Exemplu de curaj si de demnintate oferit de judecatoarea Adina Daria Lupea-Aghinita de la Sectia penala a Curtii de Apel Cluj. In conditiile in care tot mai multi magistrati se feresc sa vorbeasca deschis si public despre ceea ce se intampla in sistem, judecatoarea Lupea-Aghinita face o radiografie extrem de severa Justitiei din Romania si atrage atentia asupra problemelor care treneaza de ani de zile si care intarzie sa fie rezolvate.
Intr-un interviu acordat Lumeajustitiei.ro, Adina Daria Lupea-Aghinita abordeaza ultimele derapaje ale Inspectiei Judiciare, care a declansat verificari impotriva unor judecatori exclusiv in baza solutiilor date de acestia, subliniind ca sesizarile acestei institutii nu au cum sa suplineasca validitatea unor hotarari judecatoresti. Judecatoarea acuza si pasivitatea Consiliului Superior al Magistraturii, care nu s-a dovedit a fi capabil sa apere independenta sistemului judiciar. Iar in acest sens, Adina Daria Lupea-Aghinita aminteste doar lipsa de reactie ferma in problema criticilor aduse de DNA hotararilor judecatoresti definitive de achitare sau in cazul declaratiilor generalului SRI Dumitru Dumbrava, care a catalogat instantele ca fiind un camp tactic. Judecatoarea avertizeaza ca exista o stare de nemultumire generala in randul magistratilor din tara in legatura cu prestatia actualilor membri ai CSM, considerand ca este cel mai slab Consiliu din istoria Justitiei romane. De altfel, Adina Daria Lupea-Aghinita dezvaluie ca nu este exclus sa candideze pentru un loc in CSM la alegerile viitoare, dupa ce a refuzat sa faca acest lucru in 2010, desi i s-a propus.
In acelasi interviu, judecatoarea Adina Daria Lupea-Aghinita enumera si problemele cu care se confrunta Justitia in momentul de fata. Iar prima este lipsa de incredere a cetatenilor in justitie. Totodata, alte probleme identificate de Lupea-Aghinita sunt durata prea mare a proceselor, dar si perceptia ca Justitia se reduce tot mai mult la procesele penale, mai ales cele instrumentate de DNA, in conditiile in care cauzele penale nu reprezinta nici 10% din activitatea judecatorilor.
Prezentam interviul acordat Lumeajustitiei.ro de judecatoarea Adina Daria Lupea-Aghinita de la Curtea de Apel Cluj:
Doamna judecatoare, ati fost primul magistrat din tara care a reactionat public si a condamnat actiunea Inspectiei Judiciare in cazul colegilor dumneavoastra Damian Dolache si Risantea Gagescu de la CAB, anchetati pentru solutia de achitare dispusa in deja celebrul caz Mariana Rarina. A urmat apoi o actiune similara in cazul judecatorului Luchian Constantinescu de la CAB, motivul verificarilor fiind decizia de eliberare a fostului primar Cristian Popescu Piedone. In acest context, va intreb: mai are vreo valoare o hotarare judecatoareasca?
Eu vreau sa cred ca mai are. Sesizarile, nota bene, din oficiu, ale Inspectiei Judiciare nu au cum sa suplineasca validitatea unor hotarari judecatoresti. Ce apare insa ca fiind cel putin bizar e ca acestea doua au aparut in contextul unei intense mediatizari a ambelor cazuri, mediatizare care a avut impact in societatea civila si, cel mai interesant, in dosare in care urmarirea penala a fost efectuata de catre DNA. Viata m-a invatat sa nu cred in coincidente.
Continuand pe aceeasi linie, poate Inspectia Judiciara sa cerceteze o posibila abatere disciplinara comisa de un judecator, exclusiv pentru modul in care a solutionat un dosar?
Categoric nu. Exista intr-adevar o abatere disciplinara care consta in incalcarea normelor procedurale, insa acestea vizeaza exclusiv procedura si legalitatea administrarii probelor, incalcarea unor termene imperativ prevazute de lege s.a. Modul de solutionare a dosarului pe fond, referindu-ma aici la solutia adoptata si motivarea acesteia, nu pot face obiectul unei actiuni disciplinare, practica Inspectiei judiciare in acest domeniu fiind constanta de ani de zile si fara echivoc. Rolul acesteia nu este de a interveni in solutia adoptata pe fodnul cauzei. Exista cai de atac, si ordinare si extraordinare, cum a si fost in cazul Rarinca. In cazul domnului judecator Luchian Constantinescu de la CAB nici macar nu s-a mai asteptat motivarea solutiei iar raspunsurile date in spatiul public de catre Inspectia judiciara au fost cel putin halucinante. Am auzit si ceva de genul ca ei apara judecatorii, intr-un raspuns dat prin intermediul purtatorului de cuvant. In secunda urmatoare nu mi-am putut reprima intrebarea: ‘Cum ne apara? Anchetandu-ne?’
Sa ramanem la acelasi capitol. Au existat dosare deschise de DNA, in care sunt anchetati judecatori pentru fapte de abuz in serviciu, strict in baza unor hotarari judecatoresti adoptate. Va dau un singur exemplu: Denisa Vidican, Ovidiu Galea si Raluca Beatrix Cuc de la Curtea de Apel Oradea si Tribunalul Bihor. Asadar, poate un procuror sa cerceteze un judecator pentru solutiile date?
Raspunsul nu este la mine in acest moment, ci la judecatorul investit cu solutionarea acestei cauze. Fiind o cauza in curs, nu pot discuta pe marginea ei. Din cate stiu insa la acest moment, Curtea de Apel Cluj a restituit la data de 2 noiembrie 2015 dosarul la DNA – Serviciul Teritorial Oradea pentru refacerea actului de sesizare si a remedierii neregularitatilor constate in procedura de camera preliminara, hotararea nefiind definitiva.
Considerati ca toate aceste actiuni ale Inspectiei Judiciare, uneori si ale procurorilor, reprezinta un atentat la independenta judecatorilor?
Da. Consider ca Inspectia Judiciara a intervenit intr-o maniera de forta in independenta judecatorilor fata de solutiile pronuntate, opinie care, dupa cum ati putut observa si dvs., nu a fost singulara. Nu sunt doar eu cea care spune aceste lucruri. O spun asociatii ale magistratilor, reprezentanti ai societatii civile, adunarile generale ale judecatorilor din tara. Chiar nu cred ca noi toti, atatia magistrati, avem o perceptie deformata.
Cum vedeti reactia CSM in fata unor asemenea probleme?
Nu o vad, ea pur si simplu nu exista. Desi acest lucru a fost solicitat public de catre magistrati.
Care credeti ca sunt motivele pasivitatii CSM, institutie care ar trebui sa fie garantul independentei judecatorilor?
Nu mi le pot imagina sau mi le pot cu greu imagina. Au fost probabil aceleasi motive care au stat la baza neadoptarii niciunei pozitii oficiale in problema pusa pe tapet in primavara acestui an, cand zeci de judecatori au fost pusi la zid, printr-un raport dat publicitatii de DNA, pentru solutiile definitive de achitare adoptate in dosarele instrumnetate de domniile lor sau aceleasi care i-au determinat sa nu aiba nici o pozitie oficiala, cand justitia a fost asimilata cu un ‘camp tactic’ de catre reprezentanti de cel mai rang nivel ai serviciilor secrete. Nici pana acum Consiliul Superior al Magistraturii nu s-a dovedit capabil sa apere independenta sistemului judiciar, in ansamblul sau, de astfel de interferente.
Care ar fi fost pozitia dumneavoastra daca ati fi fost membru in CSM?
O spun fara niciun fel de ezitare. As fi determinat sau cel putin as fi incercat sa determin colegii din CSM sa apere independenta judecatorilor raportat la comunicatul DNA prin care au fost criticate hotarari definitive, pe considerentul ca un organ de urmarire penala, fie el chiar DNA, si-a depasit prerogativele legale. Mai avem totusi in aceasta tara si alti procurori care muncesc onest, cu daruire si ma refer aici la procurorii din structurile ‘normale’ precum si la cei din DIICOT. Cu siguranta si ei au avut achitari definitive in dosare. Insa nimeni nu si-a permis sa faca si sa publice o ‘analiza’ a solutiilor judecatorilor pe solutiile de achitare. Daca as fi fost membru CSM, nu m-as fi ascuns in spatele unor deficiente de comunicare, asa cum s-a intamplat si cu declaratiile domnului general Dumbrava. Iar serviciilor secrete le-as fi cerut o explicatie oficiala, si asta de fata cu reprezentantii asociatiilor profesionale ale magistratilor, care si-au manifestat intreaga disponibilitate in acest sens. Daca nu as fi fost in stare sa fac aceste minime eforturi pentru apararea independentei judecatorilor din aceasta tara, as fi multumit frumos colegilor din CSM si mi-as fi dat pe loc demisia.
Apropo, de ce nu candidati pentru CSM, in conditiile in care anul viitor vor avea loc alegeri?
O candidatura pentru Consiliul Superior al Magistraturii este o chestiune extrem de serioasa, fiindca vorbim practic de apogeul unei cariere de magistrat. Un apogeu care iti impune nu numai o responsabilitate imensa, ci si o experienta atat de viata, cat si profesionala pe masura. Nu va ascund ca mi s-a propus sa fac acest lucru si in 2010, insa la acel moment am considerat ca nu am varsta necesara. Aveam doar 35 de ani. Nu trebuie sa uitam ca unii care si-au fortat norocul in acest sens au avut o prestatie mai mult decat dezamgitoare in actualul CSM. Insa in acest moment nu este deloc exclus sa candidez.
Cum catalogati activitatea CSM din ultimii ani, per ansamblu?
Slaba. Foarte slaba. Si va asigur ca nu este doar parerea mea. Rar am intalnit in acesti 5 ani, de cand sunt in functiile respective colegii alesi de noi, vreunul care sa imi spuna ca este multumit. Nemultumirile s-au tinut lant. Si cred ca sunt atat de multe incat voi scapa multe din enumerare. Acestea au debutat undeva prin anul 2012 cand s-a simtit dinspre forul nostru decizional o slabiciune nepermisa in raport nu numai cu alte institutii ale statului, ci si in raport cu soarta magistratilor in general. Am spus si o repet. Am fost sistematic ignorati. Judecatorii au fost defavorizati in rapoartele de tara fata de procurori, fara ca vreunul dintre domniile lor sa spuna ca justitia se infaptuieste prin instante, si nu prin parchete. Nu am simtit in afara de vorbe niciun fel de suport din partea domniilor lor in implementarea noilor coduri. Am improvizat fiecare in instantele noastre, fara a se asigura o suplimentare a schemelor de catre cei care aveau aceasta obligatie. In 2012 a fost si un episod tragi-comic legat de faptul ca efectiv refuzau sa ia act de demisia doamnei judecator Mona Pivniceru, cand in sfarsit am fi avut si noi un judecator la carma Ministerului justitiei. Deciziile lor de neinteles au aruncat magistratura in aer la inceputul anului 2013, cand doi dintre membrii alesi au fost revocati si nu numai. In adunarile generale de atunci s-a pus in discutie si s-a si votat (fara a fi insa intrunit numarul de voturi prevazut de lege) revocarea si a altor colegi judecatori. Procurorii nu au avut reactie, e oarecum de inteles avand in vedere subordonarea ierarhica. Nu au existat deloc intalniri cu asociatiile profesionale iar initiativele acestora legate de probleme importante, cum ar fi interferenta serviciilor secrete in justitie, aceasta ca un ultim si recent exemplu, au fost minimalizate la maxim. S-a ajuns de pilda sa se discute ore intregi in plen daca un magistrat poate fi presedintele colectivului de parinti la scoala, de parca asta ar fi fost una din pietrele de hotar ale magistraturii. Ca sa nu ma mai lungesc, am sa afirm ce spun aproape toti colegii mei. Cel mai slab CSM pe care l-a avut vreodata justitia romana.
Sa trecem la un alt subiect, unul poate mai sensibil. Si anume, posibila implicare a serviciilor secrete in Justitie. In opinia dumneavoastra, exista o astfel de implicare a serviciilor in actul de justitie?
Am spus si repet ca este foarte grav sa se afirme ca justitia este un ‘camp tactic’ din care serviciile nu se retrag pana la finalizarea procesului. In ciuda unor demersuri repetate, aceasta sintagma a ramas nelamurita si atat de periculos interpretabila incat a fost nevoie de interventia MEDEL pentru a trage un semnal de alarma in acest sens.
Ati simtit vreodata presiuni venite din afara sistemului, iar aici ma refer la presiuni din partea altor institutii ale statului?
Personal nu. Niciodata. Insa vorbesc numai in numele meu.
Ati intalnit de-a lungul carierei dumneavoastra procurori sau judecatori care sa va fi lasat impresia ca raspund altor comenzi?
Activez numai in instantele clujene de peste 17 ani si jumatate. Aici eu niciodata nu am avut aceasta impresie.
De curand avem un nou ministru de Justitie. Ce asteptari aveti de la Raluca Pruna si care sunt, in opinia dumneavoastra, principalele masuri pe care trebuie sa le ia?
Nu o cunosc personal pe doamna ministru. Asteptarile mele si ale tuturor sunt aceleasi. Stiu ca suna oarecum a cliseu, insa asteptari foarte mari nu pot avea cata vreme, asa cum domnia sa a declarat, va exercita aceasta functie timp de un an, in concediu fara plata de la Comisia Europeana. Sper insa sa confirme. Imi doresc acest lucru. Un an insa nu este nici pe departe suficient sa faci ceva sa functioneze la parametri maximi intr-un sistem de la care societatea civila are asteptari imense.
Cum caracterizati mandatul fostului ministru de Justitie Robert Cazanciuc?
Fad. Insa va rog sa retineti ca vorbesc din postura unui judecator de scaun si nu a unuia care a avut in acest timp o functie de conducere. Din cate am inteles de la colegii judecatori din tara, presedinti de instante, domnul Cazanciuc a avut deschidere spre rezolvarea problemelor care tineau de administrarea instantelor, referindu-ma aici la investitii, logistica si baza materiala. Activitatea domniei sale insa nu s-a resimtit deloc printre judecatorii de executie, ceea ce nu este neaparat un repros. Poate ca a fost un bun manager si asta a fost suficient. Nici reprosuri nu as avea la persoana domniei sale.
Care sunt cele mai mari si grave probleme cu care se confrunta in acest moment Justitia?
As pune pe primul plan lipsa increderii cetatenilor in justitie. Este o problema majora si pana nu o rezolvam, senzatia este ca batem pasul pe loc. Nu s-a rezolvat deloc problema duratei mult prea indelungate a proceselor. Sunt oameni care dupa aproape doi ani de la introducerea actiunii in instanta nu au nici macar o solutie pe fond. Deranjeaza intr-un fel ca justitia pare tot mai mult a se reduce la procesele penale, mai ales cele instrumentate de DNA. Este o falsa problema. Aceste cauze nu reprezinta nici 10% din activitatea judecatorilor. S-a ajuns la o reactie sociala asemanatoare unei psihoze colective, intretinuta si mediatic, care ar trebui depasita intr-un fel sau altul. Dincolo de senzationalul oferit de acest gen de cauze, oamenii trebuie sa inteleaga ca nu aceasta este justitia romana, sau cel putin ca este o mica parte a justitiei romane.
Ar mai trebui pe de alta parte personal. Grefieri, judecatori, procurori. Ar trebui marit numarul de auditori de justitie la admiterea in Institutul National al Magistraturii, la Scoala Nationala de Grefieri la fel. Ar trebui logistica, conditii de munca in care sa nu ajungi sa imparti biroul cu inca 4-5 colegi judecatori, si asta printre sute de dosare care iti ocupa spatiul.
Camere de consiliu. Citeam si ma ingrozeam ieri ca abia ce a descoperit CSM ca trebuie amanate a la long unele dispozitii din Codul de procedura civila (intrat in vigoare din 2013) deoarece nu exista suficiente camere de consiliu..
O evidenta informatizata a dosarelor, cum exista la nivelul Curtii de Apel Cluj, unde justitiabilul isi poate consulta dosarul de acasa, pe baza unei simple parole care i se comunica odata cu prima citatie, fara a fi nevoie de drumuri lungi si inutile la arhivele instantelor.
Sunt foarte multe de facut. As putea vorbi foarte mult despre ce ar mai trebui facut dar este practic o lista fara sfarsit.
In final, sa revenim la planurile dumneavoastra de viitor. Sunteti judecatoare la Curtea de Apel Cluj. Intentionati sa incercati o promovare la Inalta Curte?
Este foarte posibil ca in cariera mea sa ajung sa ma gandesc si la o promovare la Inalta Curte de Casatie si Justitie. Ca judecator de scaun este, in opinia mea, tot ce isi poate un judecator dori. Insa acest lucru ar insemna despartirea definitiva de Cluj, fiindca daca as alege acest lucru nu ar fi temporar (ca de pilda a face parte din CSM o perioada determinata de timp) si nu sunt inca pregatita sa plec din Ardeal. Vom vedea. Never say never!
Sunt cazuri de judecatori si procurori care, vazand ceea ce se intampla in Justitia din Romania, au luat in calcul sa paraseasca magistratura. Ati avut vreun asemenea gand?
Nu, niciodata. Sunt genul de om fidel principiilor lui si niciodata nu as abandona la greu. Dimpotriva.
O ultima intrebare. In urma iesirilor dumneavoastra publice, in care ati denuntat derapajele comise de anumite institutii, ati fost amenintata direct sau voalat?
Niciodata. Pentru ca sunt constienta ca am dreptul sa vorbesc din interior. Si legitimitatea necesara.
Lumea Justiției
