Judecătorul Dana Gîrbovan: ”Anul acesta sărbătorim Unirea în pandemie, cu fețele acoperite, întunecate de frică. Nu pandemia, însă, ne-a furat spiritul Marii Uniri”

Judecătorul Dana Gîrbovan, preşedinte al Uniunii Naţionale a Judecătorilor din România şi viitor preşedinte al Curţii de Apel Cluj, ta transmis pe Facebook un mesaj cu ocazia Zilei Naţionale a României.

Mesajul transmis de Danei Gîrbovan:

Anul trecut, pe 1 decembrie 2019, spuneam că este important să recitim ce au spus părinții fondatori ai României Mari Unite. Vorbele lor sunt fundația și moștenirea noastră care, asemenea oricărei moșteniri, aduce nu doar drepturi, ci și obligații.

În acest an mi-au rămas în minte cuvintele lui Ștefan Cicio-Pop, care, rememorând ziua Unirii, spunea:

“Și cât de sfântă era ziua aceea, cum se îmbrățișau românii, cât de senină le era fața, cum au uitat fiecare de ce religie, de ce confesiune și cărei clase aparține! Se vedeau că sunt fiii aceluiași neam, care se înfățișau nu numai în haine frumoase, ci curățindu-și și sufletul, ca astfel lepădând toate patimile și toate urile, să intre în pământul făgăduinței.” (Fragment din discursul lui Stefan Cicio-Pop, rostit în Camera Deputaților la 1 decembrie 1932)

Fețe senine, îmbrățișări, bucurie împărtășită, fără ură și patimă. De ce, unde și când s-a pierdut atât de mult din spiritul Marii Uniri?

Anul acesta sărbătorim Unirea în pandemie, cu fețele acoperite, întunecate de frică. Nu pandemia, însă, ne-a furat spiritul Marii Uniri.

Spiritul Marii Uniri s-a pierdut în fiecare zi în care am refuzat să cunoaștem istoria, să învățam din ea și să recunoaștem semnele pierderii libertății.

Ștergerea memoriei, uitarea trecutului, ignoranța și autosuficiența dezbină mai mult ca orice boală, ca orice pandemie. Ignorarea propriei istorii creează cel mai fertil teren pentru propagandă și dezbinare, pentru uciderea libertății într-un mod atât de parșiv, încât nici măcar nu este sesizat.

Am revăzut azi imagini de la primul an în care Marea Unire a fost sărbătorită în libertate după comunism. Imaginile sunt dureroase, dar lecția lor este esențială.

In 1 decembrie 1990, seniorul Corneliu Coposu participa la festivitățile de la Alba Iulia. După 17 ani de temniță grea sub comuniști și o viață în care a fost hăituit de Securitate, Corneliu Coposu mergea la Alba Iulia să ducă în post-comunism mesajul despre libertate a unuia dintre părinții fondatori ai Marii Uniri, Iuliu Maniu.

Huiduielile mulțimii au acoperit însă discursul lui Coposu, în care a spus ca “puterea tradiției a ținut aprinsă scânteia dragostei de neam și încrederea în destinul românesc”.

“Am plătit amarnice tributuri, dar am fost convinși că un popor nu poate fi învins în lupta lui pentru libertate,” e fraza cu care se termină înregistrarea discursului lui Corneliu Coposu, în huiduielile mulțimii.

Momentul este unul esențial, pentru ca nu reprezintă altceva decât o verigă din întregul lanț: după Marea Unire, făuritorii acesteia au fost aruncați în temnițe, memoria lor a fost ștearsă, libertatea și valorile ei au fost uitate. Fără memorie și cunoașterea rădăcinilor istorice, fără tradiție, mulțimile sunt ușor de manipulat, ignoranța fiind transformată în violență.

Huiduielile din 1990 la adresa lui Corneliu Coposu le regăsim azi în diverse forme în spațiul public, atunci când se vorbește sau ar trebui să se vorbească despre libertate. Aceste huiduieli din spațiul public actual acoperă orice voce ce iese din șablonul prestabilit, din ceea ce diverse interese spun că ar fi adevărul și dreptatea, pentru a acoperi în umilință și ridicol pe cei ce îndrăznesc să gândească altfel.

Exemplul înaintașilor noștri, însă, a generațiilor care au clădit cărămidă cu cărămidă conștiința națională, ne arată că în fața răului și a nedreptății nu poți sta tăcut.

Părinții fondatori ai Marii Uniri de la 1918 au luptat pentru un “nou stat român”, în care drepturile și libertățile fiecărei persoane să fie respectate și garantate.

Dacă părinții fondatori au luptat pentru o unire a teritoriilor, unirea în spirit a românilor trebuie să continue și azi. Urmând modelul înaintașilor, e imperativ să luptăm în fiecare zi pentru democrație, pentru demnitate umană, pentru drepturile și libertățile individuale, ale fiecăruia dintre noi și ale celui de lângă noi!

„Mare este răspunderea noastră, care suntem păzitorii sfântului patrimoniu, dat nouă să-l păstram, să-l cinstim și să-l sporim!”, spunea Stefan Ciceo-Pop, iar îndemnul său este adresat fiecăruia dintre noi.

E important, de aceea, să nu uităm responsabilitatea pe care o avem unii față de alții, măcar atunci când ne urăm unul altuia, o dată în an:

“La mulți ani, România! La mulți ani, români!”