Recunosc, de multă vreme semnatarul acestor rânduri nu a întâlnit imagini mai dramatice şi o poveste mai dură – fără soluţie, după cum se va vedea mai târziu – decât cea aflată miercuri, 7 noiembrie, la I.M.L.Cluj! Bătrâna coboară, sprijinindu-se de zid, imperceptibil de încet, păşind de-a latul pe scările instituţiei medicale – ca şi cum ar avea în picioare nişte schiuri. Aşezată, în sfârşit, pe un scaun vrea să se asigure că a ajuns unde trebuie – deoarece a adus-o un taximetrist, direct din Gherla, iar ea nu cunoaşte prea bine Clujul. Se linişteşte puţin în momentul când i se confirmă acest lucru şi începe, cu gesturi la fel de lente, să-şi completeze formularul necesar pentru primirea sa în cabinetul de consultaţii.
„Vor să mă bage la ospiciu sau la azil”!
După ce-şi completeză hârtia – ca şi cum şi-ar fi amintit brusc un eveniment traumatizant din viaţa ei – femeia începe să plângă, evident neputincioasă şi părând total depăşită de situaţia în care se află. O întreb, în mod firesc, ce o frământă. La care aceasta, ca şi cum ar fi aşteptat de mult timp să-şi descarce cuiva sufletul, începe o poveste care mă lasă, încă de la primele fraze, cu gura căscată: „Eu sunt din Gherla şi am muncit treizeci şi patru de ani la Fabrica de Placaje din oraş, de unde am şi ieşit la pensie. Am o casă frumoasă şi am zis că fac un lucru bun primindu-i în spaţiu pe fiul meu cel mare şi pe noră, dar mai am două fete – cea mică, stabilită în Gherla şi cea mijlocie, în Spania. Dar cu aceea nu mă lasă fiul şi nora să vorbesc şi nici n-o lasă să mă viziteze, când vine acasă, doar vorbim la telefon, aşa cum am făcut acuma, sâmbătă, când m-a trimis la Cluj după ce a aflat că nora şi fiul m-au bătut din nou. Nici cea mijlocie nu poate face mare lucru pentru mine fiindcă şi ea a fost bătută de ei de câteva ori – dar totuşi mai scapă pe la mine şi atunci plângem împreună când îi povestesc ce viaţă de chin duc”… Lacrimile îi curg pe obraz, aşa că femeia în vârstă de 83 de ani îşi scoate o batistă şi le şterge, apoi îşi suflă, puternic, nasul. După care îşi continuă mărturia, hotărâtă să spună tot ce are pe suflet: „Mi-or luat totul, că m-or dus să semnez o hârtie la notar şi eu am semnat, că n-am avut ce face! Au avut nevoie de ceva împrumut şi eu am girat cu casa, apoi am mai semnat ceva – dar nu ştiu ce. Între timp, au mai luat de câteva ori bani, dar nu au mai avut nevoie de semnătura mea, se vede că-i deja casa definitiv pe ei. Şi-acuma, după ce mi-au luat totul spun că-s bolundă şi vor să mă bage la ospiciu sau la azil, deşi eu pot lucra bine de tot şi prin casă, inclusiv să mă întreţin singură, fără probleme, că am o pensie destul de bună, de cincisprezece milioane”. Trece în continuarea la relatarea incidentului petrecut sâmbătă, 3 noiembrie, care a determinat-o să se prezinte la Cluj-Napoca: „Sâmbăta, ei lucră la magazinul lor până la ora 13.00 şi eu până atunci trebuie să termin mâncarea şi apoi să eliberez bucătăria, lăsând-o „lună”. De fapt, nu mai am dreptul să stau în bucătărie, că după aia vin ei şi trebuie să mă închid în cameră până a doua zi. Şi sâmbătă seară, pe la şapte, ea a venit tare supărată la mine – în timp ce mă duceam la baie – şi m-a izbit cu capul de perete. Am ameţit şi numa` m-am trezit jos şi nu m-am mai putut ridica, că mă durea capul rău şi m-am lovit şi la picioare, unde-s operată! Ea stătea în uşa camerei iar eu, căzută, în coridor, în faţa uşii de la baie – în timp ce nora mă filma cu telefonul, cum făcuse şi când m-a bătut. Apoi l-am strigat şi pe un nepot care era la noi, să mă ajute să mă ridic – dar ei nu l-au lăsat şi l-au expediat în cameră”! Se opreşte din nou, pentru circa două minute şi plânge, de data aceasta în hohote…
„Cum să mă pun cu ei, eu, o biată femeie”?
Îşi vine încet în fire şi-şi continuă relatarea, dornică să o ducă la capăt cu orice preţ: „După aia m-am băgat în cameră şi n-am mai ieşit până a doua zi, că vor să fie acolo numai ei, să se respecte în casa mea! Chiar nu mai ştiam ce să fac, de frică, fiindcă ei şi-or făcut în pod două dormitoare şi folosesc baia şi bucătăria mea, iar eu n-am voie să apar în calea lor. Nici în grădină n-am voie să merg să-mi iau şi eu o roşie – iar anul trecut m-au acuzat că le-am furat castraveţii. Ce castraveţi să le fur, io n-am nevoie de ei, când am pensie bună, pe care – din fericire – mi-o scoate fiica din Gherla cu cardul! Şi sâmbătă, după bătaie, am făcut treaba mare pe mine, că baia au ţinut-o după aceea tot ocupată! Am vrut să mă duc în grădină, să-mi fac treburile acolo – sau la vecinii din curte, ca şi-n alte dăţi. Dar ei n-au curaj să se bage, că mi-or zis că le e groază de fiu-meu şi de noră-mea… Iar când am aprins becul din hol ea mi l-a stins imediat. Şi n-am putut ajunge jos, că mi-o fost frică să nu calc greşit, cu picioarele bolnave – şi am făcut pe mine… Mi-e şi ruşine să vă spun: eu am fost toată viaţa femeie puternică, sănătoasă şi la locul meu, am muncit, cum v-am spus, în fabrică – şi aşa ceva nu mi s-a întâmplat niciodată! Şi apoi tot ei au zis să spăl pe jos cu găleata şi mi-au făcut un circ de nu s-a văzut… Se ţin mari domni dar fac mult rău la oameni. Vă daţi seama – dacă mie şi fiicelor mele le fac rău, d-apoi ce le fac oamenilor! Nimeni nu se pune cu ei în Gherla.” Repetă că, după bătaia îndurată a vorbit cu fiica din Spania şi, la rugămintea ei disperată, s-a dus la un nepot de-al ei, taximetrist, care s-o ducă de urgenţă la I.M.L.Cluj. De asemenea, arată că şi poliţiştii cu care a vorbit i-au zis că trebuie să facă plângere, altminteri nu pot face nimic. După cum şi primarul municipiului – pe care-l cunoaşte de mulţi ani de zile, din perioada când lucra la fabrică – a sfătuit-o să-i dea pe cei doi în judecată… „Cum să mă pun eu cu ei, o biată femeie bolnavă şi neştiutoare, cu bani puţini – când ei sunt oameni puternici şi bazaţi în Gherla?”, se întreabă, retoric, femeia. Nu-şi termină bine fraza şi este poftită în cabinetul de consultaţii. Se întoarce, rapid, cu un certificat în care legiştii i-au recomandat câteva zile de îngrijiri medicale. Apoi, parcă epuizată se prăbuşeşte înapoi pe scaun. Plânge în continuare şi, printre lacrimi, adaugă: „Câte n-am făcut pentru fiul meu, inclusiv două nunţi, că a mai fost căsătorit o dată! Şi uite că nu are pic de recunoştinţă pentru mine”… Se ridică apoi, îngrijorată, ca să se îndrepte spre taximetrul care o aşteaptă în curtea instituţiei medicale. O iau de braţ şi parcurgem cei treizeci de metri până la automobil în mai bine de cinci minute… Apoi, ajunsă la taximetrul care o va duce înapoi în infernul de acasă, îmi mulţumeşte călduros şi urcă în automobil cu o hotărâre neobişnuită întipărită pe figură, semn că va încerca să-şi vândă scump pielea!
Punctul de vedere al I.P.J.Cluj
„Joi, 8 noiembrie persoana în vârstă de 83 de ani din Gherla a depus plângere împotriva unor autori cunoscuţi sub aspectul comiterii infracţiunii de lovire sau alte violenţe. Poliţia cercetează împrejurările în care a avut loc incidentul în vederea tragerii la răspundere penală a autorilor, dacă aceştia se vor dovedi vinovaţi”, a declarat, pentru Gazeta de Cluj, Traian Morar, purtător de cuvânt al I.P.J.Cluj.
