V-am mai spus nu o dată că la Bădăcin timpul nu mai are răbdare, că vrea să înfrângă istoria, să-i rupă paginile în bucăţi şi să le dea uitării şi vântului, ca să nu se mai ştie de ele. Sunt buni prieteni, timpul, uitarea şi vântul. Aşa se face că, după ce uitarea dă târcoale cam de multişor casei pe care ne străduim să o salvăm în micul sat din Sălaj, vântul a dat şi el o raită, săptămâna trecută, să vadă ce şi cum… Şi cum nu i-a plăcut să vadă că vrem să ne împotrivim lui, timpului şi uitării, şi-a umflat obrajii şi a suflat îndelung peste sat. Casei de sub Dealul Ţarinii i s-au trântit uşile larg deschise de pereţi, iar ferestrele şi-au zgribulit sticla rămasă. Dar pentru vânt nu a fost de ajuns. Şi-a chemat în ajutor alţi prieteni, o ploaie deasă şi o grindină urâcioasă, unde boabele de gheaţă aveau mărimea unui ou de porumbel. Şi au lovit cât au putut de mult, zbenguindu-se dezlănţuiţi prin odăi. Ca să-şi desăvârşească joaca nebună, au rupt o creangă a unui castan aflat în faţa casei, care a căzut pe acoperiş şi a spart mai multe ţigle, permiţând apei să pătrundă prin acoperişul avariat. „Sunt ţigle din cele 500 pe care noi le-am înlocuit în ultimii ani, cum am putut. Acum sunt în acoperiş şi mai multe spărturi prin care apa va ajunge în imobil la fiecare ploaie. Vântul a spart şi din geamuri, iar pe altele le-a deschis larg, lăsând casa ca după potop”, a spus iniţiatorul campaniei de reabilitare a Casei Maniu, Cristian Borz.
Omul are clădirea în grijă clădirea şi se luptă de ani de zile cu autorităţile pentru conservarea acesteia. Iar uneori, cum a fost cazul de acum, trebuie să lupte şi cu vântul şi vremea rea, care – râzând drăceşte după stricăciunile produse, au luat-o peste deal şi s-au făcut nevăzuţi.
În urmă, pereţii scorojiţi îşi preling picăturile grele, iar pe podeaua încăperilor frunze şi crengi rupte plâng răni adânci.
Aici se vede mai mult ca niciodată necesitatea luării de măsuri. Iar oamenii locului au vrut, ei venind şi acum câţiva ani cu ideea de a reface acoperişul în întregime, singuri, punând mână de la mână pentru cele necesare. Dar gândul bun nu a putut fi pus în practică dată fiind starea avansată de degradare. Arhitectul de proiect, Valeria Lehene, din cadrul Direcţiei pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Naţional Cultural Sălaj, a declarat că prioritară este reabilitarea fundaţiei, întrucât doar astfel se pot face lucrări la partea superioară a casei. „Sigur că acoperişul trebuie înlocuit urgent, este extrem de deteriorat. Dar ca să poţi face asta, este nevoie de căpriori noi, ca să poţi înlocui căpriorii, trebuie ca pereţii să fie rezistenţi, iar ei nu sunt. Şi ca să întăreşti şi să stabilizezi pereţii, ai nevoie de o fundaţie bună, stabilă. Aşa ajungem la fundaţie. De fapt, întreaga casă trebuie reabilitată, proiectul a fost conceput ca unul unitar. Este o clădire care merită salvată, înseamnă istorie”, a declarat Valeria Lehene.
Şi uite aşa, ajungem la cifre şi la matematică. Pentru reabilitarea întregului imobil şi pentru punerea lui în funcţiune sub formă de Casă Memorială Muzeu este necesară suma de 350.000 de euro, însă pentru a se putea consolida măcar fundaţia, trebuie strânşi urgent 12.300 de euro. După mai bine de două luni de campanie, am trecut uşor de jumătatea sumei necesare pentru fundaţie, deci efortul este posibil, iar proiectul poate prinde contur. Pentru că asta e frumuseţea unui proiect de orice fel, să nu rămână o utopie, să îl facem să trăiască şi să respire între noi.
Aşa cum un olar dă naştere minunăţiilor pe roată, aşa ne dorim noi să punem mâinile în jurul casei de la Bădăcin. Şi să o protejăm. Şi să-i dăm din nou lumină şi culoare. Pentru că asta e rostul unei case memoriale, pentru că aşa putem lăsa moştenire ISTORIA, în lada cu zestre, nepoţilor.
Doritorii pot să sprijine acest proiect, donând în conturile:
Lei: RO22RZBR0000060002085400
Euro: RO18RZBR0000060002899205
Dolari: RO11 RZBR 0000 0600 1092 7730
Cont PayPal: salvaticasamaniu@yahoo.com
deschise la Raiffeisen Bank, Agenţia Şimleu-Silvaniei, jud. Sălaj
