Parlamentarii români au reuşit, din nou, performanţa de a promulga o lege cu dedicaţie pentru o serie de oameni de afaceri. Este vorba de noua lege a camerelor de comerţ care priveşte şi activitatea Ofiiciului Naţional de Registru al Comerţului (ONRC). Dacă până acum, Oficiile judeţene de registru a comerţului erau sub jurisdicţia Ministerului Justiţiei, odată cu apariţia Legii 39/2011, de aceste registre va răspunde Camera de Comerţ şi Industrie a României, adică un ONG. Dacă această propunere legislativă a fost făcută de reprezentanţii Guvernului Tăriceanu, preşedinte al CCIR este liberalul Mihail Vlasov.
După câţiva ani de travaliu, o afacere a social-democraţilor şi liberalilor a văzut lumina zilei. Este vorba de Legea 39/2011 prin care o parte dintre oamenii de afaceri liberali sunt puşi “stăpâni” peste tot ce înseamnă societate comercială în România. Toţi cei care vor să îşi deschidă o firmă sau au deja una trebuie să plătească o serie de taxe la Oficiile de registru al comerţului. Dacă până acum, această instituţie era subordonată statului român, prin Ministerul Justiţiei, odată cu apariţia Legii 39/2011, registrul comerţului va fi “patronat” de Camerele de comerţ şi industrie din România, care sunt, de fapt, o serie de organizaţii non-guvernamentale (ONG) patronate de liberalul ieşean Mihail Vlasov. Conform unor calcule, la nivel naţional, în patrimoniul camerelor de comerţ vor intra circa 30 de milioane de euro, sumă care reprezintă valoarea imobilelor în care funcţionează oficiile de registru al comerţului şi diferitele taxe care trebuiesc plătite pentru o societate comercială. Această afacere a fost pregătită de liberali încă din 2005, şi, pentru că procedeul pentru promulgarea legii nu a fost simplu, au fost cooptaţi şi social-democraţii. Iniţial, această intenţie a fost promovată în 2005 de liberalul Ovidiu Silaghi, preşedintele Camerei de Comerţ Satu Mare, fost deputat şi ministru pentru IMM. În 2005, legea prin care Silaghi încerca să treacă ORC-urile la Camerele de comerţ a ajuns la Curtea Constituţională, unde a fost respinsă pe motiv de neconstituţionalitate, pentru că trecerea unui serviciu public, cu bunuri publice, în domeniul privat, la modul gratuit, este un act neconstituţional. Mai mult, atribuirea ar fi făcută cu nerespectarea principiilor egalităţii de tratament, transparenţei, proportionalităţii şi recunoaşterii mutuale. Apoi, în 2006, Silaghi a revenit cu un alt proiect de lege, în care nu se mai stipula sintagma “Registrul Comerţului”, textul referindu-se doar la serviciile sale, dar şi acest proiect a fost respins. Extrem de interesant este faptul că preşedintele Camerei de Comerţ şi Industrie este deputatul liberal din Iaşi, Mihai Vlasov. Acesta este socrul fostului ministru al Internelor, Cristian David şi un apropiat al “baronului” liberal Relu Fenechiu. Atacul liberalilor asupra Oficiului Naţional al Registrului Comerţului s-a înteţit anul trecut, când mai mulţi membri de partid au primit funcţii în cadrul acestei instituţii. Penelistul Bogdan Găurean, care a fost pus director adjunct al ONRC, a schimbat o parte din directorii filialelor judeţene a ORC, punând în funcţii “personal de partid”. Cu toate acestea, Oficiile de Registru al Comerţului au rămas tot în subordinea Ministerului Justiţiei, până anul acesta când legea a fost, în sfârşi, votată.
Cum faci un ONG de utilitate publică
Pentru ca legea să fie adoptată, deputaţi PSD Ciucă Liviu-Bogdan, Popa Daniela şi senatorii PNL David Cristian, Voiculescu Dan, iniţiatorii ei, au recurs la următorul tertip. În legea de înfiinţare a camerelor de comerţ au introdus sintagma “de utilitate publică” şi pentru a masca această trecere, au făcut referiri la activităţile registrului comerţului.
“Pe lângă celelalte atribuţii prevăzute de de lege, camerele de comerţ vor întocmi o evidenţă proprie a societăţilor comerciale, sub denumirea de Catalogul firmelor. Înscrierea în acesta se face la solicitarea societăţilor comerciale, iar comercianţii înregistraţi la registrul comertului se înscriu în Catalogul firmelor întocmit de camerele de comerţ. Cu privire la serviciile de asistenţă pentru înregistrare în registrul comerţului, camerele de comerţ pot desfăşura următoarele activităţi:
– îndrumarea prealabilă privind formalităţile legale pentru constituirea şi modificarea actelor constitutive ale firmelor;
– îndrumarea pentru completarea corectă a cererii de înregistrare şi a formularelor tipizate specifice activităţii registrului comerţului, etc”.
Până în 2004, ONRC a fost în subordinea Camerelor de Comerţ, dar a funcţionat defectuos, fapt care a fost sesizat şi de un raport al Comisiei Europene. Acesta a fost şi motivul pentru care, printr-o decizie legislativă, Registrul Comerţului a trecut la Ministerul Justiţiei. După această trecere, în Raportul Comisiei Europene de monitorizare a progreselor înregistrate de România în procesul de aderare, dat publicităţii la data de 25 octombrie 2005, se apreciază că “Registrul Comerţului trebuie să îşi asigure continuitatea personalului şi să se pregătească pentru înregistrarea entităţilor legale europene”. Preluarea de către Camerele de Comerţ a atribuţiilor de registru al comerţului are semnificaţia unei concesionări directe de servicii publice, textul fiind în contradicţie cu prevederile art. 136 alin. (4) din Constituţie. Conform ministrului Justiţiei, Cătălin Predoiu, “ţinerea Registrului Comerţului este un serviciu public de interes general, element consacrat de legislaţia în vigoare (Legea nr. 26/1990) şi atestat de Curtea Constituţională, prin decizia sa nr. 212/2003, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 471 din 1 iulie 2003. Din coroborarea dispoziţiilor de lege menţionate rezultă că Registrul Comerţului desfăşoară o activitate de interes public, încredinţată Oficiului Naţional al Registrului Comerţului şi oficiilor Registrului Comerţului, ca autorităţi publice, la dispoziţia persoanelor interesate de situaţia economico-financiară a comercianţilor”, arată acesta. Un studiu recent, realizat de Grefa Tribunalului Comercial din Paris, a relevat faptul că, în 22 de State Membre ale Uniunii Europene, Registrul Comerţului este ţinut de o instituţie publică doar în două state membre optându-se pentru gestionare în sistem cameral, dar, şi în această situatie, camerele sunt fie institutii publice, fie controlate de o instituţie publică.
După ce prima tentativă de trecere a registrului comerţului sub jurisdicţia Camerelor de comerţ nu a reuşit, aceeaşi “schemă” a fost încercată şi de social-democraţi, tot prin intermediul ministrului pentru IMM, care, de această dată, este membrul PSD Braşov, Constantin Niţă. El a lansat o serie de declaraţii conform cărora Registrul Comerţului ar trebui să treacă în subordinea ministerului pe care îl conduce, iar banii proveniţi din activitatea ORC să fie folosiţi pentru IMM. Cu toate acestea, în cadrul Comisiei juridice a Camerei Deputaţilor, proiectul s-a transformat, astfel încât IMM au fost înlocuite cu Camerele de Comerţ. Gazeta de Cluj a prezentat, într-un număr anterior, faptul că Niţă deţine împreună cu soţia firma NIMPEX SRL. În timp ce aveau datorii de milioane de lei la bugetul de stat, Niţă şi soţia lui luau dividende de 60.599.377 lei vechi, respectiv 1.151.388.157 lei. NIMPEX SRL, societate inregistrata la Registrul Comertului sub nr. J8/1039/1991 din 12.7.1991, a avut în 2004 o cifră de afaceri impresionantă: 124 miliarde lei vechi. Profitul acestei firme a cărei cifră de afaceri este de câteva milioane de dolari este, cum altfel, zero. În 2007, cifra de afaceri a firmei a fost de 1.207.987 de lei, iar profitul de 98.188 de lei. El a fost unul dintre susţinătorii lui Adrian Năstase, până ce acesta a fost compromis de mai multe scandaluri de corupţie, Niţă s-a mutat în tabăra grupului de la Cluj, baronul braşovean ajungând unul dintre apropiaţii lui Ioan Rus. Cea mai gravă acuzaţie care a planat asupra actualului ministru pentru IMM a fost cea a fostului preşedinte Emil Constantinescu, care a declarat că Niţă ar fi fost omul de legătură al Cosa Nostra. Constantinescu a dezvăluit faptul că, din interceptările unor convorbiri telefonice ale mafioţilor de către Poliţia din Caltanisetta (Italia), a reieşit faptul că Niţă era omul de încredere al Cosei Nostra în România. Niţă a încercat să încredinţeze privatizarea Uzinei Tractorul Braşov grupului Landini, iar reprezentantul acestei companii, Mauro Frola, a fost cercetat de IGP pentru folosirea ilegală a subvenţiilor la importul de tractoare.
Ştefan Trandafir
