Experienţa mea din ultimii 10 ani în Europa, în România, este greu sa mi-o definesc. Contrastele care le trăiesc sunt mari, aproape suprarealiste în contextul absurdului devenit abişnuit în viaţa de zi cu zi din România. Citesc un raport lung a unuia din ultimele GDS (Grupul pentru Dialog Social), iar lista celor care au fost premiaţi de aceast grup este impresionantă, aproape că nu poţi să-ţi dai seama că există şi astfel de persoane în societatea românească, atât de bolnavă de atât de multă vreme. Îată doar caţiva din cei care figurează ca premianţi ai GDS: Doina Cornea, Alexandru Zub, Coen Stork, Ana Blandiana şi soţul ei Romulus Rusan, Monica Lovinescu şi Virgil Ierunca (cu care am crescut ascultând Europa Liberă), Andrei Pleşu, Andrei Ursu, Mihai Şora, Asociaţia “15 noiembrie 1987, Braşov”, Monica Macovei, Nicuşor Dan (Asociaţia Salvaţi Bucureştiul), Societatea “Timişoara”, Dan Tăpălagă, s. a. m. d..
În acest tablou apare Laura Codruţa Kovesi, Procurorul Şef al DNA (Departamentul Naţional Anticorupţie) ca una din ultimele personalităţi careia i-a fost acordat premiul Grupului pentru Dialog Social. Consensul membrilor de a acorda acest premiu şefei DNA a fost apoape unanim. Întrebările puse premiantei de către unii din membrii Grupului şi răspunsurile date de aceasta au fost sincere şi de bun simţ. Dar cel mai important din aceste răspunsuri reiese incredibila determinare a aceastei femei care declară că nu v-a renunţa la munca ei, că v-a lupta împotriva corupţilor, că v-a apăra cinstea, că v-a continua să respecte legile ţării. Că trebuie ca întreaga societate românească să se schimbe, altfel ne v-a fi imposibil să fim acceptaţi de către Vestul Europei, şi să ne aliniem valorilor occidentale spre care toţi românii tindem.
Mărturiseam experienţa plină de contraste, suprarealistă, din România ultimilor 10 ani. Dorul de SUA, care-l port zilnic în suflet, m-a determinat să făc două călătorii peste Atlantic. Dar şi două călătorii la Paris, când cu maşina, am traversat practic Europa în lungul ei, revăzând toate ţările în care am crescut şi am studiat de la vârsta de 19 ani. Încă din 2004, din SUA, până în prezent am făcut zeci de călătorii la Budapesta, capitala în care am studiat, m-am format, mi-am făcut profesia. În ultimul an însă călătoresc mai des la Viena şi în capitala Ungariei. Budapesta se schimbă spre bine şi foarte bine în fiecare zi. Pe lângă frumuseţea ei istorică, pe care o cunosc încă din anii 1973, şi din anii mei de studii din 1983, 1984, 1985, Budapesta a devenit una din cele mai frumoase capitale europene. Statul Maghiar a investit şi investeşte enorm pentru refacerea oraşului istoric, întreţinerea curăţeniei zidurilor vechi din Buda şi din Pesta. Rezultatul este evident. Capitala este vizitată de turişti din toată lumea 365 de zile pe an. Indiferent de anotimp, weekend-urile aparţin în totalitate vest-europenilor.
În a doua jumătate a lui februarie şi începutul lui martie a acestui an mi-am petrecut două săptămâni în capitala Ungariei. Aveam rezervate bilete la două spectacole de operă la Sala Erkel (numele unei personalitaţi culturale maghiare din a doua jumătate a secolului IX). În seara de 27 februarie, a. c., ascultam opera Aida, capodoperă pe care am dirijat-o în SUA. La Budapesta a fost un spectacol extraordinar. Aida a fost cântată de soprana Radostina Nyikolaeva, din Rusia, considerată una din cele mai bune din lume la această oră. Iar Radames a fost cântat de Stuart Neill, din New York, un tenor cu voce puternică şi de o foarte bună calitate. A fost o regie concepută de Mohacsi Janos, cu o orchestră impecabilă care a emis un sunet splendid, cu identitate, dirijată profesionist de Pal Tamas. Opera a fost prezentată pe o scenă imensă cu o acustică perfectă. A fost o reprezentaţie frumoasă. La o săptămână am vizionat un spectacol de La Boheme, în acelaşi teatru. Toată distribuţia a fost exclusiv maghiară si au cântat impecabil, cu voci de mari solişti internaţionali. Cu o regie frumoasă, potrivită pentru redarea Cartierului Latin al Parisului, pusă în scenă de Damiano Michieletto, cu un excelent dirijor, Kovacs Janos, completat de o orchestră perfectă, spectacolul a fost de o sublimă frumuseţe.
Am întrebat artiştii, membrii orchestrelor (am crescut în orchestră din clasa a-I-a), cum de s-a ajuns la o astfel de calitate a performanţelor, comparabile cu cele din Viena, Paris, La Scala, Metropolitan, etc.. Mi s-a răspuns simplu: “Cănd greşeşti prima dată ţi se atrage atenţia. A doua oară ţi se dă un avertisment scris. Iar a treia oară eşti eliberat din funcţie, idiferent ce post ocupi”. Brusc mi-am adus aminte că după facultate am fost repartizat la Opera Română din Cluj, unde am aflat pentru prima dată în viaţa mea că există persoane-ca soliştii de exemplu-, care nu cântă nici un sunet timp de ani de zile, dar îşi primesc salariul lunar. Absurd dar adevărat, uneori li se şi majora salarul. Se întâmplă şi azi la ambele opere din Cluj, cea română şi cea maghiară-îmi spun salariaţii din ambele instituţii. Directorii, numiţi politic–i-am cunoscut de-a lungul a zeci de ani şi îi cunosc pe cei actuali–şi conducătorii artistici, toţi cu posturi cu contracte permanente din prima zi de lucru, fără ani de probă. Ăştia au ţinut şi continuă să ţină izolate instituţiile şi implicit populaţia Clujului, Ardealului si Banatului. Nimeni nu le-a spus că Clujul, Ardealul şi Banatul, nu datorează nimic nimănui, şi deci nici lor, acestor umanoizi care ne ţin izolaţi la periferia Europei. Iar profesional, la nivel de cămin cultural. În România trebuie să avem peste tot o Laura Codruţa Kovesi care să lupte împotriva imposturii, mediocrităţii, împotriva persoanelor angajate la stat pe viaţă, cu salarii frumoase şi viaţă călduţă, fără responsabilităţi. Ei nu doresc progres. Ei ţin intenţionat România în mentalitatea slavă, Est Europeană, balcanică. Repet pentru a zecea, a suta oară în declaraţii scrise şi spuse public că noi, cei din Cluj, Ardeal şi Banat trebuie să ne deslavizăm. Că întreaga noastră istorie a aparţinut şi trebuie să revină integral la cultura şi valorile occidentale.
Prof. Emil Aluaş 17 martie, 2016
Preşedinte-Fondator Cluj-Napoca, RO
Fundaţia PRO WEST
