Luptatorii anticomunisti din Palatul Copiilor

Membri ai grupului de luptători anticomunişti din Munţii Apuseni condus de Nicoale Dabija şi Alexandru Maxim ar fi fost îngropaţi în subsolul Securităţii din Cluj, astăzi Palatul Copiilor, potrivit Centrului pentru Investigarea Crimelor Comunismului din România. Cei 13 au fost arestaţi de securişti şi condamnaţi la muncă silnică, iar apoi transferaţi la Cluj şi executaţi. Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici din Cluj îşi propune să investigheze subsolul Palatului, unde au identificat un compartiment fără nici un gol de acces.

Istoricii de la Centrul pentru Investigarea Crimelor Comunismului din România (CICCR) sunt de părere că în subsolul Palatului Copiilor din Cluj-Napoca au fost executaţi şi zidiţi 13 luptători anticomunişti. Aceştia făceau parte din grupurile de rezistenţă Dabija şi Maxim şi au fost ucişi în fostul sediu al Securităţii din Cluj la începutul lunii aprilie 1950.
Doctorul Traian Neamţu, preşedintele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din Cluj (AFDPR) susţine că a identificat celula din subsolul clădirii unde aceştia au fost înmormântaţi. „Încă mai trăiesc oameni dintre cei care au fost torturaţi în beciurile Securităţii Cluj şi care mai pot da mărturie. Dacă râcâiţi tencuiala de pe pereţi, veţi da de sângele oamenilor. Atât de tare îi schingiuiau securiştii, că le sărea sângele oamenilor pe pereţi! Noi am găsit un loc din subsolul clădirii, unde ştim că au fost îngropaţi 12 bărbaţi şi o femeie", a declarat Traian Neamţu pentru România Liberă.

Subsolul Palatului Copiilor va fi investigat săptămâna viitoare

Potrivit aceleiaşi surse, săptămâna viitoare subsolul Palatului Copiilor va fi investigat de o echipă condusă de procurorul militar Viorel Siserman şi de istoricii Marius Oprea şi Gheorghe Petrov de la Centrul pentru Investigarea Crimelor Comunismului din România. Aici foştii deţinuţi politici au reconstruit două celule asemănătoare celor în care erau deţinuţi prizonierii Securităţii şi care au caracter de muzeu.
Celor de la CICCR le-a fost semnalat cazul de către AFDPR Cluj în 30 aprilie 2010, când li s-a cerut să investigheze aceste crime şi să verifice ipoteza, confirmată în timp de multe surse orale, prin care cadavrele celor 13 victime au fost depuse şi apoi zidite în acea încăpere subterană. Cei de la CICCR au trimis o adresă către Valeriu Cuibuş, directorul Palatului Copiilor din Cluj, prin care i s-a cerut permisiunea verificării, prin decapare, a stratului de tencuială ce acoperă zidăria compartimentului subteran, pentru a se putea identifica intrarea care a fost închisă în trecut cu zidărie. Cu toate acestea, cei de la CICCR nu au primit vreun răspuns de la Cuibuş, deşi AFDPR Cluj a cerut sprijin de specialitate pentru verificarea zidăriei şi găsirea osemintelor domnului Gheorghe Petrov, arheolog expert la Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei din Cluj, specialistul şi colaboratorul CICCR pentru domeniul investigaţiilor speciale.

Deţinuţii Securităţii dispăreau ca prin minune

Securitatea din Cluj a funcţionat la începutul anilor `50 ai secolului trecut în imobilul situat pe str. Republicii nr. 23, astăzi clădirea adăpostind Palatul Copiilor, unde se află şi sediul Filialei judeţene Cluj a Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România.
Din dispoziţiile unor şefi ai Securităţii statului din anii de început ai regimului comunist, s-a trecut peste hotărârile unor instanţe militare de judecată, iar mulţi oameni condamnaţi la pedepse privative de libertate au fost scoşi din puşcării şi apoi executaţi. Astfel de cazuri sunt cunoscute în multe locuri din ţară, cel de la Cluj fiind un exemplu între multe altele. Toate cele 13 victime de la Cluj au Certificate de Deces eliberate ulterior de Consiliul Popular al oraşului Cluj în anul 1957. La motivele decesului, la toţi sunt menţionate cauze medicale, cum ar fi TBC pulmonar pentru unii sau pneumonie pentru alţii.

Commando-ul din Apuseni al lui Nicolae Dabija

Grupul de rezistenţă anti-comunistă din care făceau parte victimele a fost înfiinţat de Nicolae Dabija împreună cu Alexandru Maxim după ce Dabija, fost conducător de commando în Caucaz, a fost demobilizat de sovietici şi s-a stabilit în Munţii Apuseni. El şi-a stabilit cartierul general în zona Muntele Mare, unde a construit două adăposturi şi a încercat să ia legătura cu americanii. Şi-a procurat alimente şi armament de la localnici, iar apoi a încercat să îi instruiască ca pe o trupă de commando. În 4 martie 1949, partizanii lui Dabija au fost atacaţi de securiştii conduşi de Mihai Patriciu, iar Dabija a fost prins în cele din urmă cu ajutorul unui turnător de la care ceruse adăpost.
„În cursul lunilor septembrie şi octombrie 1949 Tribunalul Militar din Sibiu a pronunţat sentinţe de condamnare la moarte şi la închisoare pe diferite termene pentru o serie de persoane care au fost implicate în mişcarea de rezistenţă armată anticomunistă din Munţii Apuseni. Persoanele reţinute care au fost judecate şi condamnate au făcut parte din grupările de rezistenţă conduse de către maiorul deblocat Nicolae Dabija şi Alexandru Maxim, cei implicaţi fiind repartizaţi pentru proces în două loturi, numite fiecare după numele conducătorului organizaţiei. Din documentele Securităţii rezultă că sentinţele pronunţate de instanţa militară de judecată au fost stabilite în prealabil la Bucureşti, de către conducerea  Direcţiei Generale a Securităţii Poporului”, se arată într-un comunicat de presă al CICCR.

Plimbaţi prin puşcării şi apoi executaţi

Acelaşi comunicat arată că după pronunţarea sentinţelor, persoanele care au primit condamnări cu închisoare pe diferite termene au fost încarcerate pentru executarea pedepselor la diferite penitenciare din ţară. Gheorghe Pintilie (nume real Pantelei Bodnarenko), Directorul general al Direcţiei Generale a Securităţii Poporului, a dispus ca unii dintre indivizii care au fost consideraţi mai periculoşi şi “au tras cu arma în organele noastre” să fie supuşi unui regim mai aspru de detenţie. După cum se va vedea, toţi cei care au fost aleşi să beneficieze de un regim mai greu de detenţie, în scurt timp au sfârşit prin a fi omorâţi la Securitatea din Cluj. Aceştia au fost aduşi şi depuşi la Penitenciarul Tribunalului din Cluj, de unde au fost transferaţi pentru cercetări suplimentare la sediul Securităţii din oraş. Şase condamnaţi au ajuns la Securitate în ziua de 2 aprilie, iar alţii şapte, în ziua de 5 aprilie 1950. Toţi au fost ucişi în subsolul clădirii Securităţii, unde atunci funcţiona arestul dar şi un spaţiu destinat pentru torturarea celor reţinuţi acolo. Crimele au fost înfăptuite de cadre operative de la Securitatea din Cluj, din ordinul direct al colonelului Patriciu Mihai (nume real, Grunsperger Mihai), acesta fiind atunci şeful Direcţiei Regionale a Securităţii Poporului Cluj.
Mărturiile unor contemporani, foşti deţinuţi politici sau foşti angajaţi civili în serviciul Securităţii, anumite informaţii transmise şi perpetuate în timp de către unele persoane care au lucrat sau mai lucrează încă în clădirea fostei Securităţi, susţin ipoteza că cadavrele celor 13 victime au fost depuse într-o încăpere aflată în subsolul clădirii, a cărei intrare a fost obturată sau închisă cu zidărie. Configuraţia actuală a încăperilor aflate în subsolul imobilului, indică prezenţa unui compartiment dreptunghiular care se dezvoltă din zidul răsăritean al fundaţiei şi elevaţiei construcţiei, acesta fiind practic o încăpere care în prezent nu are nici un gol de acces.

Diana Gabor

Membri ai grupului Dabija-Maxim despre care se presupune că a fi zidite în subsolul Palatului Copiilor Cluj:
Alexandru Maxim, 1926-1950
Ioan Robu,1922-1950
Ioan Bedeleanu, 1919-1950
Emil Dalea, 1917-1950
Mihai Florinc, 1905-1950
Petru Margineanu, 1903-1950
Emil Olteanu, 1922-1950
Florian Picos, 1899-1950
Nicolae Niţescu, 1908-1950
Alexandra Pop, 1927-1950
Simion Moldovan, 1929-1950
Mihai Angheluţă, 1920-1950
Victor Vandor, 1910-1950