Magistraţii, buni de plată

Problema proceselor pierdute de România la CEDO a fost de multe ori dezbătută atât în mass-media cât şi în mediul politic şi juridic. Chiar şi aşa, doar acum se iau primele măsuri pentru ca erorile judiciare, care scot din vistiria statului milioane de euro anual să fie pedepsite. În această direcţie, Ministerul Economiei şi Finanţelor a depus pe masa Guvernului un proiect de Ordonaţă de Urgenţă (OUG) prin care se stabileşte clar cadrul legislativ prin care magistraţii care se fac vinovaţi de “rea voinţă şi gravă neglijenţă” şi prin prisma acţiunilor acestora statul român are de plătit despăgubiri să fie traşi la răspundere. Acest proiect de lege este susţinut şi de către actualul ministru al Justiţiei, Cătălin Predoiu.

Pe podium

România este una din ţările care pierde cele mai multe procese la Curtea Europeană a Drepturilor Omului dintre toate ţările europene, ţara noastră fiind devansată doar de către Rusia. O parte importantă a proceselor pierdute de către România sunt şi din culpa magistraţilor, petenţii reclamând greşeli flagrante făcute de către aceştia în sala de tribunal. Jurisprudenţa CEDO spune că odată pierdut un proces la Strasbourg, statul este obligat să plătească, prin Ministrul Finanţelor Publice suma de bani acordată de către instanaţa europeană. Mai apoi, conform legii, Ministerul Finanţelor este obligat să îndrepte o acţiune în regres împotriva magistratului din a cărui culpă s-a pierdut procesul. Totuşi, până acum nu exista un cadru legal coerent care să stabilească normele prin care statul putea să îşi îndrepte acţiunea împotriva magistratului. În consecinţă, chiar dacă în continuare se pierd procese pe bandă rulantă din culpa magistraţilor, până în momentul de faţă niciun procuror sau judecător nu a fost obligat să scoată bani din buzunar pentru a plăti pentru erorile comise în timpul proceselor. Chiar dacă au trecut mai bine de 12 ani de când statul român a început să piardă procese la CEDO, doar acum se propune un proiect de lege care să stabilească clar normele metodologice. Totuşi, respectivul proiect de OUG a conţine foarte multe lacune, trezind reacţii dure din partea magistraţilor. Respectivul proiect de lege stabileşte în primul rând răspunderea magistraţilor pentru cauze care se judecă în România. Astfel, conform Alin. (4) al art. 96 din proiectul de OUG: „Dreptul persoanei vătămate la repararea prejudiciilor materiale cauzate prin erorile judiciare săvârşite în alte procese decât cele penale se poate exercita numai în cazul în care s-a stabilit, în prealabil, printr-o hotărâre definitivă, răspunderea penală a judecătorului sau procurorului pentru o infracţiune săvârşită în cursul judecării procesului şi dacă această infracţiune este în raport de cauzalitate cu eroarea judiciară cauzatoare de prejudicii”. Cu alte cuvinte, dacă un petent reclamă o eroare judiciară la o instanţă din România şi se demonstrează că a pierdut procesul sau a fost păgubit din pricina unui magistrat, pentru a obţine recompensa trebuie să aştepte o decizie definitivă împotriva magistratului cu pricina. Or, în acestă situaţie ar putea apărea cazuri în care o instanţă să îi dea câştig de cauză, iar o altă să îl exonereze pe magistrat. Din păcate, textul legii nu prevede o soluţie de rezolvare a problemei în cazul în care acest lucru s-ar întâmpla. În cazul în care se pierde un proces la CEDO din cauza unui magistrat, hotărârea Curţii de la Strasbourg va fi comunicată CSM, de către Ministerul Afacerilor Externe. CSM va demara cercetarea disciplinară şi va stabili dacă eroarea judiciară cauzatoare de prejudicii a fost săvârşită cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă. Dacă se constată abaterea, CSM va aplica sancţiunea disciplinară şi va comunica acest fapt Ministerului Economiei şi Finanţelor. În cazul în care a fost stabilită existenţa relei credinţe sau a gravei neglijenţe în cadrul acţiunii disciplinare, MEF va sesiza organul de urmărire penală competent şi se va constitui parte civilă în cauză, cu suma plătită pentru repararea prejudiciului. Dacă CSM nu constată existenţa vreunei abateri disciplinare, MEF va clasa dosarul.

Crist Danileţ, vicepreşedinte al SoJust, Societate pentru justiţie a declarat că respectivul proiect de OUG nu este în totalitate corect. “Este eronat că la baza condamnărilor CEDO ar sta numai culpa judecătorilor. În realitate, sunt hotărâri de condamnare a României ca urmare a legislaţiei inadecvate sau contradictorii, ori ca urmare a refuzului autorităţilor administrative de a executa hotărâri judecătoreşti. De aceea, firesc este că dacă judecătorilor li se va imputa vreodată erorile judiciare care au dus la condamnarea României la CEDO şi celelalte puteri să suporte consecinţe asemănatoare. Subliniez însă că judecătorii răspund material sub actuala legislaţie numai dacă se face dovada că eroarea judiciară s-a produs datorită relei credinţe sau gravei neglijenţe”, a spus Danileţ. De asemenea, Danileţ precizezază pe blogul personal că “În situaţia în care statul român a fost condamnat de către o instanţă internaţională, acţiunea în regres împotriva aceluia care, cu rea-credinţă sau din gravă neglijenţă, a provocat situaţia generatoare de daune, este obligatorie. Aşadar, Ministerul Finanţelor trebuie să deschidă un proces. În acel proces, din acţiunea în regres, trebuie demonstrată reaua credinţă şi grava neglijenţă. Rămâne nelămurit cine sau cum se stabileşte aceasta. Juriştii de la Finanţe fiind destul de timizi, până acum au cerut CSM să verifice aceasta, şi li s-a dat cu flit, răspunzându-li-se că raspunderea patrimonială a magistraţilor vine în contradicţie cu independenţa justiţiei. La ultima şedinţă, CSM a venit cu o idee şi mai hazlie: cică MEF să facă plângere la Parchet. Pentru cei care se trezesc vorbind cum că în alte ţări nu există răspunderea materială a magistratului, îi invit mai întâi să studieze, apoi să vorbeasca. Drept pentru care, indic studii făcute de MEDEL (Magistraţi Europeni pentru Democraţie şi Libertate) sau chiar un studiu comparativ făcut de CSM”, a încheiat Danileţ.

Uniunea Naţională a Judecătorilor din România se declară împotriva modificărilor propuse în respectivul proiect de OUG, afirmând într-un comunicat remis presei că acest proiect nu poat fi dezbătut în plină campanie electorală. “În primul rând, UNJR atrage atenţia că în perioada premergătoare alegerilor parlamentare va fi imposibil de a se declanşa dezbateri publice serioase asupra acestei probleme sensibile.
În al doilea rând, Ministerul Justiţiei şi Guvernul apelează la argumente false şi lipsite de fundament pentru a justifica urgenţa pretinsă în adoptarea intempestivă a acestei ordonanţe. UNJR solicită Guvernului ca, înainte de modificarea cadrului procedural de răspundere materială a magistratilor, să-si îndeplinească integral si cu bună credintă obligatiile pe care le are potrivit legilor votate de Parlamentul României – organul legiuitor suprem – si să-si retină tentatia legislativă electorală. În lipsa unei asigurari obligatorii de mal praxis, pentru egalitate de tratament şi pentru o corectă poziţionare în raport cu cauzele principale care au făcut ca România să piardă majoritatea proceselor intentate de diferite persoane la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, fie şi numai pentru faptul că puterile executivă, legislativă şi judecătorească, potrivit Constituţiei României, sunt egale din perspectiva unui stat de drept european, ar fi necesar ca executivul, sau chiar legiuitorul, să prevadă un mecanism asemănător pentru atragerea răspunderii senatorilor, deputaţilor şi membrilor guvernului care au votat legislaţia incoerentă şi defectuoasă, respectiv au adoptat şi semnat acele acte normative sau individuale ce au dus la constatarea, de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, a încălcării drepturilor şi libertăţilor prevăzute de aceeaşi Convenţie. În acest sens, în măsura în care se doreste cu adevărat atragerea răspunderii materiale a persoanelor direct vinovate pentru existenta unor condamnări la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, iar nu doar gasirea unor ţapi ispăşitori, este necesar ca executivul şi, eventual, legislativul să prevadă un mecanism asemănător pentru atragerea răspunderii parlamentarilor şi membrilor executivului care au votat sau semnat acte normative ce au dus la încălcări ale drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului”, se precizează în respectivul comunicat.

Augustin Stanciu