Miklós Horthy împarte şi astăzi poporul maghiar în două tabere

Poate unul din cele mai controversate evenimente din cadrul Zilelor Culturale Maghiare de la Cluj a fost prelegerea istoricului Romsics Ignatius despre Horthy Miklós, fost guvernator al Ungariei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Mulţi s-au temut de un discurs disproporţionat, care l-ar comemora pe cel care a rămas în memoria transilvănenilor ca autor moral al masacrelor din acea perioadă, dar istoricul a ales să vorbească tocmai despre caracterul dual al prezenţei publice a liderului politic: în acelaşi timp blamat şi lăudat de poporul maghiar.

La sediul ERDÉLYI MÚZEUM-EGYESÜLET (Societatea Muzeului Ardelean – EME) a avut loc miercuri o prelegere care a depăşit aşteptări organizatorilor. Conferinţa istoricului Romsics Ignatius, în legătură cu care presa locală şi internaţională a scris pe larg în săptămâna dinainte evenimentului, s-a bucurat de o prezenţă covârşitoare, sala fiind arhiplină, iar audienţa fiind extinsă până pe holul şi scările instituţiei. Prezentarea a fost organizată de revista Korunk, face parte din seria ”Istorie şi memorie” şi s-a desfăşurat în cadrul Zilelor Culturale Maghiare, eveniment finanţat de Guvernul Ungariei şi Primăria Cluj-Napoca.

Înainte de eveniment redactorul şef al revistei Korunk, Kovács Kiss Gyöngy, a declarat pentru MEDIAFAX, că prelegerea nu se încadrează în prevederile recentei ordonanţe privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni de genocid, contra umanităţii şi de crime de război, având un caracter pur ştiinţific.

Seria ”Istorie şi memorie”

”Prelegerea despre Horthy Miklós face parte din seria «Istorie şi memorie» şi este una cu caracter pur ştiinţific şi istoric, nefiind vorba despre o comemorare. Nu se încadrează în prevederile recentei ordonanţe privind promovarea cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni de genocid, contra umanităţii şi de crime de război. Horthy a fost o personalitate definitorie a istoriei maghiare din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Finanţarea pentru organizarea acestei prelegeri nu implică bani publici româneşti, fiind vorba de sume din Fondul Cultural Maghiar din Ungaria. Sper ca această prelegere să nu fie folosită în scopuri politice”, a spus Kovacs Kiss Gyongy.

Potrivit acesteia, în cadrul seriei ”Istorie şi memorie”, revista Korunk va organiza prelegeri despre rolul Ungariei în Primul şi al Doilea Război Mondial, despre perioada 1989-1990 şi despre personalităţi politice maghiare precum Imre Nagy, implicat în Revoluţia Maghiară din 1956, sau Antall Joszef, fost prim-ministru al Ungariei la începutul anilor 1990.

Cei doi Horthy ai maghiarilor

Romsics Ignatius, membru al Academiei Ungare de Ştiinţe, a făcut o prezentare de fapt ştiinţific, lăsând la o parte orice rezoluţie politică sau morală. Acesta a prezentat mai multe puncte din biografia lui Horthy, inclusiv momentele în care în jurul acestuia s-a cristalizat un adevărat cult al personalităţii, dar şi episoadele tragice în care la comanda acestuia, oamenii săi au executat fără judecată sau milă mii de oameni.

Istoricul a subliniat că astfel de perspective pun în lumină felul în care societatea maghiară s-a divizat în atitudinea sa faţă de Horthy Miklós. ”Imaginaţi-vă doi Horthy ai societăţii maghiare: pentru toţi cei care au fost afectaţi de interesele Republicii Sovietice, cum ar fi naţionalizarea, sau cărora aceasta le-au luat ceva, Horthy a fost un salvator al bogăţiilor ţării. Cu toate acestea, cei care au fost victimele terorii instaurate de acesta, sau participanţii la cele două revoluţii, au crezut că Horthy este un criminal”, a arătat specialistul.
Romsics Ignatiusius a citit două poeme şi a prezentat caricaturi contemporane ale celor două tabere opuse, pentru a ilustra poziţiile contradictorii: una care îl lăuda, cealaltă plină de acuze.

Cultul personalităţii

Conştient de aceste aspecte, Horthy a construit intens cultul personalităţii, pentru a profita de vântul social favorabil care bătea în contextul stării euforice a populaţiei, după deciziile arbitrajelor de la Viena. Punctul culminant a fost în 1938, când Ungariei i-a fost retrocedată o treime din Slovacia. Horthy a scos broşuri şi felicitări de Crăciun cu semnătura sa, s-au scris despre el sute de pagini de cărţi ”istorice”, care îl prezentau drept urmaş al Casei de Arpad, linia dinastică a principelui maghiar din secolul IX.

Romsics a menţionat că Horthy a luat parte la evenimente “planificat”, adică a participat astfel încât să fie considerat figura centrală. “El intra pe un cal alb în marile oraşe, populaţia primindu-l cu entuziasm, in Slovacia nu a venit aşa. La Cluj a venit cu un Mercedes, nu pe un cal alb. În Iugoslavia nu a fost primit cu fast pentru că premierul Ungariei s-a sinucis.

Prin intrările festive s-a început să se construiască un cult al personalităţii foarte important. El nu mai este doar salvatorul ţării, ci cel care a majorat ţinutul ţării, al doilea sau al treilea întemeietor de ţară”.

O serie de decizii dezastruoase

Dar în spatele imaginii luminoase a liderului de stat, lucruri sinistre se întâmplau peste tot în ţară. Au apărut legile anti-evreieşti, toate fiind semnate de guvernatorul Horthy. Acesta din urmă îşi dorea să creeze o dinastie proprie, şi spera ca fiul său mai mare să îi calce pe urme. István Horthy a murit însă pe frontul de est, singurul urmaş al guvernatorului fiind acum fiul de un an al acestuia.

Nenorocul lui Horthy a fost dublat cu o serie de decizii proaste: în iunie 1941 Ungaria horthistă a decis să intre în Al Doilea Război Mondial de partea Germaniei, fără ca aceasta din urmă să-i fi cerut asta în mod deosebit.
Între timp, cea mai mare comunitate evreiască din Europa, cea a Ungariei şi Transilvaniei de Nord, începe să fie deportată tot mai repede. Opt sute de mii de oameni suferă de pe urma acestor măsuri, iar Horthy lasă pe seama guvernului  Sztójay să îndeplinească revendicările lui Hitler. După ce s-au făcut publice documentele de la Auschwitz, s-a aflat că cel puţin 445.000 de oameni şi-au pierdut viaţa în lagăre.

Mormântul pe care sunt mereu flori

După căderea comunismului, au fost mulţi cei care au vrut să reînvie cultul personalităţii lui Horthy. În 1993, în timpul guvernului Antall, a fost neînhumat în oraşul său natal din Kenderes. De atunci, multe persoane vizitează mormântul, pe care este întotdeauna coroană de flori proaspete.
În cazul în care se propune ca pentru a-l comemora pe Horthy să fie ridicată o statuie sau să fie denumită o stradă, există două tabere opuse care pun multă pasiune în susţinerea sau blocarea unei astfel de iniţiative.

După cel de-al Doilea Război Mondial, Horthy a fost reţinut de armata SUA şi predat ca martor în Procesul de la Nürnberg deşi Tito a cerut ca Horthy să fie judecat drept criminal de război.

Ultimii ani din viaţă Horthy i-a petrecut în Portugalia, fiind alimentat cu bani de către SUA şi evreii pe care i-a ajutat să scape din Budapesta.