Oana Goia, Radu Belcean
Sistemul sanitar din România este în aşteptarea dricului, la fel ca şi asiguraţii care depind de el. Nepriceputul chirurg care i-a netezit drumul spre faliment este ministra Sănătăţii şi Familiei, Daniela Bartoş. E adevărat că sănătatea nu este de ieri, de azi, la reanimare, însă nici unul dintre foştii miniştri nu s-a încumetat să-i aplice lovitura decisivă. A fost nevoie de întronarea în fruntea Ministerului a Danielei Bartoş care, cu o seninătate mult prea asemănătoare cu cea a bolnavilor psihic pe care a hotărât să-i lase de izbelişte, a înfipt bisturiul în trupul cuprins de cangrenă al sănătăţii românilor.
Ministerul Sănătăţii şi Familiei doreşte să facă economii din banii pe care atât angajaţii, cât şi angajatorii îi varsă în Fondul Asigurărilor Sociale de Sănătate (FASS). Primul pas îl reprezintă reducerea numărului de medici de familie. Potrivit informaţiilor noastre, conducerea CAS-urile judeţene a primit ordinul să nu mai încheie contracte cu medicii de familie pe ale căror liste de pacienţi figurează mai puţin de 1.000 de asiguraţi. Un ordin prea puţin înţelept, deoarece nici medicii cu mai mult de 1.500 de persoane înscrise nu prea mai au cum să supravieţuiască. De exemplu, un medic de familie cu aproximativ 1.700 de pacienţi, după ce plăteşte salariile personalului sanitar şi auxiliar, cheltuielile de întreţinere a cabinetului, consumabilele şi taxele, rămâne cu 3,5 milioane de lei. Aşadar, şi medicii care au pe listă cu puţin peste 1.000 de pacienţi sunt condamnaţi la faliment, într-un viitor nu foarte îndepărtat.
CAS plăteşte urgenţele doar în timpul programului
De dragul aceloraşi economii, CAS plăteşte medicilor de familie doar urgenţele apărute în timpul programului, cu condiţia ca acestea să nu fie mai mult de patru pe zi. Plăteşte este un fel de a spune, deoarece pentru o deplasare la domiciliul pacientului în timpul programului, un medic primeşte doar 60.500 de lei, bani în care este inclus transportul, consultaţia şi tratamentul. În cazul în care medicul nu posedă un automobil, cei 60.000 de lei asigură, în cel mai fericit caz, costul de deplasare cu taximetrul. În cazul în care urgenţa apare în afara programului medicului, pacientul, care nu trebuie să uităm, cotizează la Fondul Asigurărilor de Sănătate, va suporta din buzunarul propriu costul deplasării, dar şi consultaţia, preţul acesteia ridicându-se la 200.000 lei ziua şi 250.000 lei noaptea. În aceste condiţii, din ce în ce mai mulţi pacienţi ajung să se întrebe pentru ce mai plătesc asigurarea medicală, dacă în situaţiile critice sunt nevoiţi să plătească şi medicul de familie.
În cazul medicilor din mediul rural, o astfel de intervenţie pe timp de noapte poate fi plătită cu 120.000 lei. Pentru a beneficia de aceşti bani, ei trebuie să facă dovada că locuiesc în comuna în care au cabinetul medical. Ce înseamnă aceasta? Înseamnă că medicii cu domiciliul în oraş, care fac naveta aproape zilnic, ar trebui să închirieze o locuinţă în localitatea respectivă. Dar nici aceasta nu este suficient. Ei mai au nevoie de o "hârtie" semnată de primar prin care acesta să scrie negru pe alb că respectivul medic locuieşte pe raza comunei sale. În caz contrar, urgenţele sunt retribuite tot cu 60.000 lei, fără a mai aminti că sumele necesare navetei nu sunt deductibile.
Asigurări de malpraxis la comandă
În privinţa asigurării de malpraxis a medicilor de familie, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate (CNAS) a considerat că este necesar să aplice o palmă concurenţei libere din domeniul asigurărilor. Toţi medicii de familie au fost obligaţi să încheie această asigurare la ASIROM. Asigurarea de malpraxis va subţia bugetul, şi aşa foarte mic, al medicilor cu 60 de euro pe an, ASIROM obligându-se să plătească, dacă va fi cazul, o despăgubire de 50.000 de euro. Ordinul CNAS a venit abia în a doua jumătate a lunii martie, când majoriatea medicilor de familie aveau deja încheiată o astfel de asigurare la alte societăţi. Prima de asigurare era mai mică, la fel ca şi despăgubirile, considerate totuşi suficiente de medici, deoarece riscurile profesionale în cazul lor sunt reduse, nefiind nevoie de despăgubiri de până la 50.000 de euro. Dar, sub dictatura Danielei Bartoş, o astfel de mişcare apare ca o sfidare, ea considerând necesar ca orice lucru în domeniul sănătăţii să se facă doar la ordinul ei. Încercând să aflăm motivul acestei măsuri prea puţin democratice, am contactat CNAS. De aici, după ce am fost pasaţi asemeni unei mingi de ping-pong, am reuşit să îl contactăm pe consilierul Liviu Rusu. El ne-a declarat că s-a făcut o selecţie, în funcţie de preţul primelor de asigurare oferite de mai mulţi asiguratori. Cea mai ieftină a fost cea a ASIROM-ului, motiv pentru care a fost selectată. Necesitatea unei astfel de măsuri a apărut ca urmare a OU nr. 150/2002. Potrivit articolului 64, litera p., CNAS "reglementează în mod unitar sistemul de asigurări de răspundere civilă." Ordonanţa care instituie monopolul în ceea ce priveşte asigurările de malpraxis este contrasemnată bineînţeles şi de Daniela Bartoş. Prin ea s-a creat posibilitatea membrilor din conducerea CNAS de a-şi rotunji veniturile, graţie unor comisioane din partea societăţilor de asigurare care nu doreau să piardă aceste contracte.
Nu se eliberează medicamente compensate sau gratuite
Printre măsurile populiste ale guvernului Năstase s-a numărat, la începutul acestui an, majorarea cu 7 la sută a pensiilor. Majorarea nu a fost însă una efectivă. Pensionarii doar au fost scutiţi de plata către CAS a celor 7 procente din pensie. Numai la nivelul judeţului Bihor aceasta a însemnat o gaură lunară de 14 miliarde de lei. Dar ce contează că prin această măsură se reduce suma, şi aşa insuficientă, încasată la CASS, atâta vreme cât imaginea lui Năstase are de câştigat. Deşi Constituţia României "garantează" sănătatea populaţiei, fondurile de care dispun CAS-urile garantează mai degrabă decesul pacienţilor cronici şi fără posibilităţi financiare.
Sistemul care funcţionează la nivelul farmaciilor este asemănător cu cel al medicilor de familie. Farmaciile nu primesc banii necesari pentru a asigura medicamentele gratuite şi compensate prescrise de medicii de familie. Chiar dacă au în buzunar o reţetă compensată, pacienţii nu pot obţine medicamentele de care au nevoie decât la preţ integral. Reţetele au devenit "cecuri fără acoperire", a fost de părere Speranţa Iacob, preşedintele Colegiului Farmaciştilor. CNAS mai are de plătit farmaciilor, parţial, banii pe lunile octombrie şi noiembrie ale anului trecut, iar pentru lunile ianuarie şi februarie nu se ştie când vor ajunge banii, în mod sigur aceştia urmând a fi viraţi tot cu întârziere.
Situaţia este cu atât mai gravă cu cât Eugeniu Ţurlea, preşedintele CNAS, "a ordonat" farmaciilor să distribuie medicamente compensate, fără a preciza de câţi bani dispune pentru acest lucru.
Astfel, mai mult de 90 la sută dintre farmacii au eliberat medicamente compensate până în luna martie. S-a ajuns în situaţia ca în următoarele şapte luni, fiecare farmacie să poată accepta maximum zece reţete compensate pe lună. Unele farmacii dispun, până în luna septembrie, de 35-40 de milioane de lei pe lună, pe lunile ianuarie şi februarie cheltuindu-se în jur de 212 miliarde.
Condamnaţi la moarte
Aşadar, până în luna septembrie există şanse mici pentru pacienţi să beneficieze de medicamente compensate sau gratuite. Cei mai afectaţi de situaţie vor fi bătrânii bolnavi cronici, cei mai mari consumatori de servicii medicale, dar şi cei cu veniturile modeste. Ei sunt condamnaţi ori la moarte, ori la sărăcie. La moarte în cazul în care nu-şi vor achiziţiona medicamentele la preţ integral şi la sărăcie în cazul în care o vor face. Cele mai căutate medicamente sunt cele folosite în terapia cardio-vasculară, medicamente vitale pentru cei care suferă de astfel de afecţiuni. Alte boli pentru care lipsa medicamentelor compensate şi gratuite va crea probleme sunt bolile psihice, Parkinson-ul şi epilepsia. Se poate spune că politica dusă de Ministerul Sănătăţii şi Familiei pare a fi mai degrabă una de decimare a populaţiei decât una de garantare a sănătăţii acesteia.
