Cei patru cavaleri ai tefelismului
Partidul și Securitatea. Partea a 3a: Manipularea
Vă povesteam, în Partea a doua a seriei de articole “Partidul și Securitatea”, despre principalul motor emoțional care face o parte a populației (progresiștii, tinerii, cei din urbanul mare, adică “tefeleii”) să țină cu Securitatea în acest conflict pentru putere.
Nu e vorba de ură. Ura e doar emoția instrumentală. Alta e credința puternică ce-i mînă pe tefelei în luptă.
E vorba despre eficiență.
Fantasma eficienței. Să fie bine, să nu fie rău. Vrem o țară ca afară. Țării, cît mai mult PIB (la export, evident).
În jurul eficienței, această valoare modernă intens instrumentalizată în lupta pentru putere, s-au construit patru teme puternice de luptă. Toate mituri. Toate utile în a păstra România în starea ei de colonie servilă.
Anticorupția. Străinul. Competentul. Militarul.
Să le luăm pe rînd.
ANTICORUPȚIA
Anticorupția a fost primul mecanism de control social și de punere botniță a clasei politice autohtone în colonii.
Nu a fost aplicat în premieră la noi. Noi l-am luat cu Copy Paste, direct din instrumentarul de manipulare dezvoltat de centrul Imperiului.
Anticorupția a fost inventată de americani încă din anii 80 și folosită cu succes deja în alte țări ale Periferiei. În America Latină – Chile, de exemplu. În Italia – “Mani Pulite”. În Turcia – cu eficiență limitată. Erdogan a știut să contracareze ideologic.
La noi, încă din 2004, echipa Băsescu – Macovei, reprezentanții intereselor occidentale, a câștigat alegerile și mai apoi a neutralizat echipa “boierilor autohtoni” (mostly pesediști).
Anticorupția a fost arma cu care generații la rînd au fost demonizați liderii PSD: Năstase, Ponta, Dragnea.
Arma cu care au fost întărîtați emoționali tefeleii să urască partida autohtonă, punînd în cîrca acesteia toate neajunsurile țării, reale sau închipuite. Vrem o țară ca afară. România nu se dezvoltă pentru că hoții din clasa politică fură.
Ce să vezi, întotdeauna “hoții de la putere” erau pesediștii, în mod convenabil. Niciodată pediștii sau liberalii, deși și eu au fost în egală măsură la putere după 2005. Videanu, Blaga, Berceanu, Boc, Falcă, Flutur, Udrea, ei erau curați. Corupții erau întotdeauna de la PSD.
În acest climat s-au construit liderii „Albă ca Zăpada”. Băsescu, apoi Iohannis. Ambii erodați puternic pe măsură ce au exercitat puterea.
Mai nou, s-au tot străduit de vreo zece ani s-o construiască pe Kovesi pe același calapod fantasmatic. DNA să vină să vă ia. Zeița pură care va rezolva toate problemele României. Și care, evident, să continue să pună România pe tavă intereselor străine
“Zeița” Kovesi tocmai a fost neutralizată de scandalul generalilor Coldea Dumbravă. Nu va mai putea fi folosită în alegerile prezidențiale din 2024. Ghinion.
STRĂINUL. NEAMȚUL
Cea de-a doua fantasmă la fel de puternică precum „anticorupția” a fost mitul „străinului”. Un mit la fel de eficient în a subordona România intereselor occidentale.
Străinii sînt mai buni decît noi. Ei sînt mai eficienți. Mai curați. Mai morali. Străinii ne vor tot binele de pe lume. Să le punem țara pe tavă. Să le dăm tot. Să ne conducă străinii. Am avut regi străini. Ah, ce bine a fost. Să vină străinii din nou.
De zece ani, acest narativ a năpădit mințile tefeleilor.
În mod programatic, s-au construit candidați cu nume străine – Iohannis – și partide populate de lideri cu nume străine – USR, Clotilde Armand, Siegfried Mureșan, Allen Coliban, Cosette Chichirău, Dominic Fritz.
Tinerii frumoși și liberi – și mai ales naivi – i-au votat cu entuziasm.
Trăiască lumina progresului în luptă cu obscurantismul medieval al pupătorilor de moaște. Trăiască mersul pe trotinetă. Trăiască toate tembelismele progresiste care să-i spele pe creieri pe micii maoiști de rit tefelist.
În combinație cu mitul anticorupției, mitul străinului, al neamțului superior care domină ideatic mințile transilvănene iobage, a asigurat intereselor străine încă zece ani de control al țării și al electoratului urban.
Iohannis. Neamțul perfect. De fapt, un mediocru leneș și resentimentar. Clotilde Armand. Zeița perfecțiunii. De fapt, o nemernică ce a distrus cel mai prosper sector al Bucureștiului. USR, paragonul virtuții. De fapt, o haită de deliranți toxici pe cale să dispară de pe fața politică a țării.
COMPETENTUL. OLIMPICUL.
Cine este eficient? Cel care e competent. Care e competența supremă? Cea din zona științelor exacte. Cine e regina științelor exacte? Matematica. Cine sînt strălucitorii de la matematică? Olimpicii. Mai ales cei internaționali.
Păi atunci să populăm mințile tefeleilor cu cel mai strălucit exemplu de competență și de eficiență: olimpicul internațional la matematică.
Intră în scenă echipa de olimpici internaționali “civili”, Nicușor Dan și Sergiu Moroianu. Cuum? Nu știți cine e Sergiu Moroianu? Vă spun eu. Soțul doamnei străine perfecte Clotilde Armand.
Niște băieți foarte întocmai și la timp care s-au întors sincron, simultan și la ordin în țară la începutul anilor 2000, să lase matematica și să se apuce subit de activism civic. Ah, ce sublim. Ah, ce harneală desăvîrșită.
O altă plasă de păianjen în care au fost prinse mințile tefeleilor. Dacă e olimpic, e eficient. Dacă e competent, știe să gestioneze orașul.
Iete că n-a știut. Iete că a făcut orașul varză. Alt mit pe cale de dizolvare. Mai încet. Dar se va dizolva și acesta. Sectoarele trei și patru nu sînt conduse de olimpici și sînt infinit mai bine administrate public decît întreg Bucureștiul.
Va mai dura ceva pînă să-și dea seama bucureștenii despre asta.
MILITARUL
Ultima armă ideatico-propagandistică ce încă mai prezintă tăiș de convingere a maselor este fantasma militarului.
A început lumea să se lămurească despre păcăleala cu anticorupția. Și despre spălarea pe creieri cu străinii superiori și morali care ne vor tot binele din lume. Și despre mitul găunos al olimpicului competent.
A mai rămas militarul, ultima redută fantasmatică încă neterfelită.
Intră în scenă militarul Ciucă. Un erou de carton. Un mediocru care nu știe să lege două vorbe. Un disciplinat întocmai și la timp, care știe doar să asculte ordinele. Cineva i le va da, inevitabil.
Un lider numa bun de călărit țara în următoarea perioadă. De închinat în continuare România pe tava intereselor străine. Evident, totul înfășurat în cele mai frumoase și mai nobile cuvinte cu putință. Și în contextul în care americanii îl preferă la conducerea țării, cu un război mondial pe cale să înceapă în coasta țării.
Evident că păcăleala va merge. La fel cum a mers și cu Iohannis. Alt mediocru care nu știa să vorbească liber, să prezinte cele mai elementare semne de competență în public. Nu contează. L-au ascuns cu grijă. A călărit mitul neamțului. A cîștigat.
La fel va fi și cu Ciucă. Îl vor ascunde. Va călări mitul competenței și responsabilității sociale a militarului. Va cîștiga, ajutat copios de americani. Ciuma roșie. Ciuma roșie everywhere.
Cînd lumea își va da seama că a fost păcălită, va fi, ca de obicei, prea tîrziu. Zece ani cu zdreanța de Băsescu. Zece ani cu groful de Iohannis. Zece ani cu mediocrul de Ciucă.
O să fie bine. O să vă placă. Brace yourselves. Winter is coming.
Ghinion.
Mirel Palada
