Morţii se vând ca la tarabă, la Cluj! Angajaţii din sănătate care dau „pontul” la firma de pompe funebre obţin între 600 şi 800 lei!

Moartea a ajuns o afacere rentabilă şi la Cluj, ca de altfel, în întreaga ţară! Ca urmare, „tariful” pentru un decedat „livrat” preferenţial unor firme de pompe funebre, făcute de către angajaţii din sistemul de sănătate – Ambulanţă, U.P.U., spitale – sunt plătite astfel: Timişoara – 1.000 de lei pe decedat, Cluj-Napoca – între 600 şi 800 lei, Bucureşti 250 –500  lei, Ploieşti 150-500 lei. Ca să nu mai vorbim că angajaţii I.M.L.-urilor şi secţiilor de Anatomie Patologică sunt cu toţii angajaţi la câte o firmă de pompe funebre, având avantajul primului venit şi impunându-şi condiţiile în faţa familiilor răvăşite de durere!

„Ce fac ei intră la profanare de cadavre”!

Ploieşteanul Sebastian Cocoş este posesorul unei firme de pompe funebre, fiind totodată şi preşedintele Asociaţiei Funerare Române,  care înglobează zeci de firme de profil din întreaga ţară – două din Cluj-Napoca –  militând pentru o legalitate deplină şi concurenţă loială în domeniu. Înzestrat cu un temperament vulcanic  – „aşa cum mi-e, de altfel şi numele” – Sebastian Cocoş a pornit o adevărată revoluţie în Ploieşti reuşind să obţină mutarea disciplinară a unei autopsiere din cadrul I.M.L. Prahova, pentru incompatibilitate, fiindcă respectiva obliga în permanenţă pe aparţinătorii decedaţilor să cumpere sicrie de la firma pe care o deţinea. Râde acesta, amar: “Până la urmă sistemul s-a repliat, reprimind-o, fiindcă asistenta şi-a mutat firma pe numele fiicei sale, dar a fost totuşi o victorie pe un teren atât de dificil”. Apoi continuă: “În întreaga ţară se petrec aceleaşi lucruri şi la fel e şi în Clujul dumneavoastră, fiindcă sistemul sanitar e împânzit de aceste caracatiţe – care, pe lângă faptul că trăiesc pe spatele nostru, al firmelor de pompe funebre cinstite, care plătim impozite,  componenții lor angajaţi la stat. Totodată îşi înfiinţează aceste firme-căpuşă şi datorită poziţiei lor din sistem, în momentul când intervine decesul, într-una din unităţile spitaliceşti, ei abordează familia şi-i recomandă una din firmele funerare deţinute de colegii lor sau alte firme plătitoare pentru asemenea fapte. Iar tarifele diferă de la un oraş la altul. Astfel, la Timişoara preţul “pontului” pentru un decedat e de 1.000 de lei, la Cluj între 600 şi 800 de lei, la Ploieşti – între 150 şi 500 de lei, iar la Bucureşti între 250  şi 500 de lei”. Cât despre situaţia de la Cluj, Cocoş afirmă că – din punctual său de vedere – în municipiu lucrează legal doar două firme de profil, restul având fiecare câte o “căpuşă” înfiptă într-un anumit spital sau unitate de urgenţă. “În acest moment A.F.R., pe care o reprezint, în colaborare cu Ministerul Sănătăţii – dar şi cu Institutul Naţional de Medicină Legală – lucrăm la o Hotărâre de Guvern privind normele de aplicare a Legii 102/2014,  printre care aceasta va reglementa lucrurile şi va veni cu pedepse mari celor care se abat de la lege. Noi am solicitat – dar nu ştim dacă ni se va aproba – ca vânzarea sau “recomandarea” vânzării corpurilor neînsufleţite să fie încadrate la profanare de cadavre, conform Codului penal. Dar există o problemă din partea Ministerului Sănătăţii: cei de acolo nu ştiau cum e situaţia pe teren, până nu le-am bătut noi la uşă”. Şi ţine să menţioneze un alt fapt de o covârşitoare importanţă, neluat la această oră în seamă de către autorităţi şi care permite toate aceste ilegalităţi: Curtea Constituţională a României i-a declarat pe medici funcţionari publici, iar personalul auxiliar – asistenţi medicali, etc.- la fel. Iar de aici apare, automat, conflictul de interese, acesta putând fi coroborat cu mai multe articole din Codul penal: abuz în serviciu, chiar şi înşelăciune – pentru că prin respectiva modalitate se încurajează economia subterară, munca “la negru”.  Totul pentru că aceştia, fiind angajaţi ai spitalelor sau I.M.L.-urilor, manipulează automat familiile aflate în stare de şoc, prin declaraţii de genul: “nu mergeţi la altă firmă, că n-are autorizaţie”, “nu-s profesionişti”, “meseriaşii suntem noi, fiindcă asta facem tot timpul”. Şi, pentru a ne edifica asupra faptului că ştie pe dinafară şi situaţia de la Cluj-Napoca mă îndrumă spre familia Trifu, posesoarea unei firme de pompe funebre din Cluj-Napoca, împreună cu care a întocmit nenumărate memorii la autorităţi, în numele A.F.R.

Şantaj pe faţă

Intru în magazinul familiei Trifu, situat în proximitatea Cimitirului Central şi după ce mă priveşte cu reticenţă, Maria Trifu, patroana firmei, mă pofteşte în birou ca să discutăm. A convins-o recomandarea venită de la preşedintele asociaţiei din care face parte şi este dispusă să-mi facă destăinuiri complete în ceea ce priveşte avatarurile prin care a trecut în ultimii ani: lupta sa cu autorităţile şi cu firmele de pompe funebre din municipiu, care au infiltrate în toate instituţiile de sănătate oameni şi îşi racolează clienţii prin metode agresive şi ilegale. I se alătură şi cei doi fii ai săi, Rareş şi Virgil, soţul fiind plecat din ţară, cu probleme de serviciu. Odată provocată, femeia trage puternic aer în piept, înainte de a-şi vărsa năduful, după care începe: „Soţul meu lucra la R.A.D.P.Cluj şi în anul 1992 am deschis o firmă de pompe funebre pe numele meu. Lui i s-au pus în vedere următoarele variante: ori pleacă de la R.A.D.P. şi rămânem cu firma, ori continuă acolo şi o desfiinţăm. Era pe vremea lui Liviu Medrea, care i-a desfăcut soţului contractul de muncă, dar apoi s-a revenit şi soţul a plecat de acolo prin acordul părţilor. Ei bine, n-am zis nimic, asta era legea atunci – dar, din păcate, azi legea nu mai funcţionează. Ne-am început activitatea împreună cu un asociat, dar ne-am despărţit”. Intervine în discuţie Virgil: „Lumea vedea că ne merge bine şi mulţi se dădeau drept Trifu sau rude cu noi, dar chiar şi aşa ne-am tot dezvoltat, mărind flota auto, numărul de angajaţi şi standardele serviciilor. Prin 2003 însă s-a declanşat o adevărată epidemie de firme de pompe funebre la Cluj, apărând, pe lângă cele existente, o puzderie, văzând că e un teren fertil, majoritatea proprietarilor şi angajţiloracestora fiind angajaţi în cadrul spitalelor şi ambulanţelor”. Adaugă doamna, înnegurânduse, că de atunci “jocul” a început să fie din ce în ce mai dur, noii intraţi pe piaţă începând să facă presiuni asupra clienţilor şi să aplice o concurenţă neloială, în sensul că forţau aparţinătorii să încredinţeze cadavrul firmelor indicate de către ei, altminteri intervenea amânarea eliberării cadavrului. “De pildă, la Neurochirurgie – dar acest lucru e valabil absolut fiecare unitate spitalicească – atunci când se întâmplă acolo un deces, asistenta sau medicul de gardă anunţă familia, după care respectiva persoană îl sună pe omul unei firme de pompe funebre, divulgă numărul de telefon al aparţinătorilor şi la o jumătate de oră de la deces pompele sună aparţinătorii, spunându-le că se ocupă de îmbălsămare, îmbrăcat şi le garantează urgentarea încheierii documentelor”.

“Toate răspunsurile autorităţilor au fost în favoarea piraţilor”

Revine d-na Maria Trifu, mărturisind că a făcut până acum nenumărate sesizări la şefii spitalelor, la Spitalul Judeţean, la Primărie, Direcţia de Sănătate Publică şi la alte instituţii – dar a primit doar răspunsuri evazive sau nu i s-a răspuns deloc: “Ni s-a trântit în faţă că toţi cei vizaţi de noi sunt persoane fizice, cu contract de muncă, neputându-se invoca incompatibilitatea. Însă în legea spitalelor – sau contractul colectiv de muncă , încheiat de aceştia cu spitalul – se stipulează că angajaţii trebuie să fie loiali, corecţi, oneşti şi să asigure o bună desfăşurare a documentaţiei şi serviciului anatomo-patologic. Astfel că în legea funerară, pe plan naţional, aici e vorba de incompatibilitate, exact cum s-a petrecut odinioară în cazul soţului meu. De asemenea, e strigător la cer că instituţii de stat – lucru interzis, din nou, de către lege – precum Spitalul Militar Cluj, Institutul Oncologic, dar şi altele au contracte cu autopsieri care lucrează la astfel de firme”.  O completează indignat, pe mama lui, Virgil: “Toate răspunsurile venite au fost în favoarea piraţilor de pompe funebre. Această caracatiţă se întinde în toate marile oraşe din România şi în principalele instituţii ale statului, inclusiv la nivelul persoanei – de la portar la director de instituţie”. Oamenii par de-a dreptul covârşiţi de neregulile care abundă în sistem, iar Maria Trifu îşi mai aminteşte una: “De pildă, la Cimitirul din Mănăştur, administrat de către Primărie, firma de pompe funerare “Crişan” are un punct de lucru –  cu reclamă pe clădire, tot tacâmul, lucru interzis de lege – pe baza unui contract de închiriere cu Primăria Cluj. Iar valoarea acestuia e derizorie: de 150 de lei pe lună, după o licitaţie de care n-a ştiut aproape nimeni! Nu mai comentez, vă imaginaţi ce-nseamnă asta, dar ciudat e faptul că nu sesesizează nimeni”… În încheierea discuţiei noastre Maria Trifu precizează că, în ciuda acerbei concurenţe neloiale de care are parte, firma sa a obţinut ani la rândul locul I în Topul firmelor clujene, pe baza datelor economice oficiale. “Însă şi aici e o problemă: sunt sigură – şi recunosc acest lucru cu fair-play – că nu sunt firma numărul unu din Cluj-Napoca, ci doar pe locul trei sau patru. Iar credinţa mea este că altele preferă să stea în umbră şi să lucreze la negru şi cu evaziune fiscală, departe de ochii ANAF-ului. Iar eu mă încăpăţânez să nu dau bani la nimeni din instituţiile spitaliceşti sau de urgenţă, fiindcă prefer să lucrez pe faţă, cu angajaţi având acte în regulă, cu maşini omologate de către autorităţile locale, nu precum ceilalţi. De pildă, una dintre cele patru mașini pe care le deținem este modificată în Ungaria și doar adaptările sale ne-au costat 7.000 de euro. Vă daţi seama că la această oră în Cimitirul Central nu intră decât maşini neomologate de către Primărie şi Direcţia de Sănătate Publică”…

Mă retrag, şocat, din biroul familiei Trifu… Iată, domeniul pompelor funebre, precum alte îndeletniciri de “nişă” – dar atât de larg răspândite – datorită legislaţiei îndoielnice se află la cheremul lupilor de la drumul mare, aducându-le o nemeritată prosperitate. Şi mă întreb, retoric dacă le-a scăpat cumva din gheare vreun domeniu din România noastră, ce agonizează…

• Art. 23, alin. 2 din Legea privind cimitirele, crematoriile umane şi serviciile funerare, Lege nr. 102/2014: ”În instituţiile de sănătate publică se interzic înfiinţarea şi funcţionarea spaţiilor pentru prestări de servicii funerare, cu excepţia spaţiilor necesare derulării formalităţilor, în cazul decesului produs în instituţia respectivă. Se interzice personalului instituţiei de sănătate publică să influenţeze rudele persoanei decedate în alegerea prestatorului de servicii funerare.” Şi Art. 25, alin. 1: „Pot presta servicii funerare operatorii care îndeplinesc criteriile prevăzute de prezenta lege şi de hotărârea Guvernului adoptată potrivit prevederilor art.40 şi care obţin avizul consiliului local al unităţii administrativ-teritoriale în care îşi desfăşoară activitatea”. Nota noastră: articol şi paragraf pe care nu-l pot respecta decât doar foarte puţine din numeroasele firme de pompe funebre răspândite în Cluj!

Maria Cornea, 50 de ani: “În urmă cu aproape doi ani mi-a murit tatăl şi un cunoscut, angajat la Serviciul de Ambulanţă Cluj, a sunat pe un domn care lucra la firma de pompe funebre ROTCONS. Bărbatu-meu s-a dus la sediul firmei cu o maşină, după sicriu iar domnul respectiv a venit la noi acasă, în Floreşti şi l-a îmbălsămat. A perceput – nici mai mult, nici mai puţin de 800 de lei pentru acest serviciu, la care s-a adăugat şi preţul sicriului, de 1.000, dându-ne o chitanţă de 1.800 de lei, pe care era specificat doar cuvântul “sicriu”. Banii i-am achitat la sediul firmei. Dar un lucru trebuie să ştiţi: nu au dus mortul, numai au scos actele de la Pensii şi au plătit diferenţa de bani. M-a şocat atât de tare lucrul acesta, că până şi în ziua de azi am păstrat chitanţa respectivă, ca s-o arăt cui doreşte. E cel mai scump îmbălsămat de care am auzit vreodată: 800 de lei”.

Horia Simu, manager Serviciul de Ambulanţă Cluj: “Există un regulament al serviciilor funerare şi acest aspect (n.n. – al ponturilor date de angajaţii de la Ambulanţă unor firme de pompe funebre) nu e legat de profesia noastră. De treburile acestea trebuie să se ocupe poliţia, nu eu – iar în asemenea probleme sunt implicate unităţile de primirea aurgenţelor, S.M.U.R.D.-urile, camerele de morgă ale spitalelor, morgile din judeţ. Însă eu, dac-aş găsi pe cineva de la noi să facă aşa ceva, fără întârziere l-aş da afară din serviciu”.