R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECŢIA PENALĂ ŞI DE MINORI
DOSAR NR. 1502/33/2011
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 131/2011
Şedinţa Camerei de Consiliu din data de 10 noiembrie 2011
Instanţa constituită din:
PREŞEDINTE : IOANA CRISTINA MORAR
GREFIER : TEODORA GRINDEAN
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Cluj reprezentat prin
PROCUROR : ELENA BOTEZAN
S-a luat spre examinare propunerea de arestare preventivă formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Cluj, privind pe inculpaţii A. S. şi S.C.M..
La apelul nominal făcut în cauză inculpatul A. S., aflat în stare de reţinere, asistat de apărători aleşi, av. Gheorghiţă Mateuţ şi Ban Tiberiu, cu delegaţii avocaţiale la dosar şi inculpatul S.C.M., aflat în stare de reţinere, asistat de apărători aleşi, av. Sergiu Bogdan, av. Chesteş Dan Sebastian, av. Trif Rareş şi av. Doris Şerban, toţi cu delegaţii avocaţiale la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, s-a procedat la identificarea inculpaţilor A. S. şi S.C.M. şi la citirea propunerii de arestare preventivă a acestora, instanţa aducând la cunoştinţa celor doi obiectul cauzei şi motivul pentru care se solicită arestarea preventivă în cauză.
S-a adus la cunoştinţa inculpaţilor A. S. şi S.C.M. dispoziţiile art. 70 C.pr.pen., respectiv că au dreptul la un apărător, dreptul de a nu face nicio declaraţie şi că tot ceea ce declară poate fi folosit împotriva lor.
Inculpatul A. S. arată că este de acord cu audierea sa la acest moment procesual.
Inculpatul S.C.M. arată că îşi menţine declaraţia dată la procuror însă doreşte să mai facă unele precizări.
Apărătorul inculpatului A. S., av. Gheorghiţă Mateuţ, solicită a se constata că în cauză au fost încălcate în mod flagrant dispoziţiile art. 149/1 alin. 1 C.pr.pen., şi art. 150 alin. 1 C.pr.pen., text ce prevede condiţia prealabilă a ascultării inculpatului de către procuror în vederea întocmirii referatului cu propunere de arestare. Astfel, din formularele de declaraţii de la dosar rezultă că la data de 9 noiembrie 2011 faţă de inculpatul S. A., care este adus pentru prima dată la procuror în mod silit, fiind emis pe numele acestuia mandat de aducere, se parcurg toate procedeele, respectiv i se aduce la cunoştinţă învinuirea adusă, se emit rezoluţia de începere a urmăririi penale, apoi ordonanţa de punere în mişcare a urmăririi penale, se dispune reţinerea inculpatului şi se întocmeşte referatul cu propunerea de arestare preventivă a acestuia. Conform dispoziţiilor art. 70 alin. 2 C.pr.pen., în prealabil inculpatul trebuie să fie încunoştinţat în mod detaliat, amănunţit, cu privire la faptele imputate. Solicită a se avea în vedere că din conţinutul procesului verbal de aducere la cunoştinţă a rezoluţiei şi apoi a ordonanţei de începere a urmăririi penale rezultă că se aduce la cunoştinţa inculpatului o prezentare succintă a faptei materiale imputate. Pe de altă parte, conform dispoziţiilor art. 149/1 alin.1 C.pr.pen., când se propune luarea măsurii arestului preventiv ascultarea inculpatului se realizează cu privire la toate condiţiile de arestare, respectiv fapta materială care i se reproşează inculpatului şi cu privire la cazurile de arestare prev. de art. 148 C.pr.pen., pentru că se ştie că nu este suficient să există probe sau indicii temeinice din care să rezultă că a săvârşit o faptă penală, ci să fie prezent şi unul din cazurile de arestare prev, de art. 148 C.pr.pen.
Dacă inculpatul şi-a exprimat opţiunea de a nu face declaraţii, aceasta fiind interpretarea dată de procuror, dacă urmează întocmirea referatului cu propunere de arestare preventivă conform dispoziţiilor art. 149/1 C.pr.pen., procurorul are obligaţia de atenţionare a inculpatului cu privire la acest aspect şi cu privire la temeiurile de arestare preventivă, pentru că, conform dispoziţiilor art. 143 C.pr.pen. trebuie să existe date şi probe. În speţă în referatul cu propunerea de arestare consultat de către inculpaţi şi apărătorii acestora sunt prezentate trei cazuri distincte de arestare preventivă, respectiv art. 148 lit. b C.pr.pen., în sensul că există date că se încearcă să se zădărnicească aflarea adevărului, art. 148 lit. c C.pr.pen., respectiv că pregăteşte săvârşirea unei noi infracţiuni, că ar fi avut o discuţie cu numita D. A. în legătură cu pregătirea unui pretins sprijin de asigurare a parcului auto pentru anul 2012 şi art. 148 lit. f C.pr.pen.. În opinia sa, atunci când arestarea preventivă a inculpatului face obiectului unei propunerii în cursul urmăririi penale obligaţia faţă de cerinţele art. 149 alin. 1, art. 150 alin. 1 C.pr.pen. privind ascultarea inculpatului trebuie să privească fapta materială imputată şi cazurile de arestare prev. de art. 148 C.pr.pen., deoarece trebuie întrebat inculpatul cu privire la aceste cazuri. Solicită a se avea în vedere că din procesele verbale de aducere la cunoştinţă inculpatului rezultă că aceste temeiuri nu figurează printre elementele de fapt aduse la cunoştinţa acestuia.
Pe cale de excepţie sau o dată cu fondul propunerii solicită a se constata că nu s-a îndeplinit condiţia prealabilă a ascultării inculpatului de către procuror faţă de dispoziţiile art. 150 C.pr.pen., ce stabilesc că arestarea preventivă nu poate fi luată decât dacă a fost ascultat de procuror şi apoi de judecător, cu menţiunea că ascultarea de judecător nu acoperă neascultarea de procuror, întrucât astfel inculpatul este privat de un drept esenţial, elementar şi fundamental, de a răspunde la toate acuzaţiile aduse.
Pentru toate aceste motive solicită admiterea excepţiei, constatarea nulităţii absolute a referatului cu propunere de arestare, conform art. 197 C.pr.pen.. Dacă se apreciază că această excepţie poate fi soluţionată cu fondul propunerii, solicită a se ţine seama de aceasta.
Apărătorul inculpatului A. S., av. Ban Tiberiu, arată că achiesează concluziilor colegului său, av. Gheorghiţă Mateuţ cu privire la excepţia invocată.
Apărătorii inculpatului S.C.M. arată că achiesează concluziilor apărătorului inculpatului A. S. cu privire la excepţia invocată.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea excepţiei ridicate, întrucât din actele dosarului rezultă fără îndoială că procurorul a respectat dispoziţiile art. 140/1 C.pr.pen., art. 143 C.pr.pen. şi art. 70 C.pr.pen., referitoare la dreptul la apărare. În opinia sa dreptul la apărare nu poate fi transformat în abuz mai ales că nu este real că inculpatului A. S. nu i s-a dat dreptul de a-şi formula apărarea, i s-au adus la cunoştinţă în extenso şi nu succint învinuirile aduse, acesta având posibilitatea de a da o declaraţie, iar după inculpare a susţinut că nu este pregătit să dea declaraţie şi că solicită termen pentru pregătirea apărării. Solicită a se avea în vedere că împrejurarea că inculpatul A. S. nu s-a simţit pregătit să dea o declaraţie în cauză nu poate opri cursul anchetei şi urmăririi penale.
Pentru aceste motive solicită a se constata că inculpatului i s-au respectat toate drepturile procesuale, precum şi că este esenţial că în 24 de ore trebuie efectuate actele referitoare la reţinere şi sesizarea instanţei cu propunerea de arestare preventivă.
Curtea arată că se va pronunţa cu privire la excepţia ridicată de către apărătorul inculpatului A. S. odată cu soluţionarea pe fond a propunerii de arestare preventivă.
Nefiind alte cereri sau excepţii prealabile de formulat s-a procedat la ascultarea inculpaţilor A. S. şi S.C.M., declaraţiile acestora fiind consemnate conform proceselor verbale depuse la dosarul cauzei.
După ascultarea inculpatului S. A., apărătorul acestuia, av. Gheorghiţă Mateuţ, solicită în temeiul art. 140 lit. a C.pr.pen. a se constata încetarea măsurii reţinerii inculpatului.
Reprezentanta Parhetului, fiind reale cele solicitate, arată că nu se opune cerii formulate de apărătorul inculpatului S. A..
Apărătorul inculpatului S. A., av. Ban Tiberiu, arată că formulează aceeaşi cerere.
Curtea, având în vedere cererea formulată de apărătorul inculpatul A. S., în baza art. 140 lit. a C.pr.pen. constată că a încetat de drept măsura reţinerii luată de acest inculpat prin ordonanţa nr. 60/P/2011 din data de 9 noiembrie 2011 pentru 24 de ore de către DNA – Serviciul Teritorial Cluj, cu începere de la ora 20,50.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepţii de ridicat, Curtea acordă cuvântul părţilor în dezbaterea judiciară a propunerii.
Reprezentanta Parchetului arată că susţine propunerea de arestare preventivă a inculpatului S. A. pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită în formă continuată şi arestarea preventivă a inculpatului S.C.M. pentru comiterea infracţiunii de dare de mită în formă continuată pe o durată de 29 de zile, începând cu data de 10 noiembrie 2011.
Pe scurt, solicită a se constata că pentru inculpatul A. se reţine că a comis infracţiunea de corupţie relativ la relaţiile dintre societăţile G. F. reprezentată de învinuita D.A. şi SC T. T. C. condusă de inculpatul S.C.M., în sensul că prin exercitarea abuzivă a funcţiei de primar al mun. Cluj-Napoca, pe care o deţine a înţeles să beneficieze de foloase necuvenite acestei funcţii, în perioada 2009 până în prezent în ceea ce priveşte societatea reprezentată de D. A., iar pe T. T. în perioada 2010 – 2011, beneficiind conform actelor de la dosar în total de suma de 95.000 euro. Arată că după ce s-a primit extrasul de cont de la inculpat s-a stabilit că această sumă se ridică la 125.000 euro pe aceeaşi decadă, datele care au stat la baza sumei stabilite de către organele de urmărire penală fiind datele obţinute de la organele fiscale în baza declaraţiei 394. De asemenea, solicită a se avea în vedere că faţă de acelaşi inculpat se desfăşoară multe alte investigaţii şi cu privire la actele materiale şi alte date ce au rezultat în urma percheziţiilor.
Referitor la inculpatul S.C.M. învederează instanţei că în sarcina acestuia se reţine că în perioada 2010-2011 a remis inculpatului A. prin intermediul cabinetului de avocatură al soţiei acestuia din urmă o sumă echivalentă cu 45.000 euro pentru a proceda în favoarea societăţii B. V., în sensul încheierii şi derulării fără incidente a unui contract de salubrizare, contract ce a fost încheiat în 2010 pe o durată de 8 ani.
Totodată, în cauză s-a dovedit că pentru prestaţiile financiare de care beneficia cabinetul avocaţial al învinuitei A. M. U., aceasta nu desfăşura nicio activitate juridică, activitatea zilnică a învinuitei fiind în fapt o perpetuă vacanţă. Mai mult, nimic de ce întreprinde aceasta nu poate justifica un nivel minim al sumelor care intră în contul acesteia.
Raportat la această stare de fapt apreciază că sunt incidente prevederile art. 148 lit. b, c şi f C.pr.pen., existând date că inculpaţii încearcă să zădărnicească aflarea adevărului, că pregătesc săvârşirea de noi infracţiuni, iar pentru faptele săvârşite legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, existând probe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Astfel, în ce priveşte pe inculpatul A. S. şi temeiul prev. de art. 148 lit. b C.pr.pen., probatoriul cauzei arată că, în conivenţă cu soţia sa, învinuita A. M.U., inculpatul a încercat să disimuleze actele de corupţie săvârşite, prin crearea unei aparenţe de legalitate sub forma unor contracte de consultanţă juridică, încercând astfel să zădărnicească aflarea adevărului. Conduita de disimulare, de încercare a ascunderii urmelor faptelor de corupţie, se regăseşte şi în discuţiile telefonice ale inculpatului, când, după luarea măsurii arestării vicepreşedintelui Consiliului Judeţean Cluj, inculpatul se credea vizat de eventuale cercetări penale şi lua măsuri suplimentare de prevedere.
Totodată, referitor la acelaşi inculpat în cauză este incident temeiul de arestare prevăzut de art. 148 lit. c C.pr.pen., din probatoriul dosarului rezultând că, la înţelegere cu învinuita D. A., inculpatul A. S. pregătea săvârşirea unei noi infracţiuni, prin înlesnirea obţinerii de către societatea acesteia, SC G. F. SRL a unui nou contract de asigurare al parcului auto al RATUC Cluj-Napoca pentru anul 2012, urmărind obţinerea în continuare de foloase necuvenite urmare a faptelor sale de corupţie. Practic doar intervenţia organelor de urmărire penală a reuşit să curme activitatea infracţională a inculpatului.
În ce priveşte pericolul social, respectiv art. 148 lit. f C.pr.pen., solicită a se constata că acesta este întrunit în cauză şi rezidă din modul în care inculpatul a acţionat, din lipsa de responsabilitate de care a dat dovadă prin desconsiderarea a ceea ce înseamnă actul de management al instituţiei Primăriei Municipiului Cluj-Napoca, din scopul urmărit, respectiv, obţinerea unor sume însemnate de bani. Mai mult, folosind într-un scop total neadecvat poziţia sa de primar al municipiului, inculpatul A. S. s-a prevalat de aceasta pentru obţinerea unor foloase materiale necuvenite, activitate în care s-a implicat, după cum rezultă din actele dosarului, pe întreaga perioadă a funcţiei, până în prezent.
Mai arată că, în cauză se desfăşoară acte de urmărire penală şi acte premergătoare cu privire la numeroase alte fapte de corupţie în care inculpatul A. S. este implicat, iar faţă de activitatea infracţională şi modalitatea în care a acţionat inculpatul, ţinând seama de relaţiile pe care şi le-a creat în decursul anilor în mediul profesional face posibil ca lăsarea sa în libertate să îi descurajeze pe cei care au cunoştinţă despre acele fapte, în a oferi relaţiile necesare organelor de anchetă.
Referitor la inculpatul S.C.M. solicită a se constata că şi cu privire la acesta sunt incidente dispoziţiile art. 148 lit. b, c şi f C.pr.pen. Astfel din probatoriul cauzei rezultă că în conivenţă cu inculpatul A. S. şi cu soţia acestuia, învinuita A. M.U., a încercat să disimuleze actele de corupţie săvârşite, prin crearea unei aparenţe de legalitate sub forma unor contracte de consultanţă juridică, încercând astfel să zădărnicească aflarea adevărului. De asemenea solicită a se reţine că în cursul zilei de 9 noiembrie 2011, în contextul în care pe media au apărut date privind activităţile judiciare ce se derulau faţă de inculpatul A. S., inculpatul S.C.M. a făcut eforturi în a ascunde, de urgenţă, informaţii conţinute în calculatorul său de la birou, luând măsuri privind schimbarea hardului calculatorului sau ştergerea datelor conţinute în acesta de către o firmă de IT.
Totodată, din probatoriul dosarului rezultă date certe că inculpatul S.C.M., prevalându-se de buna relaţie pe care o avea cu inculpatul A. S., intervenea la acesta pentru rezolvarea unor acte/autorizaţii şi în beneficiul unor apropiaţi ai săi, indicând în acest sens discuţiile purtate cu numitul B. H., căruia îi promite că va interveni la inculpatul A. pentru obţinerea de urgenţă a unei autorizaţii, intervenţie care a şi făcut-o la data de 10.10.2011. Din discuţiile purtate cu acest om de afaceri şi cu inculpatul A. rezultă că cele ce trebuiau rezolvate şi natura discuţiilor trebuia să fie una ascunsă, ce impunea ca aceştia să se întâlnească în mod nemijlocit.
Consideră că în cauză sunt incidente şi dispoziţiile art. 148 lit. c C.pr.pen. existând date şi indicii că inculpatul S.C.M. pregăteşte săvârşirea unei noi infracţiuni de corupţie, prin promisiunea că va interveni la persoane cu funcţii de decizie pentru rezolvarea alocării unor sume de bani pentru contracte la construcţii de drumuri, în scopul obţinerii unor foloase necuvenite. Astfel, în cadrul discuţiilor purtate cu numitul B. I., om de afaceri în judeţul Argeş, inculpatul S.C.M. îi promite acestuia că va interveni la persoane din anturajul Guvernului României, pentru alocarea unor sume de bani din fondul de rezervă al Guvernului, în favoarea unei societăţi de construcţii de drumuri. Pentru această intervenţie, inculpatul S.C.M. pretinde remiterea unui procent de 10% din suma alocată de la Guvern.
Apreciază că în cauză probele administrate până în acest moment procesual creează cu suficientă putere rezonabilitatea comiterii de către inculpaţii A. S. şi S.C.M. a infracţiunilor pentru care sunt cercetaţi. Protejarea libertăţii individuale împotriva ingerinţelor arbitrare ale autorităţilor nu trebuie să stânjenească însă eforturile autorităţilor judiciare în administrarea probelor, desfăşurarea procesului în bune condiţii.
În ceea ce priveşte condiţia pericolului concret pentru ordinea publică apreciem că şi aceasta este îndeplinită şi rezultă din analiza probelor de la dosar. Astfel, inculpatul A. S., în calitatea pe care o are, de persoană obligată să vegheze la respectarea şi aplicarea legii în instituţiile administraţiei publice, s-a folosit de funcţia sa pentru a obţine foloase materiale, iar inculpatul S.C.M., a profitat pe buna relaţie avută cu inculpatul A. S. pentru a urmări satisfacerea intereselor comerciale ale societăţilor pe care le conduce, prin acte de corupţie exercitate la nivel înalt al administraţiei locale, acesta relevând un comportament cu predispoziţie infracţională vădită, prin prisma probelor la care a făcut referire.
Pentru toate aceste considerente solicită admiterea propunerii şi arestarea preventivă a celor doi inculpaţi pe o durată de 29 de zile.
Apărătorul inculpatului A. S., av. Gheorghiţă Mateuţ, solicită a se constata că în cauză nu există probe sau indicii temeinice conform art. 143 C.pr.pen. din care să rezulte că inculpatul a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală, iar propunerea de arestare nu are la bază nici probe în sensul art. 63 C.pr.pen. şi nici indicii temeinice în sensul art. 68/1 C.pr.pen.
Consideră că în cazul în care se propune arestarea preventivă a inculpatului măsura nu poate avea la bază decât probe, deoarece realizează obiectul procesului penal, ce reprezintă o tragere la răspundere penală a unei persoane cu privire la care există presupunerea că a săvârşit fapta. Ca această condiţie să fie îndeplinită nu este suficient să existe presupuneri ci trebuie să existe elemente de fapt ferme ce să confirme o asemenea presupunere, care în conformitate cu dispoziţiile art. 68/1 C.pr.pen. trebuie să fie rezonabil şi trebuie să rezulte din dosar.
Apreciază că propunerea de arestare preventivă este relativ motivată, arătându-se că există probe şi indicii temeinice în acest sens, respectiv declaraţia învinuitei D.A., înregistrările convorbirilor telefonice, procesele verbale de supraveghere operativă, de consemnare a activităţii învinuitei A. M. şi contractele de consultanţă juridică. Referitor la declaraţia învinuitei D.A. solicită a se reţine că faţă de aceasta s-a început urmărirea penală la data de 9 noiembrie 2011, aducându-i-se la cunoştinţă învinuirile aduse conform art. 70 alin. 2 C.pr.pen. În opinia sa declaraţia acestei învinuite are valoare probantă condiţionată doar dacă se coroborează cu alte probe din dosar, iar în cauza de faţă nu se coroborează cu niciun alt mijloc de probă. Constată că învinuita D.A. arată referitor la fapta materială pentru care se solicită arestarea preventivă a inculpaţilor că inculpatul A. i-a făcut cunoştinţă cu directorul RATUC şi în acest fel a sprijinit-o să obţină licitaţia organizată pentru acele contracte de asigurare. Chiar dacă aceste susţineri ar fi adevărate, raportat la textul incriminator nu poate fi vorba despre o faptă cu relevanţă penală, nefiind o faptă cu caracter penal. Dispoziţiile art. 143 C.pr.pen. stabilesc imperativ ca probele şi indiciile temeinice să privească o faptă materială prevăzută de legea penală. În declaraţia olografă de la fila 76 vol. I al dosarului de urmărire penală, reprodusă pe formular la fila 79, învinuita D.arată că inculpatul a trimis-o la RATUC să ia legătura cu numitul N. L. şi să discute cu acesta în numele său, dar nu ştie dacă inculpatul a discutat cu numitul N.. Aceeaşi învinuită arată că după o lună sau două de la începutul primei convenţii a putut discuta cu soţia inculpatului şi probabil şi cu inculpatul, oferindu-se să se revanşeze. Apreciază că declaraţia învinuitei D.A.nu se coroborează cu niciun alt mijloc de probă din dosar.
Constată că în susţinerea propunerii de arestare se invocă convorbirile telefonice, care demonstrează că inculpatul a fost monitorizat pentru o perioadă în permanenţă, aceste aspecte rezultând şi din supravegherea operativă. Solicită însă a se verifica conţinutul proceselor verbale de supraveghere operativă, interceptările convorbirilor telefonice şi procesele verbale de supraveghere operativă, din care nu rezultă vreo faptă materială cu caracter penal, care să fie justifice condiţia prealabilă a arestării. Constată că Parchetul extinde aprecierea cu privire la temeiurile arestării preventive pentru că se fac afirmaţii generale în implicarea cu anumite persoane chiar dacă judecătorul nu este sesizat cu această faptă. Apreciază că învinuirile şi probele administrate în cauză infirmă orice implicare a inculpatului în fapte penale, declaraţia martorului de la fila 85 dosar de urmărire penală infirmând în totalitate afirmaţiile Parchetului, acesta precizând că inculpatul A. nu a pretins, primit sau obţinut avantaje materiale. De asemenea, martorul S. M., a cărui declaraţie se află la fila 102 dosar de urmărire penală, audiat în procedura comisiei rogatorii, a arătat că nu a dat sume de bani sau articole pentru a fi predate primarului. Pentru considerentele arătate apreciază că în cauză lipsesc probele cu desăvârşire, neexistând nici măcar indicii privind săvârşirea unei fapte prevăzută de legea penală.
Referitor la contractele de consultanţă juridică încheiate de către soţia inculpatului S. A., care se reţin de acuzare a fi fictive şi ar ascunde acte de corupţie, arată că nu există probe în acest sens, nici indicii doar afirmaţii. Învederează instanţei că în cauză cu ocazia efectuării percheziţiei domiciliare s-a ridicat un calculator, pe care există documente, din care rezultă activitatea de avocat a soţiei inculpatului, care este normală. Mai mult, contractele există la dosar şi atestă o activitate legală, neexistând nicio prevedere expresă care să stabilească obligativitatea întocmirii unor acte materiale pentru dovedirea actelor. De asemenea, conform dispoziţiilor art. 100 lit. a din statutul profesiei de avocat coroborat cu Legea nr. 51/1995 rezultă că avocatul poate presta activităţi de consultanţă juridică.
Pe fond, pentru motivele învederate, solicită a se constata că nu există nici probe şi nici indicii temeinice în sensul prev. de art. 143 C.pr.pen., astfel că solicită respingerea propunerii de arestare, deoarece printr-o analiză a probelor şi datelor invocate aceste consecinţe nu sunt îndeplinite. Dacă se apreciază că nu sunt îndeplinite dispoziţiile art. 143 alin. 1 C.pr.pen., consideră că instanţa poate respinge propunerea de arestare fără a intra în analiza art. 148 C.pr.pen.
Solicită a se constata că în cauză nu sunt prezente niciunul din temeiurile prev. de art. 148 C.pr.pen. În ceea ce priveşte temeiul prev. de art. 148 lit. b C.pr.pen. apreciază că aceste dispoziţii pot fi reţinute dacă există date că post delictum, pentru a ascunde fapta, inculpatul ar fi săvârşit acte distincte cu scopul de a ascunde săvârşirea faptei şi asta în modalitatea prevăzută de lege, însă în cauză înscrisurile existente în acest sens la dosar nu sunt în conformitate cu dispoziţiile art. 89 C.pr.pen., motiv pentru care solicită a se constata că nu există temeiul prev. de art. 148 lit. b C.pr.pen.
Referitor la temeiul prev. de art. 148 lit. c C.pr.pen., respectiv că inculpatul pregăteşte săvârşirea unei noi infracţiuni, o infracţiune intenţionată, consideră că acest temei nu are la bază probe sau indicii temeinice. Constată că în cauză se invocă declaraţia învinuitei D.A., ce relatează că în 2011 a apelat la sprijinul inculpatului, urmărind obţinerea unor contracte de asigurare pentru RATUC pentru anul 2012, inculpatul A., în calitatea sa de primar promiţând că totul va fi „ok, vom merge la fel şi ca şi până acum”. Conform dispoziţiilor art. 69 C.pr.pen. această declaraţie trebuie să se coroboreze cu alte probe sau elemente de fapt, fiind în concret o declaraţie nedovedită a unei singure persoane implicată în dosar, cu interes de a face declaraţii împotriva inculpatului, pentru a fi cercetată în stare de libertate, cu menţiunea că faţă de aceasta nu s-a dispus nicio măsură preventivă. În aceste condiţii apreciază că temeiul prev. de art. 148 lit. c C.pr.pen. este lipsit de orice suport probator.
Cu privire la temeiul prev. de art. 148 lit. f C.pr.pen., consideră că propunerea de arestare preventivă se bazează pe simple afirmaţii cu caracter general, deşi legea prevede expres şi distinct că trebuie să existe probe din care să rezulte că în stare de libertate inculpatul este periculos pentru societate, pentru comunitate, care s-ar simţi nesigură. În ceea ce priveşte acest temei de arestare solicită a se avea în vedere jurisprudenţa CEDO, respectiv cazurile Letellier şi Tomassi contra Franţei şi Calmanovici, Jiga, Scudeanu, Irinel şi P. contra României. Arată că în baza dispoziţiilor art. 137 alin. 2 C.pr.pen., trebuie să existe temeiuri din care să rezulte dispoziţiile art. 148 C.pr.pen., respectiv să fie prezentă fapta materială concretă, din care să rezulte că inculpatul în stare de libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică. Mai mult, art. 149/1 alin. 1 C.pr.pen prevede expres că măsura arestului preventiv poate fi dispusă dacă este necesară în interesul urmării penale, iar din conţinutul propunerii de arestare nu există nicio motivare în acest sens, respectiv să se indice care este interesul urmării penale ce justifică arestarea inculpatului.
Pe fondul propunerii de arestare preventivă a inculpatului solicită a se reţine că în conformitate cu prevederile art. 149/1 alin 1 C.pr.pen. nu există probe, indicii temeinice şi nici măcar indicii şi nu sunt prezente niciunul din motivele prev. de art. 148 C.pr.pen., astfel că solicită respingerea referatului cu propunere de arestare preventivă a inculpatului şi pentru motivul de nelegalitate invocat anterior, privind neascultarea prealabilă a inculpatului. Cererea unui inculpat de amânare pentru pregătirea apărării nu reprezintă un tertip avocăţesc, ci are temei legal, conform art. 6 alin. 3 C.pr.pen. Inculpatul are dreptul la apărare, la a-şi pregăti apărarea şi de a beneficia de timp în acest sens, iar organele de urmărire penală au dreptul de a asigura exercitarea acestui drept.
Apărătorul inculpatului A. S.., av. Ban Tiberiu, arată că achiesează la concluziile apărătorului inculpatului A. S., av. Gheorghiţă Mateuţ, care a prezentat argumente temeinice şi judicioase, ce corepsund realităţii şi probelor dosarului, infirmând totodată solicitarea DNA.
Consideră că în cauză o singură chestiune se mai pune în discuţie, respectiv dispoziţiile art.136 C.pr.pen., referitoare la buna derulare a procesului penal şi dacă există dovezi şi probe certe că lăsarea în libertatea inculpatului ar prezenta acesta stare de insecuritate nu pentru o viitoare soluţie care ar putea fi dată in cauză, ci asupra fondului şi dacă procesul penal în faza de urmărire îşi poate continua parcursul în mod normal. De asemenea, raportat la prevederile art.149/1 C.pr.pen. trebuia apreciat dacă starea de arest preventiv solicitată de acuzare este utilă şi necesară în cauza de faţă. Sesizarea trebuie justificată pe anumite argumente şi probe certe că lăsat in libertate inculpatul ar prezenta această situaţie care ar pune în pericol desfăşurarea procesului penal in faza de urmărire. A ascultat argumentele invocate de reprezentanta parchetului şi recunoaşte că a găsit doar referiri la faptă, referiri şi consideraţii, care se situează în sfera unor chestiuni de ordin general şi puţine referiri la elemente concrete, la probe că într-adevăr cazurile în care art.148 C.pr.pen. invocate ar fi îndeplinite. Astfel, s-a arătat că aceste situaţii care constituie temeiuri ale arestării preventive sunt împrejurări care trebuie să subziste după săvârşirea faptei supusă anchetei penale şi procesului penal. Într-adevăr trebuie dovedite aceste împrejurări şi situaţii cu argumente concrete care în situaţia de faţă se situează doar in sfera posibilei realităţi, sens în care dă citire susţinerilor acuzării că este „posibil ca lăsarea sa în liberate să provoace temere”, însăşi Parchetul persistând în această nesiguranţă. Pentru aceste motive, apreciază că la dosar nu există probele, care să convingă un observator imparţial că lăsat în libertate inculpatul ar prezenta acele riscuri pe care Curtea europeană le-a statuat şi stabilit în cauzele contra România, că există pericolul de comitere a unor altor infracţiuni, pericolul de alterare a probelor sau pericolul de influenţarea martorilor, ce reprezintă temeiuri solide, ce ar justifica arestarea.
Solicită a se reţine că nu s-au făcut referiri la persoana inculpatului. Astfel, învederează că este vorba de edilul municipiului Cluj-Napoca, care şi-a subordonat întreaga activitate bunului mers al acestui oraş. De asemenea, inculpatul se bucură de o carieră profesională de excepţie şi de aceea nu crede că lăsat în libertate s-ar cauza acea stare de puternică temere, că ar prezenta acea nesiguranţă pentru liniştea şi ordinea publică. Totodată, trebuie reţinută şi situaţia personală a inculpatului, care este căsătorit, are 2 copii minori, nu are antecedente penale, prezumţia de nevinovăţie operând şi în favoarea sa.
Pentru aceste considerente, în baza art.149/1 al.9 C.pr.pen., solicită respingerea sesizării DNA – Serviciul teritorial Cluj privind luarea măsurii arestării preventive faţă de inculpatul A. S. întrucât niciunul dintre argumentele invocate de Parchet nu pot convinge spre justeţea unei asemenea soluţii.
Apărătorul inculpatului S.C.M., av. Sergiu Bogdan, solicită respingerea propunerii de arestare preventivă a inculpatului.
Solicită a se constata că indiciile temeinice că inculpatul ar fi săvârşit o infracţiune, respectiv cea de dare de mită în definiţia clasică presupune ca aceasta să fie în legătură cu atribuţiile de serviciu ale unui funcţionar. Inculpatul A. însă în calitatea sa de primar nu a avut atribuţii de serviciu cu licitaţia contractului de salubritate, pe care de altfel nici nu l-a semnat, simpla afirmaţie generală că se comit fapte de corupţie este o afirmaţie, iar acuzaţia trebuie să fie punctuală. A primit şi a luat mită în legătură cu ce? În aceste condiţii, cât timp primarul nu avea atribuţii privitoare la acel contract nu se poate vorbi despre infracţiunea de dare de mită. Orice alte discuţi referitoare la împrejurarea că inculpatul avea sau nu mai multe telefoane mobile sau că cei doi se întâlneau la restaurantul T. nu are importanţă.
Referitor la susţinerea că contractul de asistenţă juridică era unul disimulat, constată că această pretinsă disimulare rezultă din împrejurarea că nu s-au efectuat prestaţii de avocat. Dar în opinia sa nu se poate acuza faptul negativ că cineva nu a făcut ceva. Nu este niciun element probator în acest sens, este o speculaţie, o bănuială. În acest sens, arată că există mai multe tipuri de consultanţă juridică, respectiv orală, verbală, scrisă, iar aşa cum a arătat dl. primar acel calculator nici nu s-a verificat încă. S-a susţinut totodată că acel contract de asistenţă juridică este disimulat având în vedere şi suma stabilită, dar în opinia sa este vorba de o sumă rezonabilă, raportată la calibrul firmei, stabilită de comun acord, chiar inculpatul S.arătând că are contracte cu alte societăţi de avocatură pe sume mult mai însemnate. În opinia sa acele prestaţii juridice nu s-au dovedit că nu s-au realizat şi nici nu se referă la aşa ceva. Învederează instanţei că personal are contracte de permanenţă, în baza cărora în fiecare lună primeşte o sumă de bani, chiar dacă nu au nevoie de consultanţă juridică efectivă.
De asemenea, solicită a se reţine şi faptul că s-au emis nişte facturi în baza contractului de asistenţă juridică, contractul a fost înregistrat în contabilitatea firmelor, s-au achitat taxele aferente, iar restul sunt simple afirmaţii generice ale DNA, deoarece în dosar s-a probat existenţa contractului juridic pe care nu l-a negat niciuna dintre părţi. Apreciază că în cauză pentru a se reţine infracţiunile imputate celor doi inculpaţi trebuie dovedit că sumele încasate erau în legătură cu atribuţiile primarului.
Întâlnirile şi aspectele legate de cartele telefonice sunt simple bănuieli, ce nu pot sta la baza unei propuneri de arestare.
Totodată, solicită a se avea în vedere şi declaraţia inculpatului A., care a arătat că nu discută cu soţia sa problemele legate de natura serviciului său, precum şi că inculpatul S.a arătat că contractul de salubrizare încheiat cu Primăria municipiului prejudiciază firma reprezentată de inculpatul S..
Cu privire la temeiurile prev. de art. 148 lit. b C.pr.pen., referitor la care se reţine că inculpatul a încercat să disimuleze activitatea infracţională pentru încheierea acestui contract, însă solicită a se avea în vedere în aceasta constă infracţiunea presupus a fi comisă de inculpat, astfel că nu poate fi considerată temei de arestare, fiind evident neserioasă o astfel de abordare.
Constată că în cauză pentru reţinerea temeiului prev. de art. 148 lit. b C.pr.pen. s-a făcut referire la calculatorul inculpatului, dar solicită a se reţine că există un contract cu privire la schimbarea calculatorului încheiat în urmă cu 2 săptămâni, iar DNA poate face expertize informatice cu privire la acel hard.
În legătură cu supoziţia că inculpatul ar încerca să ascundă probe cu privire la săvârşirea infracţiunii imputate, raportat la dispoziţiile şi practica CEDO, solicită a se avea în vedere că la luarea măsurii arestului preventiv nu trebuie avute în vedere suspiciuni. Apreciază că, cât timp inculpatul A. nu are atribuţii de serviciu în legătură cu contractul de salubritate, contract care există de altfel în continuare şi care a fost încheiat în baza unei hotărâri judecătoreşti, nu rezultă ce anume se încearcă a se ascunde. Pentru aceste considerente, apreciază că în cauză nu sunt îndeplinite temeiurile prev. de art. 148 lit. b C.pr.pen.
Referitor la temeiul de arestare preventivă prev. de art. 148 lit. c C.pr.pen., constată că reţinerea acestuia se bazează pe interceptările convorbirilor telefonice, dar în opinia sa trebuie să existe probe certe în acest sens, iar interceptările invocate de către DNA nu demonstrează care este acea infracţiune care s-ar putea comite şi nu poate fi vorba de un indiciu ci trebuie să existe o certitudine. Consideră că interceptările sunt invocate pentru a se inventa motive de arestare, iar bănuilele se pot extinde la orice faptă penală şi atunci orice persoană ar putea fi arestată în baza art. 148 lit. c C.pr.pen. Pentru toate aceste motive, consideră că nu este îndeplinit nici temeiul prev. de art. 148 lit. c C.pr.pen..
Cu privire la temeiul prev. de art. 148 lit. f C.pr.pen. învederează instanţei că pericolul pentru ordinea publică trebuie raportat la persoana făptuitorului, la care nu s-a făcut referire. În cauză există speculaţii şi interceptări din care ar rezulta gravitatea presupusei infracţiuni, infracţiune ce este gravă, dar nu există porbe că inculpatul a săvârşit-o. În acelaşi context solicită a se avea în vedere şi echitatea procesuală, respectiv că în cauză, în care se discută despre fapte atât de grave de corupţie, există învinuiţi cu aceaşi situaţie ca şi a clientului său, faţă de care, cu excepţia unuia faţă de care s-a luat o măsură neprivativă de libertate, nu s-a dispus luarea niciunei măsuri preventive. În aceste condiţii, cel puţin pentru echitate procesuală nici faţă de inculpatul S.nu se poate dispune arestarea preventivă, nefiind indicat care este elementul particular al inculpatului care impune luarea măsurii preventive faţă de acesta.
Faţă de aceste aspecte apreciază că în cauză s-a mers pe o analiză globală a pericolului concret pentru ordinea publică, raţionamentul DNA fiind acela că orice persoană care are încheiat contract de asistenţă juridică cu soţia inculpatului A. în mod evident va da mită primarului. Nu s-a avut în vedere că între cei doi inculpaţi există şi relaţii de prietenie.
Raportat la aceste aspecte consideră că temeiurile de arestare invocate nu există mai ales că infracţiunea pentru care inculpatul este cercetat este pedepsită de lege cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 5 ani. În acest moment în opinia sa nu se poate desfăşura procesul penal în continuare cu inculpatul în stare de arest preventiv şi deoarece motivul de arestare trebuie să aibă legătură cu interesul urmării penale, ce nu a fost invocat în cauză. De asemenea, consideră că nu se poate justifica cercetarea şi mai ales arestarea inculpatului pe simple bănuieli, opinii şi păreri, DNA trebuie să prezinte probe certe în acest sens.
Pentru toate aceste motive solicită respingerea propunerii de arestare preventivă şi punerea inculpatului în stare de libertate.
Apărătorul inculpatului S.C.M., av. Trif Rareş, arată că susţine concluziile complete ale colegului său. În plus, susţine că nu există nicio legătură logică clară şi evidentă pentru a se oferi mită inculpatului A.. Contractul de asistenţă juridică a avut un caracter evident, public, era atât în contabilitatea societăţii pe care o reprezintă inculpatul S.n cât şi în cea a cabinetului avocaţial al soţiei inculpatului A., putându-se oricând verifica actele în acest sens. Mai mult, taxele plătite în baza acestor contracte sunt reale, acestea neputând avea scopul de dare de mită, nefiind dovedită această relaţie. Pentru motivele invocate solicită respingerea propunerii de arestare preventivă a inculpatului S.C.M..
Apărătorii inculpatului S.C.M., av. Chertes Dan Sebastian şi av. Doris Şerban, arată că achiesează concluziilor colegilor.
Inculpatul A. S., având ultimul cuvânt, solicită a se avea în vedere că nu a cerut şi nu a primit nici un folos material. Se consideră nevinovat şi solicită respingerea propunerii de arestare, achiesând concluziilor apărătorilor săi.
De asemenea, solicită a se reţine că de 14, 15 ani lunea mănâncă peşte şi de acea în fiecare zi de luni merge la restaurantul T..
Inculpatul S.C.M., având ultimul având, arată că nu este vinovat de acuzaţiile aduse, fiind foarte conştient ce ar însemna pentru el şi compania sa o asemenea infracţiune, ce ar pune un semn de îndoială asupra activităţii firmei, solicitând a se reţine că este singurul din dosar cercetat pentru comiterea infracţiunii de dare de mită care a fost prezentat instanţei cu propunere de arestare. De asemenea, învederează că se obligă să se prezinte la orice solicitare a instanţei, nu este un pericol pentru ordinea publică şi este un om respectabil. Experienţa trăită nu doreşte să o repete, mai ales că la momentul la care a fost ridicat de organele de anchetă era împreună cu fetiţa sa de 8 ani, pe care a trebuit să o lase în grija unei persoane străine.
CURTEA
Deliberând reţine că prin propunerea formulată de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie -DNA- Serviciul Teritorial Cluj se solicită luarea măsurii arestării preventive a inculpaţilor:
1. A. S., fiul lui …, pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită în formă continuată prev. de art. 254 alin. 1 Cod penal coroborat cu art. 6 din Legea 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal,
2. S.C.M., administrator al SC C. de S. B. V. S.A, fiul …, pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită în formă continuată prev. de art. 255 Cod penal coroborat cu art. 6 din Legea 78/2000 cu aplic. 41 alin. 2 Cod penal,
– pentru o durată de 29 de zile, cu începere din data de 10 noiembrie 2011.
În motivarea propunerii de arestare preventivă se arată că în fapt s-a reţinut că, în perioada 2009-2011, în calitatea sa de primar al municipiului Cluj Napoca, având toate pârghiile necesare pentru condiţionarea eliberării unor documente, avize, autorizaţii, semnarea de contracte, emiterea ordinelor de începere a lucrărilor privind reabilitări de drumuri, avizarea emiterii ordinelor pentru plăţi către societăţile aflate în parteneriat cu instituţia pe care o conduce, inculpatul A. S. a înţeles să exercite această funcţie în folosul său, în urmărirea obţinerii de foloase necuvenite, sub forma unor sume de bani, bunuri de orice fel, vacanţe, bilete de avion, cazări la diverse hoteluri.
Învinuirea adusă inculpatului A. S. până la acest moment în prezentul dosar reţine, obţinerea de către acesta, de la reprezentanţii unor societăţi comerciale care au în derulare contrate cu Primăria municipiului Cluj Napoca, cu titlu de mită, bani în sumă de aproximativ 95.000 de euro.
De asemenea, se arătă că, pentru a disimula caracterul ilicit al primirii foloaselor necuvenite, inculpatul A. S. a angrenat-o în activităţile sale şi pe soţia sa, învinuita A. M.U., avocat în cadrul Baroului Cluj. Astfel, banii pretinşi cu titlu de mită au fost primiţi de inculpatul A. S. prin intermediul Cabinetului de avocatură al soţiei sale, sub falsa justificare a unor contracte de consultanţă.
În sarcina inculpatului S.C.M. se reţine că, în perioada 2010-2011, a remis inculpatului A. S., primar al municipiului Cluj Napoca, prin intermediul Cabinetului de avocatură al soţiei acestuia, învinuita A. M.U., suma totală de 188.760 lei, echivalent a 45.000 euro, pentru ca acesta să procedeze la favorizarea societăţii B. V. SA Cluj Napoca în obţinerea contractului de salubrizare a municipiului, contract care a şi fost încheiat cu Primăria Cluj Napoca la data de 28.10.2010, pentru o perioadă de 8 ani, precum şi pentru derularea ulterioară, fără incidente, a acestui contract.
1. În mod concret, s-a reţinut în cauză că, pentru încheierea şi derularea în bune condiţii a contractului de asigurare al parcului auto al unei regii aflate în subordinea Primăriei, RATUC Cluj Napoca, contract anual încheiat cu SC G. F. A. de A. S.R.L. Cluj Napoca reprezentat de învinuita D.A., inculpatul A. S. a pretins acesteia remiterea unor sume de bani, disimulate prin încheierea unui contract de consultanţă cu Cabinetul avocaţial al soţiei sale, învinuita A. M.U..
În perioada imediat următoare de la încheierea primului contract (survenit în anul 2009), societatea G.e F. a început să plătească, lunar, sume de bani în contul Cabinetului de avocatură A. M.U.. Astfel, în perioada aprilie 2009–noiembrie 2011, societatea a efectuat plăţi în valoare totală de 208.936 lei, echivalent a cca. 50.000 euro, această prestaţie având la bază supraevaluarea poliţelor de asigurare RCA şi CASCO. Spre exemplu, prima de asigurare RCA a unui autoturism Dacia 1310 pentru anul 2011, se ridică, în medie, pe piaţa asigurărilor, la suma de 550 lei. În cazul unui autoturism identic, asigurat de Primăria municipiului Cluj Napoca, pentru anul 2011, prin societatea G. F., prima de asigurare se ridică la suma de 1.008 lei (deşi plata este efectuată integral şi în avans).
Semnificativ din punct de vedere penal este faptul că, deşi învinuita A. M. prin Cabinetul său de avocatură obţine constant venituri substanţiale, din analiza activităţii zilnice a acesteia rezultă că nu are nicio activitate juridică şi nicio altă îndeletnicire lucrativă de natură să-i justifice veniturile, nici măcar la un nivel minim.
O altă împrejurare la fel de semnificativă din punct de vedere penal o reprezintă faptul că singurele contacte dintre învinuita A. M.U. şi învinuita D.A. sunt cele din zilele în care se realizează transmiterea facturilor pentru plată, activitate care durează câteva minute şi are loc pe fugă, întotdeauna la domiciliul învinuitei A. M.U., sau cele în care, prin intermediul învinuitei A. M. se stabilesc întâlniri cu inculpatul A. S., ce sunt derulate tot la domiciliul celor doi soţi. Intervalele dintre aceste contacte sunt lipsite cu desăvârşire de vreo relaţie între părţi.
S-a reţinut, de asemenea, în sprijinul acuzării, declaraţia dată de învinuita D.A. care a arătat că, pentru încheierea contractului de asigurare a parcului auto RATUC Cluj Napoca, pentru anii 2009-2010-2011, a apelat la sprijinul şi influenţa inculpatului A. S. care, pentru ajutorul dat i-a pretins remiterea unor sume de bani. De asemenea, învinuita D.A. a arătat că, la înţelegere cu inculpatul A. S. şi învinuita A. M.U., a convenit ca remiterea acestor foloase să se facă prin mascarea lor în contracte de consultanţă juridică încheiate între Cabinetul de avocatură A. M.U. şi societate sa G. F., contracte în baza cărora, în perioada 2009-2011 a virat în contul cabinetului suma de peste 200.000 lei. Învinuita a subliniat faptul că, în schimbul acestor bani nu a primit nicio consultanţă juridică şi nici nu a fost cazul, banii reprezentând în realitate obiect al infracţiunii de corupţie. De asemenea potrivit susţinerilor învinuitei D.A. în situaţia în care pe parcursul anilor 2010-2011 societatea sa a avut nevoie de serviciile unui avocat, a apelat la alte cabinete de avocatură.
Tot astfel, învinuita D.A. a arătat că, în cursul lunii octombrie 2011, a apelat din nou la sprijinul inculpatului A. S. 2012 urmărind obţinerea contractului de asigurare cu RATUC pentru anul 2012, inculpatul promiţându-i „că totul va fi ok, vom merge în continuare ca şi până acum”.
2. În cursul anului 2010, Primăria municipiului Cluj Napoca a organizat licitaţie pentru încheierea contractului de salubrizare a oraşului. Societatea care şi-a adjudecat contractul de concesionare a acestor servicii pentru partea de est a oraşului, este SC C. de S. B. V. SA, administrată de inculpatul S.C.M., care a şi semnat cu primăria contractul la data de 28.10.2010, pentru o perioadă de 8 ani (după ce, la data de 28.07.2010 a fost încheiat contract de delegare a aceloraşi servicii, cu aceeaşi societate).
Exact ca şi în situaţia mai sus expusă, în perioada anterioară şi ulterioară semnării contractului, în contul Cabinetului de avocatură al învinuitei A. M.U. au început să intre, sistematic, sume de bani provenind de la reprezentanţii acestei societăţi. Astfel, în perioada aprilie 2010–octombrie 2011, în contul cabinetului de avocatură a intrat suma totală de 188.760 lei, echivalent a cca. 45.000 euro, plătită de SC T. T.C.SRL Cluj Napoca (persoană juridică ce are calitatea de administrator al SC Compania de Salubrizare B. V. SA, condusă de inculpatul S.M. C.).
Din probatoriul realizat în cauză rezultă fără excepţie, că învinuita A. M.U. nu are nicio relaţie profesională cu inculpatul S.C.M. sau cu societatea reprezentată de acesta care să justifice prestaţiile financiare de care aceasta beneficiază. Dimpotrivă, actele cauzei au stabilit că, în fapt, inculpatul S.C.M. se află în relaţii extrem de strânse, cu inculpatul A. S., cei doi întâlnindu-se periodic şi folosind pentru comunicare cartele telefonice anume dedicate comunicaţiilor dintre ei.
În acest sens de exemplu , deşi în cursul acestui an, în perioada iulie-noiembrie 2011, în contul cabinetului de avocatură al învinuitei A. M.a intrat în 4 tranşe suma de 56.640 lei de la SC T. T. C., învinuita a avut un singur contact cu inculpatul S. C., în data de 16 septembrie 2011, când inculpatul S. a trecut pe la domiciliul acesteia, pentru câteva minute, cel mai probabil să mai ridice o nouă factură pentru plată. Aşadar, un singur contact în patru luni, o singură discuţie de 3 minute a stat la baza unei remuneraţii de 56.640 lei, comparabilă cu salariul unui profesor pentru mai bine de 3 ani. Ce calităţi profesionale nebănuite poate să deţină învinuita A. M.U. pentru a primi astfel de remuneraţii, alta decât aceea că este soţia primarului municipiului Cluj Napoca, de care aproape orice om de afaceri are nevoie.
Deosebit de relevant este faptul că, probatoriul cauzei a stabilit că inculpatul A. S. este cel care mediază şi determină plăţile lunare către cabinetul de avocatură al soţiei sale. Astfel, în data de 3 august 2011, după revenirea dintr-un concediu, la solicitarea inculpatului A. S., învinuita A. M. l-a contactat pe inculpatul S.C. căruia i-a cerut să se întâlnească cât mai curând „pentru ca totul să fie OK”. Pe parcursul dialogului, învinuita îi spune că l-a apelat pentru că „i-a spus şeful că e în zonă şi să-l sune”, referirea fiind evidentă la inculpatul A. S., cel cu care, anterior, inculpatul S.C.M. a avut mai multe contacte telefonice.
Conţinutul acestor contacte anterioare dintre inculpaţii A. S. şi S.C.M. (cu referire la cele din data de 2 august 2011) vine să arate relaţia de subordonare existentă între aceştia, primarul fiind cel care îl ia la rost pe interlocutor pentru că nu s-a prezentat la întâlnire cu o săptămână în urmă, aşa cum au convenit. Întâlnirea respectivă presupunea şi remiterea sumei de bani lunare, aşa cum rezultă din mişcările existente în conturile Cabinetului de avocatură.
Din analiza extrasului de cont reiese că inculpatul S.C.M. (prin SC T. T.C.SRL) virează lunar în conturile cabinetului suma de 14.880 lei. Pentru luna iulie 2011 însă, a virat numai suma de 5.000 lei, ceea ce însemna că, la începutul lunii august când a avut discuţiile cu soţii A., el era „restant” la plată. Această restanţă este recunoscută şi de inculpatul S.C.M. care s-a scuzat în faţa învinuitei A. M., spunându-i că a lipsit în ultima lună, a fost plecat şi a promis că o va căuta în zilele următoare.
(………………………………………………………………………
AMU: Să treci să mă vezi un pic.
SCM S.C.M.: Da’ am lipsit ultima lună, drăguţă.
AMU: Mersi mult. Eu mă gândesc că-i O.K. totu’, da’ să fiu şi eu O.K., CĂ EU ÎS ÎN URMĂ ŞI VREAU SĂ FIU O.K.
SCM: S.C.M. ….. c-am fost plecat.
AMU: M-AM GÂNDIT ŞI L-AM ÎNTREBAT PE ŞEFU’ ŞI MI-O ZIS CĂ EŞTI PRIN ZONĂ ŞI SĂ TE SUN ŞI NO…
SCM: Am venit eu, m-am întors efectiv, efectiv din ţări străine luni…
AMU: Da, da, da, atuncea l-am întrebat.
SCM: Ieri am bolit, că eram bolnav şi astăzi am venit am venit până la… pe-aicea prin sud pe unde mai am eu prăvălii şi vineri îs acasă.
AMU: Bine, drăguţule, deci când ai chef şi timp mă suni, eu îs prin zonă până-n data de 16, dup-aia nu mai sunt………………………………..)
(AS: Da? Ai zis că vii săptămâna trecută.
SCM: N-am zis că vin săptămâna trecută. Ai zis tu ne vedem săptămâna trecută, da’ pân’ să răspund ai închis.
AS: Da?
SCM: Eu am venit, adică am fost în săptămâna trecută duminică acasă şi te-am sunat, da’ aveai amândouă telefoanele închise.
AS: Aha.
SCM: Am venit sâmbătă, am stat un pic acasă şi luni…
AS: Ne vedem mâine? … Vineri, ne vedem vineri.
SCM: Eşti vineri?
AS: Da, da, da. Dă-mi un semnal.
SCM: Bine, te sun eu dimineaţă, da?…)
După aceste contacte telefonice, inculpaţii A. S. şi S.C.s-au întâlnit în cursul zilei de 5 august 2011 la restaurantul T. din Cluj Napoca, întâlnire surprinsă de activitatea de supraveghere operativă, ce a fost urmată de virarea în contul Cabinetului de avocatură A. M.U., a sumei de 19.880 lei din partea SC T.T..SRL (viramente din datele de 9 şi 12 august 2011). Este de remarcat faptul că, deşi în contactele sale cu învinuita A. M., inculpatul S.C.M. îi spune acesteia că o va căuta, întâlnirile au loc în realitate numai cu inculpatul A. S. şi, imediat după aceste întâlniri, se fac plăţi în contul cabinetului avocaţial.
Analiza activităţii zilnice a învinuitei A. M.U., aşa cum rezultă ea din probaţiunea dosarului, cu referire la interceptări şi supravegheri operative efectuate pe parcursul lunilor iulie – noiembrie 2011 cu autorizarea Curţii de Apel Cluj duce la concluzia clară că aceasta nu a desfăşurat nicio activitate specifică domeniului consultanţei juridice. Se arată că, pe parcursul a 4 luni de zile, învinuita a fost prezentă o singură dată la cabinetul său avocaţial şi doar pentru câteva minute la o discuţie cu colega sa, avocat P. E. C.. De asemenea, învinuita A. M.U. nu a avut întâlniri cu reprezentanţii societăţilor comerciale cu care are încheiate contracte de consultanţă, cu excepţia momentelor de remitere a facturilor, întâlnirile fiind fără excepţie la domiciliul său şi extrem de scurte, de ordinul minutelor.
De asemenea, din actele Cabinetului de avocatură al învinuitei A. M. rezultă că, singurii „clienţi” ai acesteia sunt societăţi comerciale aflate în relaţii contractuale cu Primăria municipiului Cluj Napoca.
Astfel, din fişa fiscală 394 depusă de învinuita A. M.U. la organele fiscale rezultă că, în perioada 2008-2011, aceasta a încasat sume de bani de societăţile: D. (societate care, în cursul anului 2010 a obţinut de la Primăria municipiului Cluj Napoca autorizaţia de construire, &
