R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECŢIA PENALĂ ŞI DE MINORI
DOSAR NR. 1627/33/2011
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR.154/2011
Şedinţa Camerei de Consiliu din 5 decembrie 2011
Instanţa constituită din :
PREŞEDINTE : IULIANA MOLDOVAN
GREFIER : LENUŢA STÎNGĂ Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Cluj – reprezentat prin PROCUROR : ANCA MĂRINCEAN
S-a luat spre examinare cauza penală având ca obiect propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive privind pe inculpaţii:
A. S. – cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită în formă continuată prev. de art. 254 alin. 1 Cod penal coroborat cu art. 6 din Legea 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal
S. C. M. – cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită în formă continuată prev. de art. 255 Cod penal coroborat cu art. 6 din Legea 78/2000 cu aplic. 41 alin. 2 Cod penal,
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul A. S. aflat în stare de arest asistat de apărători aleşi, av.Ban Tiberiu, din cadrul Baroului Cluj, cu delegaţie avocaţială depusă la dosar, av.Gheorghiţă Mateuţ, din cadrul Baroului Arad, cu delegaţie avocaţială depusă la dosar, av.Costea Cuc Geanina, din cadrul Baroului Cluj, cu delegaţie avocaţială depusă la dosar şi inculpatul S.C. M. aflat în stare de arest asistat de apărători aleşi, av.Chertes Dan Sebastian, din cadrul Baroului Cluj, cu delegaţie avocaţială depusă la dosar, av.Bogdan Sergiu, din cadrul Baroului Cluj, cu delegaţie avocaţială depusă la dosar şi av.Trif Rareş, din cadrul Baroului Cluj, cu delegaţie avocaţială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorul inculpatului A. S., av.Ban Tiberiu, învederează instanţei că în cauză este angajat şi d-l av.Mateuţ Gheorghiţă care se află la Bucureşti pentru susţinerea unei cauze în dosarul nr.4489/1/2010 privind pe inculpatul C.C.. Având în vedere că prezenta propunerea de prelungire s-a înregistrat la data de 2 decembrie 2011, nu a avut cunoştinţă despre termenul fixat, acest lucru aflându-l doar din presă. Întrucât nu a fost timp fizic pentru a putea studia motivele din propunerea de prelungire, solicită acordarea unui nou termen de judecată. De asemenea, arată că prin ordonanţa din data de 30.11.2011, s-a dispus schimbarea încadrării juridice pentru majoritatea faptelor penale şi extinderea pentru alte fapte noi, ori, în propunere, acestea nu apar. La momentul la care se discută prelungirea, instanţa trebuie să se raporteze la încadrarea juridică pe care faptele le cuprind la momentul sesizării. Având în vedere că aceste motive comportă un timp scurt de pregătire a apărării, solicită a da un termen foarte scurt.
Apărătorul inculpatului S.C. M., av.Sergiu Bogdan, apreciază că cererea poate fi admisă. Arată că a studiat dosarul de urmărire penală în copie însă, dosarul original cu ultimele două volume au fost prezentate în sală doar înainte cu 10 minute de a începe şedinţa astfel că nu a avut cum să le studieze. Nu se opune amânării cauzei pentru motivul invocat.
Reprezentantul Parchetului, arată că propunerea de prelungire a fost pusă la dispoziţie împreună cu dosarul cauzei în original. Faţă de cererea formulată, solicită respingerea ei pentru că nu se poate invoca propria culpă şi să se spună că nu s-a cunoscut despre acest dosar atâta vreme cât a angajat cauza şi din momentul incipient al declanşării acestui dosar s-a asigurat asistenţa juridică. Nu este în sarcina organelor judiciare să ia legătura cu apărătorul ales şi să facă corespondenţa cu acesta cu este obligaţia apărătorului ales să-şi urmărească cauzele. Textul art.159 alin.8 C.pr.pen., prevede în mod strict că în asemenea cauze, calea de atac trebuie soluţionată înaintea expirării duratei măsurii arestului preventiv. Există şi decizia nr.25/2008 dată de ÎCCJ în recursul în interesul legii care a clarificat practica neunitară vis-a-vis de disp.art.159 alin.8 C.pr.pen.
Instanţa, deliberând, respinge cererea de amânare formulată de apărătorul inculpatului A. S. cu menţiunea că va acorda posibilitatea apărătorilor inculpaţilor de a studia volumelor care nu au fost văzute de apărare.
După reluarea dezbaterilor, apărătorul inculpatului A. S., av.Ban Tiberiu, arată că are de lămurit o chestiune prealabilă în sensul că pentru inculpat s-a reţinut o singură infracţiune de luare de mită în formă continuată. La fila 18 din propunere se arată că au fost întocmite ordonanţele de extindere a cercetării şi schimbarea încadrării juridice din data de 30.11.2011. În această ordonanţă, sunt şi alte infracţiuni care nu se regăsesc în propunere. Solicită a se pronunţa parchetul care este încadrarea juridică pentru că ea este avută în vedere de instanţă atunci când se va pronunţa asupra cererii de prelungire.
Apărătorul inculpatului S.C. M., av.Sergiu Bogdan, arată că are aceeaşi solicitare ca şi antevorbitorul său.
Reprezentantul Parchetului, solicită a se avea în vedere că propunerea de prelungire nu poate fi dispusă decât pentru ceea ce s-a dispus cu ocazia luării măsurii arestării, respectiv, nu se poate cere prelungirea pentru o infracţiune pentru care inculpaţii nu au fost arestaţi. Susţine propunerea aşa cum a fost formulată în scris. Probatoriul existent a relevat existenţa mai multor acte materiale decât s-a cunoscut la momentul arestării. Pentru infracţiunile de spălare de bani, procurorul a făcut o schimbare de încadrare juridică în ceea ce priveşte darea de mită, respectiv luare de mită şi a mai reţinut şi o infracţiune de trafic de influenţă în sarcina inculpatului A. S., însă, aceste chestiuni sunt ulteriore luării măsurii arestării astfel că solicitarea este de a se prelungi măsura arestării pentru ceea ce s-a dat.
Apărătorul inculpatului A. S., av.Ban Tiberiu, arată că a ridicat această chestiune pentru că instanţa trebuie să se pronunţe dacă această măsură este necesar a fi prelungită, însă nu se poate omite nici încadrarea juridică la care instanţa trebuie să se raporteze. Nu este vorba despre o primă sesizare. În conformitate cu disp.art.238 C.pr.pen., când este vorba de extinderea procesului penal pentru alte infracţiuni, în această chestiune trebuie să se constate că procurorul de caz a extins procesul penal şi în acest stadiu procesual ne aflăm. Raportat la starea de fapt ce rezultă din ordonanţă, este o altă încadrare dată faptelor şi a dorit să se clarifice această chestiune.
Nefiind alte cereri de formulat ori excepţii de ridicat, instanţa acordă cuvântul părţilor în susţinerea propunerii de prelungire.
Reprezentantul Parchetului, în temeiul art. 155 şi 156 C.pr.pen., solicită admiterea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive faţă de inculpaţi pentru o durată de 30 de zile. În fapt s-a reţinut că, în perioada 2009-2011, în calitatea sa de primar al municipiului Cluj Napoca, având toate pârghiile necesare pentru condiţionarea eliberării unor documente, avize, autorizaţii, semnarea de contracte, emiterea ordinelor de începere a lucrărilor privind reabilitări de drumuri, avizarea emiterii ordinelor pentru plăţi către societăţile aflate în parteneriat cu instituţia pe care o conduce, inculpatul A. S. a înţeles să exercite această funcţie în folosul său, sau prin folosirea influenţei de care se bucură în virtutea acestei funcţii, în urmărirea obţinerii de foloase necuvenite, sub forma unor sume de bani, bunuri de orice fel, vacanţe, bilete de avion, cazări la diverse hoteluri. De asemenea, pentru a disimula caracterul ilicit al primirii foloaselor necuvenite, inculpatul A. S. a angrenat-o în activităţile sale şi pe soţia sa, învinuita A. M. U., avocat în cadrul Baroului Cluj, banii pretinşi ca obiect al infracţiunilor de corupţie fiind primiţi de inculpatul A. S. prin intermediul Cabinetului de avocatură al soţiei sale, sub falsa justificare a unor contracte de consultanţă. În sarcina inculpatului S.C. M. se reţine că, în perioada 2010-2011, a remis inculpatului A. S., prin intermediul Cabinetului de avocatură al soţiei acestuia, învinuita A. M. U., suma totală de 266.040 lei, echivalent a 61.000 euro, pentru ca acesta să procedeze la favorizarea societăţii B. V. SA Cluj Napoca în obţinerea contractului de salubrizare a municipiului, contract care a şi fost încheiat cu Primăria Cluj Napoca la data de 28.07.2010, pentru o perioadă de 8 ani, precum şi pentru derularea ulterioară, fără incidente, a acestui contract.
Din actele de urmărire penală administrate în cauză a rezultat că, în urmărirea încheierii unor contracte de asigurare a parcului auto RATUC Cluj Napoca, în cursul anului 2008, învinuita D. A., a apelat la inculpatul A. S., pentru a interveni la directorul RATUC Cluj- N. L. G. şi, prin influenţa de care se bucura asupra acestuia, să-l determine la încheierea contractelor vizate. De asemenea, a mai rezultat că, pentru intervenţia promisă, inculpatul A. S. a convenit cu învinuita D. A. primirea unor foloase necuvenite, pentru care a solicitat acesteia să procedeze la încheierea unor contracte de consultanţă juridică cu Cabinetul de avocatură al soţiei inculpatului, învinuita A. M. U., contracte menite să disimuleze primirea folosului necuvenit, să dea o aparenţă de legalitate acestora.
Astfel, la data de 1 iulie 2008 între învinuita A. M. U. şi învinuita D. A., asociat şi administrator al SC G. F. Agenţie de asigurare SRL Cluj Napoca, a intervenit contractul de asistenţă juridică nr. 101, contract în baza căruia, au fost emise 3 facturi fiscale în perioada mai-iulie 2009, în valoare totală de 49.785,70 lei, suma reprezentând, în realitate, folosul necuvenit pretins de inculpatul A. S.. Ulterior, pentru a face acelaşi gen de intervenţii asupra directorului RATUC Cluj Napoca şi în anul 2009, inculpatul A. S. a primit foloase necuvenite de la învinuita D. A., mascate într-un nou contract de asistenţă juridică, respectiv contractul nr. 6/01.07.2009 încheiat între Cabinetul de avocatură A. M. U. şi SC G. F., contract în baza căruia, au fost emise un număr de 6 facturi fiscale în perioada iulie 2009-mai 2010, în valoare totală de 89.934,28 lei, suma reprezentând, în realitate, folosul necuvenit pretins de inculpatul A. S..
Activitatea infracţională a continuat şi în a doua parte a anului 2010 precum şi în anul 2011, perioadă în care, în lipsa oricărui contract de asistenţă juridică, învinuita A. M. U. a emis în numele Cabinetului său avocaţial un număr de alte 12 facturi fiscale, în perioada august 2010-septembrie 2011, în valoare totală de 134.610,56 lei, plăţile fiind efectuate de către învinuita D. A. ca „modalitate de revanşare” pentru intervenţiile promise de inculpatul A. S. pentru a obţine, în continuare, asigurarea parcului auto RATUC Cluj Napoca.
Cele două contracte de asistenţă juridică (cu nr. 101/01.07.2008 şi nr. 6/01.07.2009) precum şi cele 21 facturi fiscale, despre care inculpatul A. S. avea cunoştinţă că au fost întocmite, consemnează împrejurări nereale, în sensul că, în realitate, între părţi nu a intervenit nicio consultanţă juridică, actele fiind încheiate în scopul de a disimula adevărata natură a provenienţei banilor prin spălarea acestora şi, totodată, pentru a ascunde comiterea infracţiunilor de corupţie. Urmare a intervenţiei inculpatului A. S., societatea învinuitei D. A. a obţinut încheierea contractelor de asigurare în calitate de broker de asigurare al SC U.) cu RATUC Cluj Napoca pentru anul 2009 asupra unui număr de 270 de autovehicule pentru anul 2010 pe un număr de 290 de autovehicule şi pentru anul 2011 pe un număr de 280 de autovehicule, toate cele trei contracte de asigurare fiind semnate de directorul RATUC, N. L. G..
Prin actul de începere a urmăririi penale s-a reţinut remiterea sumei de 208.936 lei, din actele de cercetare penală ulterioare efectuate în cauză, rezultând că această sumă este de 274.330,54 lei. Cu privire la această faptă, pentru care s-a dispus începerea urmăririi penale pentru comiterea infracţiunilor corelative de dare şi luare de mită în formă continuată, urmare a consolidării probatoriului administrat în cauză, s-a dispus extinderea cercetărilor şi schimbarea încadrării juridice, fapta fiind recalificată sub încadrarea juridică de trafic de influenţă în formă continuată, corelativ cu infracţiunea de cumpărare de influenţă în formă continuată. De asemenea, după declanşarea cercetărilor, s-a constatat că tranşele în care au fost remise sumele de bani aferente folosului necuvenit obţinut de inculpatul A. S. prin intermediul Cabinetului de avocatură al soţiei sale, învinuita A. M. sunt mai mari numeric, reţinându-se, finalmente, remiterea banilor în 21 de tranşe constituind tot atâtea acte materiale ale aceleiaşi infracţiuni de corupţie, pentru încheierea contractelor de asigurare cu RATUC Cluj din anii 2009, 2010 şi 2011.
Probaţiunea consolidată a cauzei a relevat faptul că, învinuita D. A. a urmărit şi obţinut asigurarea parcului auto doar al RATUC Cluj, iar pentru atingerea acestui scop, a intervenit şi a apelat la influenţa de care inculpatul A. S. se prevala că o are asupra directorului RATUC, martorul N. L. G., regia fiind o instituţie aflată în subordinea Consiliului local Cluj Napoca. S-a stabilit că pentru semnarea acestor contracte atribuţiile revin directorului regiei, persoană la care inculpatul A. S. a intervenit la solicitarea învinuitei D. A. şi în urmărirea obţinerii unui folos necuvenit, în cauză s-a dispus prin ordonanţa din data de 30.11.2011 extinderea cercetărilor şi schimbarea încadrării juridice, reţinându-se noua încadrare a faptelor ca fiind trafic şi cumpărare de influenţă, ambele în formă continuată.
Din actele de urmărire penală efectuate în cauză a mai rezultat că, în cursul anului 2010, inculpatul S.C. M., administrator al SC Compania de Salubritate B. V. SA Cluj Napoca, a convenit cu inculpatul A. S. şi cu soţia acestuia, încheierea unui contract de asistenţă juridică între Cabinetul de avocatură al învinuitei şi societatea T. T. C. SRL Cluj Napoca, contract prin care să fie remise sume de bani destinate inculpatului A. S., pentru ca acesta, în calitate de primar al municipiului Cluj Napoca, în exercitarea funcţiei sale, să procedeze la încheierea contractului de salubrizare al municipiului cu societatea administrată de inculpat, precum şi pentru derularea ulterioară, fără incidente, a acestui contract, prin emiterea oricăror acte necesare bunei desfăşurări a activităţii societăţii.
Potrivit actelor de la dosar rezultă că, inculpatul S.C. M. a determinat pe martora I. O. să procedeze la semnarea contractului de asistenţă juridică nr. 14/02.04.2010, a facturilor din datele de 2 aprilie 2010 şi 3 mai 2010 şi să dispună plata tuturor facturilor emise în baza acestui contract, înscrisuri prin care s-a urmărit disimularea adevăratei naturi a provenienţei banilor şi, deopotrivă, ascunderea infracţiunii de corupţie comise.
În ce priveşte faptele reţinute în sarcina inculpaţilor S.C. M. şi A. S., s-a dispus extinderea cercetărilor privind faptele materiale noi ce intră în conţinutul constitutiv al aceloraşi infracţiuni corelative de dare şi luare de mită, constatându-se că folosul necuvenit nu a fost remis în două prestaţii, ci urmare a emiterii unui număr total de 18 facturi fiscale de către învinuita A. M. U., în numele Cabinetului său avocaţial.
Prin ordonanţele din data de 30.11.2011, faţă de inculpaţii A. S., S.C. M. şi învinuitele A. M. U. şi D. A., s-a dispus extinderea cercetărilor, începerea urmăririi penale cu privire la săvârşirea infracţiunilor de spălare de bani, existând date certe că, prin încheierea contractelor de consultanţă juridică şi prin emiterea facturilor fiscale, sumele de bani care au fost pretinse/primite ca obiect al unor infracţiuni de corupţie, au fost astfel disimulaţi asupra realei lor provenienţe, au căpătat o aparenţă de legalitate prin spălare. Totodată, s-a dispus extinderea cercetărilor şi începerea urmăririi penale cu privire la săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată cu privire la contractele şi facturile ce consemnează o stare de fapt nereală, fiind reţinut că, în realitate, învinuita A. M. nu a prestat nicio activitate juridică, actele fiind încheiat doar pentru a masca primirea folosului material necuvenit, deci în scopul ascunderii faptelor de corupţie.
Audiat fiind, inculpatul A. S. a negat orice implicare a sa în faptele de corupţie, arătând punctual că nu a avut cunoştinţă de contractele de consultanţă încheiate de soţia sa cu niciunul din clienţii săi, deci nici cu inculpatul S.C. ori cu învinuita D. A., nu a cunoscut că învinuita D. A. se ocupă cu asigurări şi aceasta niciodată nu i-a cerut să intervină la directorul N. L. pentru a obţine asigurarea parcului auto RATUC, nu a intervenit niciodată la directorul RATUC N. L. pentru ca învinuita D. A. să obţină contracte cu această regie, nu a fost căutat de învinuita D. A. pentru a discuta despre afacerile acesteia şi nu a discutat cu aceasta despre asigurarea sprijinului pentru contractul de asigurări pe anul 2012. Poziţia inculpatului este combătută de întreg probatoriul cauzei relativ la aceste fapte.
Din declaraţia învinuitei D. A. rezultă că, la solicitarea sa, inculpatul A. S. a promis că va interveni la directorul RATUC Cluj, N. L., pentru a-i obţine încheierea unui număr cât mai mare de poliţe de asigurare. Pentru ajutorul dat, inculpatul A. S. i-a cerut învinuitei D. să procedeze la încheierea unui contract de asistenţă juridică cu soţia sa, A. M.. Relevant este faptul că, cele două nici măcar nu se cunoşteau înainte, nu aveau niciun fel de relaţii, legătura dintre acestea fiind facilitată tocmai de inculpat, însuşi contractul de asistenţă juridică fiind încheiat la iniţiativa acestuia. Învinuita D. A. a arătat că, deşi au fost încheiate două contracte de asistenţă juridică şi au fost emise un număr de 21 de facturi fiscale fiind achitată în perioada 2009-2011 suma totală de 274.330,54 lei, învinuita A. M. nu a efectuat niciun act de consultanţă juridică, nu i-a remis niciodată niciun raport şi nici nu i-a cerut vreodată o astfel de conduită, fiind clar între părţi că acele contracte au doar rolul de a masca foloasele necuvenite remise în contextul celor mai sus arătate.
Învinuita D. A. a arătat că l-a căutat pe inculpatul A. S. în ultima perioadă, obţinând prin intermediul învinuitei A. M. o întâlnire cu acesta, în cursul lunii octombrie 2011, când a apelat din nou la sprijinul inculpatului A. S. urmărind obţinerea contractului de asigurare cu RATUC pentru anul 2012. Declaraţia învinutei D. A. capătă o valoare probantă sporită, în sensul prevederilor art. 63 şi 69 Cod procedură penală, ea coroborându-se cu absolut toate celelalte probe din dosar. Intervenţiile inculpatului A. S. asupra directorului RATUC N. L. sunt confirmate chiar de directorul regiei în declaraţia dată în prezenta cauză. Astfel, acesta a arătat că, inculpatul A. S. i-a recomnadat-o pe D. A., spunându-i că aceasta este interesată să asigure parcul auto al RATUC.
Pe de altă parte, din interceptările realizate în cauză rezultă că singurele contacte dintre învinuita A. M. U. şi învinuita D. A. sunt cele din zilele în care se realizează transmiterea facturilor pentru plată, activitate care durează câteva minute şi are loc pe fugă, întotdeauna la domiciliul învinuitei A. M. U., sau cele în care, prin intermediul învinuitei A. M. se stabilesc întâlniri cu inculpatul A. S., ce sunt derulate tot la domiciliul celor doi soţi. Intervalele dintre aceste contacte sunt lipsite cu desăvârşire de vreo relaţie între părţi.
În ce priveşte relaţia cu inculpatul S.C. M. inculpatul A. S. a arătat că se cunosc de mai mulţi ani şi sunt în relaţii de prietenie, că nu a favorizat cu nimic societatea administrată de inculpat, nu a avut nicio implicare în licitaţia pentru curăţenia oraşului, nu a semnat contractul de salubrizare, că nu cunoştea de existenţa contractului de consultanţă juridică dintre soţia sa şi societatea T. T. aparţinând inculpatului S., că nu s-a implicat în emiterea niciunui act ulterior pentru SC C. B. V. SA, cu referire concretă la eliberarea unei recomandări necesară acestei societăţi pentru îndeplinirea condiţiilor legate de participarea, în septembrie 2011 la o licitaţie similară în judeţul Argeş şi nu a încercat niciodată să ascundă relaţia extrem de apropiată cu inculpatul S.C..
Inculpatul S.C. M. a arătat că nu a cerut niciun favor inculpatului A. S., niciodată, nici legat de activitatea SC B. V. si nici pentru altcineva, că, contractul încheiat între SC T. T. si Cabinetul de avocatură A. M. este unul exclusiv juridic şi că nu îşi aminteşte de vreo consultanţă dată de învinuita A. M., însă de executarea acestui contract s-a ocupat martora I. O., angajată a SC T. T. care poate furniza date în acest sens, legat de consultanţele juridice acordate de învinuita A. M..
Învinuita A. M. a arătat că a încheiat contractul de asistenţă juridică la iniţiativa inculpatului S.C. care a venit la ea acasă împreună cu mama acestuia, I. O., unde au semnat contractul, că nu ştie dacă soţul ei, inculpatul A. S., se cunoaşte cu inculpatul S.C. M., că a acordat asistenţă juridică lunară, că la solicitarea inculpatului S.C. a întocmit mai multe rapoarte privind probleme juridice legate de „managementul societăţilor comerciale” şi că nu a împărtăşit niciodată soţului său de existenţa acestei relaţii contractuale.
Probatoriul cauzei a mai stabilit că inculpatul A. S. este cel care mediază şi determină plăţile lunare către cabinetul de avocatură al soţiei sale, în relaţia cu inculpatul S.C.. Astfel, în data de 3 august 2011, după revenirea dintr-un concediu, la solicitarea inculpatului A. S., învinuita A. M. l-a contactat pe inculpatul S.C. căruia i-a cerut să se întâlnească cât mai curând „pentru ca totul să fie OK”. Pe parcursul dialogului, învinuita îi spune că l-a apelat pentru că „i-a spus şeful că e în zonă şi să-l sune”, referirea fiind evidentă la inculpatul A. S., cel cu care, anterior, inculpatul S.C. M. a avut mai multe contacte telefonice.
Din actele depuse la dosar rezultă că inculpatul A. S. a fost cel care a aprobat comisia de licitaţie în ce priveşte licitaţia organizată pentru serviciile de salubrizare ale municipiului şi, chiar trecută printr-o şedinţă de Consiliu local, comisia a fost aprobată întocmai, în acelaşi format aprobat anterior de primar. De asemenea, din actele de la dosar rezultă că inculpatul A. S. a fost cel care a semnat contractul de delegare a serviciilor de salubrizare cu SC Compania de salubrizare B. V. SA, contract încheiat la data de 28.07.2010. La solicitarea inculpatului S.C., inculpatul A. S. s-a implicat în emiterea de către Primăria municipiului Cluj Napoca a unei „Recomandări”, act de care Compania B. V. avea nevoie pentru participarea la o licitaţie organizată în judeţul Vâlcea.
În perioada iulie-noiembrie 2011 în cauză au fost autorizate măsuri de interceptare şi înregistrare a convorbirilor telefonice din care rezultă că, inculpatul A. S. utiliza, concomitent 3 sau 4 terminale mobile, cu numere diferite de apel. Pe de altă parte, deşi N.ă că a ţinut legătura cu învinuiţii din dosar doar pe un anume telefon, că au stabilit ca regulă să nu vorbească decât cu el de pe respectivele telefoane, deci să aibă telefoane dedicate relaţiei lor, şi această împrejurare este stabilită ca una reală, tot prin mijloace tehnice.
Pe de altă parte, deşi inculpatul A. S. a declarat că nu avea cunoştinţă de activităţile de consultanţă ale soţiei sale deoarece ei nu discutau nimic legat de activităţile profesionale ale lor, probaţiunea dosarul a arătat că această poziţie a inculpatului este totalmente nesinceră. Dimpotrivă, interceptările realizate în prezentul dosar au surprins faptul că era o regulă ca învinuita A. M. să ţină legătura cu diverşi oameni de afaceri ce aveau interese legate de Primăria Municipiului Cluj-Napoca şi să le stabilească acestora întâlniri cu soţul ei, inculpatul A. S., atât la Primărie, cât şi la domiciliul celor doi.
După luarea măsurii arestului preventiv a inculpaţilor, au fost efectuate următoarele acte de urmărire penală: a fost solicitat instanţei emiterea percheziţiei în sistem informatic şi a fost efectuată, la data de 11.11.2011 percheziţia informatică asupra calculatorului numitei P. E. C., avocat în cadrul Baroului Cluj; a fost dispusă măsura sechestrului asigurator asupra sumei de 50.000 lei şi 10.000 de euro în vederea confiscării lor prin ordonanţa din data de 11.11.2011, recipisele fiind ataşate la dosar; a fost dispusă măsura sechestrului asigurator asupra conturilor deschise la CEC B. pe numele Cabinetului de avocatură A. M. U., respectiv asupra a două conturi conţinând suma totală de 200.000 lei prin ordonanţa din data de 22.11.2011; au fost audiaţi inculpaţii A. S., S.C. M., învinuita A. M. U., învinuita D. A.; au fost audiaţi martori, făptuitori, angajaţi ai Primăriei, reprezentanţi ai societăţilor care au avut contracte de consultanţă încheiate cu Cabinetul de avocatură A. M. U., a fost dispusă efectuarea unei constatări tehnico-ştiinţifice privind balanţa de încasări şi plăţi a inculpatului A. S. şi a învinuitei A. M. U., pentru perioada 2010-2011, pentru a verifica dacă, în raport de ridicările de numerar din conturi era posibilă plata cheltuielilor curente şi achitarea excursiilor din străinătate din această perioadă, raportul întocmit în acest sens fiind depus la dosarul cauzei la data de 29.11.2011; au fost întocmite ordonanţele de extindere a cercetărilor şi schimbare a încadrărilor juridice din data de 30.11.2011; a fost dispusă prin ordonanţa din data de 25.11.2011 efectuarea unei comisii rogatorii de către DNA- Serviciul Teritorial Craiova în vederea audierii unui număr de 48 persoane, beneficiari ai abonamentelor de comerţ stradal eliberate în anul 2011 de către Primăria Municipiului Cluj Napoca.
În cauză urmează a se efectua următoarele acte de urmărire penală: – reaudierea învinuitelor A. M. U. şi D. A. pentru aducerea la cunoştinţă a noilor fapte reţinute în sarcina lor urmare a ordonanţelor din data de 30.11.2011; solicitarea instanţei pentru emiterea autorizaţiilor de percheziţie informatică şi efectuarea percheziţiilor în sistem informatic în ce priveşte calculatoarele ridicate de la învinuita A. M. şi de la biroul inculpatului A. S.; instituirea sechestrului asigurator pentru acoperirea întregii sume reţinute ca obiect al infracţiunii de corupţie, în vederea confiscării speciale; audierea persoanelor care au participat, au cunoscut, împrejurările în care au fost încheiate contractele de consultanţă ale învinuitei A. M.; finalizarea investigaţiilor premergătoare şi punerea sub acuzare în ce priveşte folosul material necuvenit de care a beneficiat inculpatul A. S. prin soţia sa, învinuita A. M., prin utilizarea, începând cu luna iunie 2010, a cardurilor de alimentare cu carburanţi plătiţi de R.G.SA Cluj Napoca, folos ce depăşeşte suma de 150.000 lei şi prezentarea materialului de urmărire penală şi întocmirea rechizitoriului.
Apreciază că în cauză subzistă în continuare temeiurile de fapt şi de drept avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive faţă de inculpaţi, temeiuri care să justifice privarea acestora de libertate, respectiv art. 148 lit. b, c şi f C.p.p. existând date că inculpaţii încearcă să zădărnicească aflarea adevărului, că pregătesc săvârşirea de noi infracţiuni, iar pentru faptele săvârşite legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, existând probe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
În ce priveşte pe inculpatul A. S., acesta a încercat să disimuleze actele de corupţie săvârşite, prin crearea unei aparenţe de legalitate sub forma unor contracte de consultanţă juridică, încercând astfel să zădărnicească aflarea adevărului. Este incident temeiul de arestare prevăzut de art. 148 lit „c” Cod procedură penală, din probatoriul dosarului rezultând că, la înţelegere cu învinuita D. A., inculpatul A. S. pregătea săvârşirea unei noi infracţiuni, prin înlesnirea obţinerii de către societatea acesteia, SC G. F. SRL a unui nou contract de asigurare al parcului auto al RATUC Cluj Napoca pentru anul 2012, urmărind obţinerea în continuare de foloase necuvenite urmare a faptelor sale de corupţie. Practic, constatăm că, doar intervenţia organelor de urmărire penală a reuşit să curme activitatea infracţională a inculpatului.
În ce priveşte pericolul social, el este prezent şi rezidă din modul în care inculpatul a acţionat, din lipsa de responsabilitate de care a dat dovadă prin desconsiderarea a ceea ce înseamnă actul de management al instituţiei Primăriei Municipiului Cluj Napoca, din scopul urmărit, respectiv, obţinerea unor sume însemnate de bani.
În cauză se desfăşoară acte de urmărire penală şi acte premergătoare cu privire la numeroase alte fapte de corupţie în care inculpatul A. S. este implicat, iar faţă de activitatea infracţională şi modalitatea în care a acţionat inculpatul, ţinând seama de relaţiile pe care şi le-a creat în decursul anilor în mediul profesional face posibil ca lăsarea sa în libertate să îi descurajeze pe cei care au cunoştinţă despre acele fapte, în a oferi relaţiile necesare organelor de anchetă.
În ce priveşte pe inculpatul S.C. M., probatoriul cauzei arată că, în conivenţă cu inculpatul A. S. şi cu soţia acestuia, învinuita A. M. U., a încercat să disimuleze actele de corupţie săvârşite, prin crearea unei aparenţe de legalitate sub forma unor contracte de consultanţă juridică, încercând astfel să zădărnicească aflarea adevărului. Inculpatul a făcut eforturi în a ascunde, de urgenţă, informaţii conţinute în calculatorul său de la birou, luând măsuri privind schimbarea hardului calculatorului sau ştergerea datelor conţinute în acesta de către o firmă de IT. Din probatoriul dosarului rezultă date certe că inculpatul S.C. M., prevalându-se de buna relaţie pe care o avea cu inculpatul A. S., intervenea la acesta pentru rezolvarea unor acte/autorizaţii şi în beneficiul unor apropiaţi ai săi.
Din probatoriului dosarului rezultă incidenţa temeiului de arestare prevăzut de art. 148 lit „c” Cod procedură penală în sensul că inculpatul S.C. M. pregăteşte săvârşirea unei noi infracţiuni de corupţie, prin promisiunea că va interveni la persoane cu funcţii de decizie pentru rezolvarea alocării unor sume de bani pentru contracte la construcţii de drumuri, în scopul obţinerii unor foloase necuvenite. Astfel, în cadrul discuţiilor purtate la datele 25 şi 28 august 2011 cu un cunoscut al său, om de afaceri din judeţul Argeş, inculpatul S.C. M. îi promite acestuia că va interveni la persoane din anturajul Guvernului României, pentru alocarea unor sume de bani din fondul de rezervă al Guvernului, în favoarea unei societăţi de construcţii de drumuri. Pentru această intervenţie, inculpatul S.C. M. pretinde remiterea unui procent de 10% din suma alocată de la Guvern.
Pentru a dispune prelungirea măsurii arestului, organul judiciar este obligat să ofere un set minim de fapte şi informaţii care să convingă un observator obiectiv cu privire la existenţa indiciilor temeinice că s-a săvârşit o infracţiune. Acest aspect nu presupune ca autorităţile să dispună de probe suficiente pentru a formula acuzaţii încă din momentul arestării (cauzele Brogan şi Murray c/a Regatului Unit).
În ceea ce priveşte condiţia pericolului concret pentru ordinea publică apreciază că şi aceasta este îndeplinită şi rezultă din analiza probelor de la dosar. Starea de pericol pentru ordinea publică în cazul acestor inculpaţi presupune o rezonanţă socială a unor fapte grave, atât în rândul comunităţii locale asupra căreia şi-au exercitat influenţa negativă, dar şi la nivelul întregii ordini sociale, într-un context în care imaginea instituţiilor statului este afectată de acuzaţiile de corupţie tot mai frecvente, în legătură cu care se aşteaptă o reacţie cât mai promptă şi eficientă a organelor judiciare.
Pentru toate aceste considerente, solicită admiterea propunerii astfel cum a fost formulată.
Apărătorul inculpatului S.C., av.Sergiu Bogdan, arată că se solicită prelungirea măsurii arestării preventive pentru că cele 30 de zile nu au fost suficiente pentru administrarea probatoriului. Astfel, se solicită reaudierea învinuitei A. M. și A.. Asta înseamnă că acest motiv poate fi invocat perpetuu pentru că în orice zi se poate audia. Se pune întrebarea dacă se poate ține un om în arest doar pentru reaudiere și care este teza probatorie. Al doilea aspect este solicitarea instanței de a emite o percheziție informatică. Precizează că este vorba de niște calculatoare ridicate la momentul reținerii ori, după 30 de zile DNA spune că nu a reușit să facă percheziția informatică, ori, asta e invocarea propriei culpe. În acest dosar s-a făcut percheziție informatică pe un laptop, ori, dacă s-a reușit pe unul, consideră că se putea face și pe restul. Apreciază că acesta nu este un motiv temeinic pentru a menține pe inculpat în stare de arest încă 30 de zile. O a treia chestiune este instituirea sechestrului asigurator pentru acoperirea întregii sume reținute ca obiect al infracțiunii, ori, nu se poate invoca un astfel de motiv pentru prelungirea măsurii arestării preventive. De asemenea, se solicită audierea persoanelor care au participat și au cunoscut împrejurările încheierii contractelor de asistență juridică de către A. M., ori, nu sunt indicate persoanele despre care este vorba. În dosar au fost audiați foarte mulți martori. Un alt motiv al prelungirii este finalizarea investigaților premergătoare, ori, se păune întrebarea dacă R.G.are legătură cu inculpatul. Inculpatul nu are nici o legătură cum s-au folosit cardurile R.. Ultimul motiv al prelungirii este acela al prezentării materialului de urmărire penală și prezentarea rechizitoriului, ori, acesta nu poate fi un motiv de prelungire. Consideră că nu se justifică în nici un fel prelungirea arestării raportat la inculpatul S.C. și că temeiurile arestării nu au subzistat niciodată. Există o lege și anume nr.101/2006 care spune ce atribuție are fiecare organ al organizației locale. Semnarea contractului a fost validat de hotărârea Consiliului Local, astfel că nu se poate spune că s-a dat mită primarului când legea spune ce atribuții are. Din punct de vedere legal, primarul nu are atribuții, ar fi fost abuz în serviciu dacă nu semna contractul pentru că acea licitație a fost câștigată definitiv în momentul în care Consiliul Național de Soluționarea Contestațiilor a respins contestațiile părților. În declarațiile martorilor se confirmă conflictul dintre cele două firme. În data de 24.03.2009, în hotărârea Consiliului Local se stabilește în caietul de sarcini toate detaliile tehnice și tot contractul de concesiune. În data de 04.06.2009 Comisia de Evaluare procedează și desemnează câștigătorii licitației în data de 03.07.2009. Acel contract este favorabil pentru cetățenii Clujului iar aceste contracte au fost verificate de instanță care a stabilit că totul este legal. Declarațiile de martori spun că toată procedura a fost perfect legală, că primarul nu are atribuții legat de această chesiune și că nu s-a făcut nici un fel de presiune. Cum se poate acuza o persoană că a dat mită în condițiile încheierii unui contract perfect legal. Cu privire la hardul calculatorului, se pune întrebarea de ce DNA nu a cerut niciodată acesta. Calculatorul nou a fost comandat înainte cu două săptămâni. Inculpatul avea nevoie de datele din vechiul calculator astfel că s-a dus la un informatician și a cerut să-i dea hardul pentru a transfera datele dar nu se spune ce probe erau în acel calculator. În declarația martorului P. de la fila 157 din volumul II din dosarul de urmărire penală, se arată că inculpatul S.nu i-a pretins nimic ci doar s-a interesat la primărie în vederea obținerii certificatului de urbanism. În legătură cu convorbirile cu martorul B. arată că sunt două transcrieri diferite, una la fila 100 și una la fila 269 unde este transcrisă aceeași convorbire. Susține că nu se poate da mită cuiva care nu are atribuții pentru că astfel rezultă din lege. În propunerea de prelungire se susține că inculpatul trebuie ținut arestat, ceea ce este incorect din punct de vedere al echității procesuale. Ce elemente suplimentare de pericol prezintă inculpatul raportat la alte persoane cercetate pentru aceleași fapte? Nu este nici o justificare pentru ca inculpatul să aibă un tratament juridic diferit. Mai mult, nu s-a făcut nici o referire la persoana inculpatului. Dacă probele sunt discutabile, de ce nu poate fi cercetat în stare de libertate. Măsura arestării preventive este cea mai gravă, extremă. Justiția nu înseamnă să se țină oamenii arestați. În concluzie, solicită respingerea propunerii și în consecință să nu se mai prelungească măsura arestării preventive întrucât nu se mai justifică nici pe motive de procedură și nici în interesul urmăririi penale.
Apărătorul inculpatului S.C., av.Rareș Trif, achiesează concluziilor puse de antevorbitorul său. Arată că singura infracțiune pentru care instanța trebuie să se pronunțe este infracțiunea de dare de mită, aceasta fiind singura acuzație și care se bazează exclusiv pe mita primită de inculpat în legătură cu contractul de salubrizare. Pe parcursul investigațiilor DNA și-a dat seama de eroarea făcută în sensul că mita poate că este pentru încheierea contractului. Acest contract a fost încheiat de inculpatul A. în faza de licitație. Se pune întrebarea ce presupunea acest contract de opt ani și care este prestația primăriei. Singura prestație pe care urma să o presteze primăria era încheierea acestui contract ca urmare a finalizării procedurilor. De la momentul semnării contractului, nu mai există nici o prestație din partea inculpaților. Pe parcursul urmăririi penale s-a făcut o ofertă juridică modificată, motivul pentru care s-a oferit mită este acela al bunei derulări contractuale, mai puțin al încheierii pentru că este evident că încheierea contractului de delegare nu poate avea legătură cu inculpatul. Consideră că toate concluziile arătate de antevorbitorul său sunt temeinice, motiv pentru care solicită respingerea propunerii de prelungire. Cu privire la temeiurile arestării care subzistă și azi s-a făcut o enumerare a actelor ce trebuiesc întocmite, ori, nu au legătură cu inculpatul pentru că sunt martori care au fost audiați. Inculpatul stă în arest de aproape 30 de zile pentru o presupusă faptă de corupție.
Apărătorul inculpatului A. S., av.Ban Tiberiu, solicită respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive. Solicită a se constata că la acest moment procesual nu subzistă temeiurile care au justificat luarea acestei măsuri astfel că solicită a se dispune punerea de îndată în libertate. În subsidiar, dacă se va aprecia necesară luarea unei măsuri preventive față de inculpat, solicită a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, conform art.145 C.pr.pen. Arată că propunerea formulată de DNA face referire doar la o singură infracțiune de luare de mită în formă continuată. Verificând ordonanța de extindere a urmăririi penale, respectiv începerea urmăririi penale și punerea în mișcare a acțiunii penale, a constatat că toate au fost realizate prin același act procesual și la aceeași dată, ori, consideră că acest act este lovit de nulitate pentru că se aduce o gravă atingere a dreptului la apărare, a dreptului oricărei persoane de a fi informată în legătură cu acuzația care i se aduce și mai ales art.6 paragraful 3 din CEDO. În sensul art.238 C.pr.pen.,DNA, prin ordonanța la care s-a referit, a constatat că toate aceste fapte presupuse a fi noi, sunt în realitate o reiterare a unei stări de fapt la care parchetul face referire. Prin fapte noi se înțelege cele care au fost descoperite ulterior luării acestei măsuri sau după începerea urmăririi penale și până la finalizarea acesteia, ori, nu ne aflăm într-o asemenea situație. DNA nu face decât să dea o nouă interpretare juridică aceleiași unice realități cu privire la care inculpatul a fost ascultat în detaliu și a dat declarații. Începerea urmăririi penale simultan cu punerea în mișcare a acțiunii penale, fără respectarea acelei proceduri de informare asupra natura acuzației și de a da explicații în materie, încalcă acest drept la apărare. CEDO, prin hotărârea Matacia contra Italiei prevede că modificarea oricărei acuzații aduse unei persoane indiferent dacă este vorba natura faptelor imputate sau calificarea lor juridică, trebuie adusă la cunoștință în aceleași condiții de promtitudine arătate în art. 6 paragraful 3 din CEDO pentru a fi în măsură să dispună de facilitățile necesare pregătirii apărării. Inculpatul a fost privat de aceste drepturi esențiale care guvernează toate regulile unui proces modern și care sunt aplicabile în materia unui proces echitabil. Într-o extensie de 17 pagini, DNA face referire exact la aceleași împrejurări, respectiv se referă la promisiunea inculpatului de a interveni pe lângă directorul RATUC Cluj pentru a perfecta acele asigurări pentru autoturisme. DNA recunoaște că atribuția inculpatului nu era de a dispune încheierea acestor contracte. Întreaga motivare pe care DNA o realizează, vizează o expunere a probatoriului amdinistrat pentru ca abia la fila 19 să sublinieze care sunt actele pentru care se solicită prelungirea măsurii. Actele vizează exlusiv faptele imputate învinuitei A. M. și nu au legătură cu inculpatul. Apreciază că această măsură nu mai este necesară pentru că nu sunt prezente acele riscuri pe care în cauza Kalmanovici contra României, Jiga contra României, Irinel contra României, CEDO a subliniat că instanțele naționale acționează și recurg cu prea multă ușurință la art.148 lit.f C.pr.pen. Referitor la temeiurile invocate în propunere, se susține că există temeiul prev.de art.148 lit. b C.pr.pen., arată că actele la care se face referire reprezintă acte materiale de executare care intră în elementele constitutive ale laturii obiective. Cu privire la art.148 lit.f C.pr.pen., consideră că acesta nu poate fi reținut în sarcina inculpatului și nu a existat nici la data luării măsurii arestării preventive. S-a invocat art.148 lit.c C.pr.pen., în sensul că la înțelegere cu învinuita A. D., inculpatul A. pregătea comiterea unei noi infracțiuni. A fost audiat în cauză directorul de la RATUC, numitul N. L., care a arătat că în afară de un simplu apel telefonic pe care inculpatul l-a făcut, nu a interpretat această solicitare telefonică de a o primi pe învinuită ca pe o intervenție. Arată că toate aceste asigurări urmau o procedură legală și nu mai are cunoștință dacă a fost nevoie ca învinita să mai depună și alte acte pentru că a făcut cea mai bună ofertă și i s-a acordat această solicitare. La fila 20 din propunere este fraza în sensul că organele de urmărire penală au reușit să curme activitatea infracțională a inculpatului, ori, se pune întrebarea care este riscul comiterii unei noi infracțiuni dacă această intervenție a fost atât de fericit urmată de întreruperea oricărei activități infracționale. Referitor la art.148 lit.f C.pr.pen., consideră că nici unul din argumentele DNA nu sunt în măsură și nu poate să facă referire la vreo probă concludentă că lăsarea în libertate a inculpatului ar altera corecta desfășurare a urmăririi penale. Se susține că pericolul social rezidă din modul în care inculpatul a acționat, din lipsa de responsabilitate față de funcția de primar și din scopul urmărit. Nu contestă că judecătorul fondului va avea în vedere aceste elemente când va statua asupra răspunderii concrete, însă, aceste chestiuni sunt străine de finalitatea pe care o măsură preventivă o are. Se mai susține că inculpatul a avut o atitudine necorespunzătoare pe parcursul urmăriri penale, însă, solicită a se avea în vedere că DNA reține că nu a permis accesul în locuință a organelor de cercetare penală și nu a recunoscut faptele, însă, toate aceste aspecte sunt doar pendinte de starea de fapt. Toate celelalte elemente care pun în evidență pericolul concret nu au fost analizate și nu s-a făcut nici cea mai mică referire la împrejurarea că lăsat în libertate, inculpatul nu prezintă acel pericol concret. Ordinea publică nu va fi afectată, nu va exista acea temere de neîncredere în reprezentanții legii dacă inculpatul va fi cercetat în stare de libertate. Consideră că prelungirea măsurii arestării nu mai este necesară iar dacă se va aprecia totuși că se impune luarea unei măsuri restrictive, solicită a se dispune luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea.
Apărătorul inculpatului A. S., av.Mateuț Gheorghiță, arată că potrivit art.155 alin.1 C.pr.pen., prelungirea măsurii arestării presupune două condiții cumulative și anume să subziste temeiurile inițiale și acestea să impună privarea de libertate în continuare. În speță, lipsește ceea ce este esențial și anume faptele materiale. La dosar nu există fapte materiale, temeiuri nici măcar presupuneri ci doar interpretări ale organului de urmărire penală plecând de la elemente de fapt care nu au legătură cu săvârșirea unei fapte penale. I se reproșează inculpatului o pretinsă faptă de luare de mită constând în aceea că i-ar fi promis învinuitei A. D. că o va pune în legătură cu directorul RATUC. Dacă raportăm fapta la prevederile art.254 alin.1 C.penal, se poate observa că o asemenea faptă nu figurează printre acțiunile care trebuie să formeze latura obiectivă a unei asemenea infracțiuni și care presupune o pretindere și o acceptare. Pe de altă parte, o asemenea faptă nu se suprapune nici pe norma de incriminare cuprinsă în art.257 C.penal pentru că, pentru ca o faptă să poată fi calificată trafic de influență, este necesar să se stabilească o intervenție pe lângă un funcționar public iar aceasta trebuie să aibă ca obiect un serviciu concret pe care funcționarul se obligă să-l presteze. Învinuita A. nu este martor ci învinuită iar în aceste condiții ea trebuie dispreciată prin prisma art.69 C.pr.pen., care prevede că declarația unui învinuit poate servi la stabilirea adevărului și sta la baza stabilirii unui temei însă numai în măsura în care se coroborează cu alte elemente de fapt. Această declarație este o declarație izolată, ea nu se coroborează cu nici un alt mijloc de probă din cauză. Se pleacă de la o bănuială simplă cu privire la omisiunea soției inculpatului de a presta o activitate avocațială în baza unui contract de asistență juridică. Chiar dacă ar fi așa, care este legătura între contractele de asistență juridică întocmite de soția inculpatului în calitate de avocat și pretinsa faptă reținută în sarcina acestuia, care este sancțiunea neefectuării unor activități în baza acestui contract care sunt întocmite în baza prevederilor legale. Cum s-a stabilit că aceste activități nu au avut loc în realitate, că acestea au reprezentat modalități de a ascunde fapte de corpupție și anume pe baza declarației învinuitei D. A. care este o persoană extrem de vulnerabilă întrucât este implicată în comiterea unor fapte penale. Conținutulo acestei declarații trebuie apreciat sub aspectul credibilității pentru a vedea dacă aceasta, singură, este în măsură să formeaze o convingere cu privire la o bănuială rezonabilă că inculpatul a comis o faptă. Nu sunt suficiente simplele afirmații cu atât mai mult cu cât se propune prelungirea arestării față d eun inculpat, ori, într-o asemenea situație nu sunt suficiente doar indiciile ci trebuie să existe probe care trebuie să rezulte din minjloace de probe. Este inadmisibil ca până în acest moment, după scurgerea unei perioade de 30 de zile, să nu se poată determina care este fapta materială concretă, care este ajutorul la acre s-a obligat inculpatul, care este elementul de legătură între sumele de bani care formează obiectul unui contract de asistență juridică și o pretinsă faptă. În ceea ce privește relația cu inculpatul S.C., inculpatul A. N.ă comiterea unei asemenea fapte iar inculpatul S., de asemenea N.ă comiterea unor astfel de fapte. Se invocă doar întâlnirile dintre cei doi inculpați, întâlniri care sunt interpretate ca fiind efectuate în scopul comiterii unei fapte fără să se prezinte nici măcar o probă, în condițiile în care aceste întâlniri sunt justificate. Pe de altă parte, în ceea ce privește pe inculpatul S., i se reproșează inculpatului A. o pretinsă faptă de luare de mită însă, nu se determină actul pe care trebuia să-l îndeplinească, care este serviciul pe care inculpatul A. trebuia să-l facă inculpatului S.. Se invocă aceleași aspecte pe care DNA le-a prezentat și cu ocazia arestării, respectiv utilizarea de cartele telefonice în scopul ascunderii unor întâlniri cu anumite categorii de persoane, ori, sunt simple afirmații, supoziții ale organului de urmărire penală care nu pot avea semnificația unor fapte prevăzute de legea penală. Este relevant că au fost autorizate și efectuate interceptări de convorbiri, ori, este foarte limpede că această tehnică furnizează probe directe. Este imposibil ca în toată această perioadă de timp în care au avut loc interceptările ca din conținutul acestora să nu rezulte vreun element de fapt care să facă legătura între aceste fapte și persoana inculpatului. Din conţinutul acestora nu rezultă săvârşirea faptelor ci sunt discuţii între soţia inculpatului şi D. A. din care rezultă că au stabilit o întâlnire. Ceea ce lipseşte din propunerea de arestare este însuşi temeiul de fapt. Se reţine că între inculpatul S.şi inculpatul A. ar fi existat raporturi de subordonare, însă, nu ştie cum s-a ajuns la această afirmaţie. Este limpede că în procedura de prelungire a măsurii arestării preventive, judecătorul are obligaţia de a verifica temeiurile prin prisma suportului acestora. Există îndoiala cu privire la poziţia inculpatului legat de motivele arestării. Este necesar ca verificarea să privească ceea ce e esenţial şi anume probele pentru a vedea dacă afirmaţiile DNA se regăsesc sau sunt interpretări care nu au legătură cu temeiurile arestării. Este clar că până în acest moment, după momentul iniţial al arestării, procurorul nu a prezentat nici măcar un singur element de fapt nou care să justifice o prelungire. Din conţinutul declaraţiilor martorilor şi inculpaţilor nu rezultă nici un temei de fapt care să justifice o asemenea măsură. Procurorul a dat o nouă ordonanţă prin care dispune extinderea cercetărilor, începerea urmăriri penale şi punerea în mişcare a acţiunii penale, încălcându-se flagrant disp.art.228 şi până la 237 C.pr.pen. Parcurgerea procesului penal presupune respectarea etapelor care sunt prevăzute de lege. Potrivit art.155 alin.1 C.pr.pen., prelungirea măsurii arestării preventive poate fi dispusă dacă au apărut temeiuri noi, ori, nu sunt fapte noi ci aceleaşi fapte. Nu există argument juridic pentru reţinerea art.148 lit.b C.pr.pen. Se reţine că ar fi avut loc o acţiune de zădărnicirea aflării adevărului prin ascunderea faptelor în modalitatea încheierii contractelor de asistenţă juridică care ar fi false, ori, pe lângă faptul că o asemenea modalitate nu se încadrează în art.148 lit.b C.pr.pen., pentru că nu e vorba de un mijloc material de probă, aceasta este chiar fapta care i se reproşează. În aceste condiţii nu se poate reţine un asemenea temei. Temeiurile de arestare reprezintă situaţii care presupun ca în prealabil să fie comisă fapta iar ulterior după epuizarea acesteia, inculpatul să realizeze acţiuni de zădă
