Curtea de Apel Cluj a pronunțat, pe 5 decembrie 2014, sentința în dosarul în care a fost judecat fostul adjunct al poliției clujene, comisarul Alexandru Mureșan. Judecătorul Monica Șortan a decis pedeapsa cu 2 ani și 11 luni închisoare în regim de detenție pentru două infracțiuni de înșelăciune, două infracțiuni de uz de fals și cinci infracțiuni de fals în declarații oficiale. Din motivarea sentinței reiese modul în care s-au falsificat adeverințele de venit ale comisarului , precum și argumentele pentru care instanța l-a considerat vinovat, exonerând angajații bănci de orice implicare.
Unul dintre cele mai tensionate momente ale procesului în care comisarul Mureșan a fost judecat, printre altele, pentru că și-a falsificat adeverințele de venit pentru a obține un credit bancar substanțial de la BRD Cluj, a fost acela în care apărarea a încercat să demonstreze că banca ar fi avut un interes în a acorda creditul și a cointeresat comisarii în racolare de clienți prin acordarea unui comision. Din motivarea sentinței reiese că, deși conform din expertizei grafoscopice realizată în dosar nu se poate stabili cine anume a falsificat adeverințele, doar comisarul ar fi avut un interes în modificarea cifrelor, deoarece fără dovada unui venit corespunzător banca nu ar fi acordat un credit în cuantum de 200.000 de euro.
”Toţi aceşti martori, angajaţi ai BRD, au susţinut că nu ar fi acordat creditul de 200.000 euro inculpatului şi nu ar fi aprobat acest credit, dacă ar fi ştiut că în realitate inculpatul realizează venituri mult mai mici, decât cele înscrise în adeverinţa de venit.”, se arată în motivarea instanței.
Cum s-au falsificat adeverințele
În faza de cercetare penală, s-au comparat copiile adeverințelor de venit existente la serviciul financiar al IPJ CLUJ cu cele prezentate de comisar la BRD –GSC, în vederea luării creditului şi s-a observat că în adeverinţele de venit prezentate la bancă apare o altă sumă decât cea reală. Ca urmare, în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize grafice. Concluziile expertizei au fost că deși este evidentă falsificarea – expertiza o explică în detaliu – nu se poate stabili autorul modificărilor, adăugirilor şi repasărilor prezente pe cele două acte în litigiu.
”Expertul a constatat că menţiunile din rândul 3, alte venituri lunare cu caracter permanent din cuprinsul adeverinţa de venit din 12 martie 2008, respectiv grupul iniţial 510, 537, 527 a fost modificat mai întâi prin adăugirea unei cifre 1, cu un alt instrument de scris în 1510, 1527, 1537, după care au fost transformate prin adăugire şi repasare, cu un instrument de scris cu pastă, având caracteristici similare cu primul instrument, în 4510, 4527, 4527 modificările prin adăugire şi repasare au suferit şi menţiunile din rândul 4248, 4219, 4237 la nivelul cifrei preexistente 4, ea fiind transformată prin adăugire, repasare pentru a fi similară structural cu cifra 4 din rândul 3”, se precizează în sentință.
Ca urmare a concluziilor care au reieșit din expertiză, Curtea a apreciat că nu au existat ”probe suficiente de natură a înlătura prezumţia de nevinovăţie de care se bucură orice inculpat în procesul penal. Pentru aceste motive, va dispune achitarea inculpatului sub aspectul comiterii infracţiunilor de fals material în înscrisuri oficiale”, se arată în motivarea instanței.
Vinovat de rea credință
Cu toate acestea, instanța l-a considerat vinovat pentru că a folosit, cu bună știință, aceste adeverințe pentru a obține creditul de la BRD, cunoscând faptul că sunt falsificate. ”Instanţa reţine că inculpatul avea cunoştinţă că aceste adeverinţe erau false pentru că la o simplă lectură a acestora, inculpatul putea şi a şi observat că acestea conţin elementele nereale….O persoană de bună credinţă ar fi sesizat această greşeală, s-ar fi întors cu adeverinţele pentru a fi corectate, dacă aceste completări nu ar fi fost făcute chiar de ea, sau chiar la recomandarea ei”, argumentează judecătorul de fond. Mureșan însă, â a ales să prezinte adeverinţele care atestau sume nereale la societatea bancară, cu scopul dea induce în eroare a banca.
În motivare se precizează că Mureșan este cel care a luat personal adeverințele de la IPJ Cluj, serviciul de contabilitate, și le-a predat, tot personal, comisarului de credite la momentul întocmirii dosarului. De asemenea, se amintește că Mureșan plătea la acel moment alte rate către BRD, iar venitul pe care îl avea în mod real nu i-ar fi permis sub nicio formă contractarea unui nou credit.
”În ceea ce priveşte infracţiunilor de uz de fals, Curtea reţine că din declaraţiile inculpatului care nu a contestat niciun moment că a prezentat personal acele adeverinţe de venit care s-au dovedit a conţine elemente nereale la sediul BRD pentru a obţine două creditări, unul în valoarea de 200000 euro, iar altul de 48.500 euro şi a afirmat că el a preluat aceste adeverinţe de la serviciul financiar”, precizează instanța.
Instanţa a considerat că, inculpatul a acţionat de această manieră din două considerente: unul pentru că, datorită funcţie pe cere o ocupa în cadrul IPJ CLUJ în acel moment, se bucura de o bună reputaţie, şi era deasupra oricărei suspiciuni de fraudă, iar pe de altă parte de faptul că soţia angrenată în diferite proiecte imobiliare, realiza veniturile necesare pentru acoperirea acestor credite.
Argument lipsit de logică
Instanța a concluzionat că singura persoană interesată de obţinerea unor credite cât mai consistente era comisarul, care s-a folosit de adeverinţele falsificate, pentru a induce în eroare banca, prin obţinerea unor credite pe care în condiţii reale nu le-ar fi obţinut. Judecătorul Monica Șortan a arătat că este lipsită de logică argumentul folosit de apărarea inculpatului că vina falsificării adeverințelor ar fi aparținut comisarului de credite.
”Revenim şi arătăm că, nu poate fi primită apărarea inculpatului, că ofiţerul de credite S. L. ar fi falsificat aceste adeverinţe de venit, pentru a obţine pentru sine un folos material, constând în eventualele comisioane pe care angajaţii bancari le obţin, urmare acordării a cât mai multe şi cât mai consistente credite.
Pe de-o parte, deoarece această apărare este lipsită de logică, un angajat al unei bănci, care este societate comercială, care urmăreşte profit, să-şi asume riscul neachitării unui credit unui client, doar pentru a obţine un eventual comision de câteva sute de lei, iar pe de altă parte, pentru că din declaraţiile martorilor, angajaţi ai BRD, nu a rezultat o astfel de practică a acestei societăţi bancare.
Pentru aceste considerente şi pentru cele expuse mai sus, folosindu-ne şi de prezumţii nu poate fi primită niciun moment apărarea inculpatului că angajaţi ai BRD au falsificat adeverinţele sale de venit, pentru a obţine credite cât mai consistente, justificat de faptul că urmau a primi comisioane din aceste credite acordate. Situaţia este identică şi în ceea ce priveşte creditul de 48.500 euro contractat la 12 august 2008, şi în această situaţie inculpatul s-a folosit de o adeverinţă de venit care atestă împrejurări nereale pentru a obţine un credit pe care în alte condiţii nu l-ar fi obţinut”, argumentează judecătorul.
Crina Crainic
