În luna ianuarie a acestui an, magistrații de la Judecătoria Cluj-Napoca au decis schimbarea încadrării juridice a lui Tudor Cîrje, autorul unui accident rutier în care tânăra Gabriela Rîpan și-a pierdut viața. Astfel, din ucidere din culpă instanţa a schimbat încadrarea juridică în omor.
Vă prezentăm motivele pentru care judecătorul a apreciat că se impune schimbarea încadrării juridice a faptei:
”Se impun câteva mențiuni preliminare analizei încadrării juridice a faptei. Astfel, instanța consideră că există mai multe situații ce se pot întâlni în practică în cazul observării necesității schimbării încadrării juridice a faptei de care este acuzat un inculpat și anume: se poate ca instanța să observe că încadrarea juridică a faptei este greșită raportat chiar la situația de fapt cu judecarea căreia instanța a fost învestită, sau să aprecieze inițial că încadrarea juridică a faptei reținute prin rechizitoriu să corespundă cu situația de fapt reținută prin rechizitoriu, dar pe parcursul administrării de probe să apară o schimbare în aparența faptei pentru care este cercetat un anumit inculpat. În prezenta cauză apreciez că ne aflăm în prima situație, ceea ce înseamnă că prezenta instanță, dacă apreciază că nu există o concordanță între situația de fapt reținută prin rechizitoriu (fără analiza probării ei efective, deci fără a evalua dacă probele cauzei susțin într-adevăr acuzația sau vinovăția inculpatului) și încadrarea juridică dată acestei situații de fapt, va schimba încadrarea juridică dată situației de fapt reținute prin rechizitoriu (în speță în principal prin raportare la modalitatea indicată de producere a accidentului), fără a efectua vreo operațiune de evaluare a probelor din perspectiva fondului/temeiniciei lor. Dacă ar efectua o astfel de operațiune, consider că instanța ar încălca prezumția de nevinovăție a inculpatului, prezumție de care acesta beneficiază până la o eventuală soluție definitivă de condamnare. Nu se poate aprecia că nu se poate schimba încadrarea juridică a faptei fără a se antama fondul cauzei, din moment ce există și dreptul inculpatului la un proces echitabil, drept ce are în componența lui și dreptul de a fi judecat de o instanță competentă din punct de vedere material, dar și dreptul de a se apăra inclusiv cu privire la încadrarea juridică dată faptei de care este acuzat, pe tot parcursul procesului penal. Ori chiar dacă se poate ca după schimbarea încadrării juridice în unele cazuri instanța sesizată cu rechizitoriul să fie competentă material în continuare să judece cauza, în alte cazuri (cum este prezenta cauză), în urma schimbării încadrării juridice a faptei se poate să se constate că instanța sesizată este inferioară instanței competente material conform dispozițiilor procedural penale.
Prin rechizitoriu s-au reținut următoarele aspecte cu privire la situația de fapt cu care a fost sesizată instanța:
S-a reținut că la data de 21.xxxxxx, la ora 02: 59 , inculpatul C____ T____-Ș_____ de 19 ani, a condus autovehiculul marca Mercedes-Benz CLS 500 4Matic, cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX pe DN1/E60 la km 490 + 630 m , a efectuat manevra de depășire neregulamentară a unui autoturism, încălcând marcajul longitudinal simplu continuu ce separă sensurile, a pierdut controlul asupra autovehiculului, a părăsit partea carosabilă în direcția de deplasare și a intrat în impact cu un stâlp metalic al unui panou de informare situat pe spațiul verde, după care s-a oprit în șanțul de colectare al apelor pluviale aferent sensului de mers descendent, orientat cu fața către mun. C___-N_____. În urma impactului, a rezultat decesul victimei pasager pe locul din dreapta, iar inculpatul (conducătorul auto) a fost proiectat în afara autoturismului, rezultând rănirea gravă a sa.
S-a arătat prin rechizitoriu că din procesul verbal de cercetare la fața locului reiese că, la data de 21.01.2019, ora 02: 59, dispeceratul IPJ C___ a fost sesizat cu privire la un accident de circulație care a avut loc pe DN1 E60 la km 490+630 , pe raza comunei Florești, în afara localității, pe sensul de mers Huedin – C___-N_____. Ajunse la fața locului, organele de poliție au găsit autovehiculul marca Mercedes-Benz CLS 500 4Matic, de culoare alb, cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX – autoturismul implicat în accident, care se afla în șanțul de colectare a apelor pluviale aferent sensului de mers descendent, spre mun. C___-N_____, paralel cu axul drumului, orientat cu fața spre mun. C___-N_____. Au fost descoperite două urme în zăpadă: prima de 19,10 m , care își are originea la marginea benzii de circulație, în sensul descendent înspre mun. C___-N_____ și se sfârșește la limita dintre acostamentul consolidat al sensului descendent și șanțul de colectare al apelor pluviale aferent acestuia; cea de-a doua urmă are o lungime de 27,30 m și își are originea la marginea benzii de circulație a sensului descendent și se sfârșește la limita dintre șanțul de colectare al apelor pluviale aferent sensului descendent și spațiul verde continuarea acestuia. S-a constatat că autoturismul a fost condus de inculpatul C____ T____-Ș_____, care nu a putut da relații cu privire la modul cum s-a produs accidentul. Din acest mijloc de proba rezultă că autoturismul a fost găsit dezintegrat în urma impactului, fiind împrăștiate la fața mai multe componente ale mașinii precum motorul, radiatorul de răcire, anvelopa, janta, farul dreapta etc. La locul producerii accidentul a fost identificată victima R____ G_______, căreia i se aplicau manevre de resuscitare și care ulterior, nerăspunzând la acestea, a fost declarată decedată. De asemenea, la fața locului a fost identificat și martorul ocular L___ P____-R___ și a fost întocmită schița. Aceste aspecte se coroborează cu planșele foto.
S-a mai consemnat declarația martorului L___ P____-R___, conform căreia la data de 21.01.2019, în jurul orelor 02: 50 , acesta conducea auto marca VW Golf, cu nr. de înmatriculare EN 0745T pe DN1 E60, dinspre ieșirea de pe autostrada A3 înspre C___-N_____. Potrivit acestui martor, el circula cu o viteză de aproximativ 40 km/h , fiind condiții de polei și gheață pe carosabil, când a fost depășit prin partea stângă, de autoturismul marca Mercedes-Benz cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, care a încălcat liniat continua, având viteză foarte mare (150- 180 km/h , după aprecierea martorului). În continuare, acesta a reliefat că, ulterior depășirii, autoturismul marca Mercedes-Benz a intrat în derapaj, ajungând inițial pe contrasens și ulterior în șanțul de pe partea sensului de mers Huedin înspre C___-N_____, lovindu-se de un stâlp metalic. Martorul a arătat că în urma impactului, autoturismul marca Mercedes-Benz s-a dezintegrat.
De asemenea s-a mai reținut prin rechizitoriu că potrivit procesului verbal/raport GPS montat pe autoturismul marca Mercedes-Benz, cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, între orele 02: 00:17 și 02: 53:47 acest autovehicul a circulat pe ruta C___-N_____, Calea Florești – G____ DN 1, având o viteză maximă de 156.00 km/h .
În plus s-a mai reținut că potrivit raportului de expertiză medico-legală, moartea victimei R____ G_______ a fost violentă; ea s-a datorat hemoragiei interne și externe consecutivă fracturilor multiple și rupturii de aortă toracică cu hemotorace bilateral, survenite în contextul unui politraumatism (traumatism cranio-cerebral cu contuzie cerebrală, traumatism toracic cu contuzii pleuro-pulmonare, ruptură de aortă toracică și hemotorace bilateral, traumatism abdominal cu contuzii și dilacerare hepatică, contuzii renale, traumatismul membrelor inferioare cu fractură închisă și fractură deschisă) prin accident rutier; la examenul necroptic s-au constatat multiple leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire de corpuri dure din interiorul unui autovehicul aflat în decelerație bruscă în cadrul unui accident rutier și pot data din 21.01.2019; între leziunile traumatice și deces există legătură directă de cauzalitate; sângele recoltat de la cadavru nu conține alcool etilic; examenul toxicologic general a fost negativ pentru clasele uzuale de droguri; moartea poate data din 21.01.2019.
S-a mai reținut prin rechizitoriu faptul că nu s-a dovedit faptul că inculpatul s-ar fi aflat sub influența alcoolului sau a substanțelor prihoactive la momentul conducerii autoturismului. De asemenea s-a mai consemnat că potrivit declarației martorei T______ D_____ I____ (prietenă a victimei), anterior datei accidentului victima refuzase să încredințeze mașina altcuiva și că martora îl mai observase pe inculpat conducând agresiv, însă potrivit declarației inculpatului victima îi mai încredințase autoturismul.
Instanța apreciază că justa încadrare juridică a faptei de care este acuzat inculpatul, și cu privire la care se impune a se parcurge faza judecății față de inculpatul C____ T____ Ș_____ (pentru a verifica dacă se probează dincolo de orice îndoială rezonabilă că inculpatul se face vinovat de săvârșirea faptei și dacă ea întrunește elementele constitutive ale infracțiunii) este cea de omor prev. de art. 188 alin. 1 C.pen.
Instanța apreciază practic că, având în vedere modalitatea de producere a accidentului cu examinarea căreia a fost învestită, precum și detaliile ce circumstanțiază momentele anterioare și concomitente accidentului și pregătirea și persoana inculpatului prin raportare la activitatea de conducere a unui autoturism, aspecte faptice cu analizarea cărora a fost învestită (pentru a stabili dacă ele în ansamblu întrunesc conținutul constitutiv – latură obiectivă și latură subiectivă – al unei infracțiuni în sarcina inculpatului), aparența juridică a situației de fapt deduse judecății corespunde infracțiunii de omor și nu celei de ucidere din culpă. Ceea ce diferențiază infracțiunea de ucidere din culpă de infracțiunea de omor este elementul esențial al poziției/orientării psihice/mentale a inculpatului, respectiv intenția (în sens laic) acestuia prin raportare la urmarea nefastă. În prezenta speță în mod concret instanța consideră că se impune a se verifica unde se poziționează orientarea mentală a inculpatului prin raportare la granița fină dintre culpa cu prevedere și intenția indirectă. Dacă în cazul culpei cu prevedere (reglementate de art. 16 alin. 4 lit. a C.pen.) inculpatul prevede dar nu acceptă rezultatul socialmente periculos (în cazul concret de față posibilul deces al victimei), considerând fără temei că acesta nu se va întâmpla, în situația intenției indirecte (reglementate de art. 16 alin. 3 lit. b C.pen.), inculpatul prevede rezultatul socialmente periculos și deși nu îl urmărește, acceptă producerea lui.
Contrar alegațiilor avocatului părților civile, nu faptul că prin rechizitoriu se reține că inculpatul ar fi socotit fără temei că rezultatul nu se va întâmpla este ceea ce indică necesitatea de reținere a intenției indirecte, o astfel de formulare fiind folosită chiar de legiuitor pentru a defini culpa cu prevedere. Însă, așa cum s-a reținut și în doctrina și jurisprudența în materie, în cadrul analizării acestui aspect al neacceptării posibilității de producere a urmării periculoase și al socotirii fără temei a imposibilității producerii lui, instanța trebuie să verifice dacă există anumite elemente pe care în mod obiectiv inculpatul să se fi bazat atunci când a socotit că rezultatul nu se va produce. Față de aceste direcții de analiză, nici alegațiile apărătorului inculpatului nu pot fi primite, neputându-se accepta ca unică justificare simpla apărare conform căreia inculpatul nu ar fi acceptat propriul său deces sau al victimei cu care avea o relație apropiată. Această apreciere fără temei reglementată de norma penală se referă la situația obiectivă concretă pe care instanța trebuie să o constate, respectiv inexistența unei justificări care să îi fi permis în mod legitim inculpatului să considere că rezultatul nu se va produce (chiar dacă el s-a produs în final). Însă și în procesul de analizare a acestui aspect trebuie verificată orientarea mentală a inculpatului prin raportare la eventualul temei pe care acesta s-ar fi bazat în a considera imposiblitatea producerii urmării.
Aici intervine, conform atât doctrinei cât și practicii judiciare, diferențierea dintre culpa cu prevedere și intenția indirectă. Ca jurisprudență relevantă în materie instanța indică drept exemplu sentința penală nr. 174/30.10.2017 a Tribunalului B_______, în dosar nr. XXXXXXXXXXXX și decizia penală nr. 367/01.04.2019 a Curții de Apel Suceava prin care s-a judecat apelul contra s.p. 174/2017, sentința penală nr. 1487/06.11.2017 a Tribunalului Iași în dosar nr. XXXXXXXXXXXX și decizia penală nr. 178/14.03.2018 a Curții de Apel Iași prin care s-a judecat apelul contra s.p. 1487/2017. Instanța apreciază, în concordanță cu doctrina și jurisprudența relevantă, că dacă la examinarea temeiurilor obiective ce ar fi stat la baza aprecierii faptului că urmarea periculoasă nu se va produce (pe care inculpatul să se fi bazat) se constată că acestea nu ar exista, s-ar constata în mod concret că practic inculpatul s-ar fi bazat pe hazard, ceea ce ar corespunde unei acceptări a posibilității de producere a rezultatului socialmente periculos și deci unei intenții indirecte ca formă a vinovăției.
Aplicând aceste considerații teoretice la cazul concret al prezentului dosar, instanța apreciază că există suspiciunea (în urma examinării elementelor faptice cu judecarea cărora instanța a fost sesizată) că ar fi lipsit temeiuri obiective pe care inculpatul să își fi bazat aprecierea asupra posibilității de controlare a autoturismului și de evitare a producerii urmărilor nefaste, asupra sa sau a celuilalt pasager din autoturism, respectiv victima decedată a accidentului. Circumstanțele faptice reținute ca obiect al acuzației aduse inculpatului prin rechizitoriu ce indică această concluzie la acest moment procesual sunt următoarele:
– Viteza maximă reținută ca fiind indicată în intervalul orar 02:00:17 – 02:53:47 de raportul aparatului GPS montat pe autoturismul marca Mercedes-Benz, cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, de 156 km/h, viteză ce depășea cu 60 km/h viteza maximă legal admisă pe sectorul de drum în cauză.
– Reținerea efectuării de către inculpat a unei manevre de depășire interzise pe sectorul de drum pe care ar fi condus autoturismul în momentele anterioare producerii accidentului (pierderii controlului asupra autoturismului).
– Condițiile de drum reținute ca fiind constatate la cercetarea efectuată la fața locului, respectiv carosabilul umed și zăpada de pe marginea drumului (dacă în cazul carosabilului umed, în lipsa unor incidente s-ar putea considera că șoferul poate nu ar fi sesizat un astfel de aspect, zăpada de pe marginea drumului este un element ce ar indica anumite condiții de drum ce ar fi implicat o precauție sporită).
– Obținerea permisului de conducere de către inculpat cu aprox. 1 an și jumătate înainte de data producerii accidentului, perioadă în care a fost sancționat contravențional de 10 ori, aspect de natură a îi atrage atenția inculpatului asupra nedeținerii unei experiențe suficiente în conducerea de vehicule care să îi fi permis să controleze un autoturism puternic la o viteză foarte mare în efectuarea unei manevre interzise de depășire pe un drum cu carosabil umed într-o zi a unei luni de iarnă. O astfel de aptitudine de avertizare a inculpatului a sancționării sale contravenționale reiese mai ales având în vedere abaterile contravenționale pentru care a fost sancționat: nefolosirea centurii de siguranță, lipsa documentelor, două accidente cu pagube materiale (întors, mers înapoi), staționare neregulamentară, circulație pe drum cu acces interzis, nerespectarea regulilor privind depășirea, depășirea cu peste 50 km/h a vitezei admise (f. 11, vol. II, dosar urmărire penală).
– Posibilitatea lipsei experienței inculpatului în conducerea chiar a autoturismului victimei.
Instanța apreciază că aspectele invocate de inculpat prin avocat dar și de procuror în susținerea neacceptării posibilității de producere a decesului sunt de fapt aspecte ce indică o suspiciune că inculpatul și-ar fi întemeiat aprecierea pe hazard. Este vorba de vârsta fragedă a inculpatului și lipsa sa de experiență în conducerea de autoturisme, acestea fiind aspecte care indică suspiciunea de plasare a posibilității de determinare a decesului a victimei în mâinile hazardului și nu sub controlul inculpatului (fie el și doar imaginar), inclusiv în mintea inculpatului și nu doar în eventuala constatare obiectivă a instanței în urma analizării ansamblului probator. De asemenea, dacă s-ar accepta că posibilitatea de producere a propriului deces sau vătămare indică aproape automat neacceptarea urmării socialmente periculoase practic în aproape nici o situație nu s-ar putea reține autoratul unui șofer la comiterea infracțiunii de omor sau tentativă la omor prin implicarea într-un accident rutier, lucru pe care practica judiciară îl contrazice.
Față de cele expuse anterior, instanța consideră că se impune schimbarea încadrării juridice dată faptei reținute prin rechizitoriu în sarcina inculpatului din infracțiunea de ucidere din culpă prev. de art. 192 alin. 1 și 2 C.pen. în infracțiunea de omor prev. de art. 188 alin. 1 C .pen.
Subsecvent acestei operațiuni, față de dispozițiile art. 36 alin. 1 C.proc.pen., se impune astfel și admiterea excepției de necompetență materială pusă în discuția participanților din oficiu de către instanță, și declinarea cauzei către Tribunalul C___, instanță competentă material să judece fapta de care este acuzat inculpatul cu noua sa încadrare juridică”.
