Nasa încearcă să se dezangajeze financiar, începând din 2020, de pe urma găzduirii unor turişti în spaţiu şi a unor companii pe Staţia Spaţială Internaţională (ISS).
Turiștii vor plăti pentru transport – partea cea mai costisitoare a aventurii – 58 de milioane de dolari dus-întors.
În teorie, capsulele -concurente – trebuie să fie operaţionale la sfârşitul lui 2019, însă calendarul depinde de reuşita mai multor teste. În 2020 ar urma, aşadar, să aibă loc cel mai devreme aceste misiuni private.
Turiştii vor plăti NASA pentru sejurul pe orbită – hrană, apă, toaletă şi întregul sistem de susţinere a vieţii la bord, dezvoltat de decenii de către contribuabilii americani.
Costul facturat: 35.000 de dolari pe noapte de astronaut privat, porivit lui Jeff DeWit.
Internetul nu va fi inclus. El va costa 50 de dolari gigaoctetul.
Voiajul poate dura până la 30 de zile.
RACHETE FOARTE SCUMPE
ISS nu aparţine NASA. Staţia a fost construită împreună cu Rusia, din 1998, iar alte ţări participă şi trimit austronauţi.
Însă Statele Unite au finanţat şi controlează majoritatea modulelor.
Aceşti turişti ai spaţiului nu vor fi însă primii.
Omul de afaceri american Dennis Tito a fost primul, în 2001. El a plătit Rusiei aproximativ 20 de milioane de dolari la acea vreme. Alţi câţiva i-au urmat, inclusiv canadianul Guy Laliberté, fondatorul Cirque du Soleil, în 2009.
Din 2011, rachetele Soiuz sunt singurul ”taxi” uman către ISS şi sunt trimise exclusiv cu astrnauţi de la agenţii spaţiale (în afară de cosmonauţi ruşi). Există în permanenţă între trei şi şase membri ai echipajului la bordul staţiei. În acest moment, în ea se află trei americani, doi ruşi şi un canadian.
Rusia preconizează, de altfel, să reia aceste zboruri cu turişti la sfârşitul lui 2021.
Schimbarea de politică anunţată vineri include, de asemenea, deschiderea părţilor americane ale staţiei unor întreprinderi private în vederea unor ”activităţi comerciale şi de marketing”.
Acest lucru include start-upuri care dezvoltă fabricarea de materiale în condiţii de imponderabilitate, de exemplu. Fibrele optice sunt de ocalitate de neegalat atunci când sunt favricate în condiţii de imponderabilitate.
NASA a publicat o primă grilă de preţuri vineri, pe kilogram de marfă.
Ideea este să se dezvolte o economie a spaţiului, în speranţa ca acest sector privat să preia într-o bună zi ISS, pe care Statele Unite ar urma să înceteze o finanţeze la sfârşitul anilor 2020.
”Noi vrem să devenim locatar şi nu proprietar”, explica Jim Bridenstine, administratorul NASA, în aprilie, unor jurnalşti.
Agenţia spaţială vrea să dezangajeze mijloace financiare în vederea întoarcerii misiunii Arremis pe Lună în 2024 şi trimierii primilor oameni pe Marte, poate în deceniul următor.
Însă rentabilitatea activităţilor comerciale pe orbită terestră rămâne de dovedit, din cauza costului încă foarte ridicat al transportului.
Pentru agenţia spaţială, necesitatea pare să facă legea.
Atunci când Rusia a anunţat că-l trimite pe Dennis Tito, NASA s-a opus iniţial, dar până la urmă le-a prezentat ruşilor o factură.
Citește și: Hackerul clujean care a spart serverele NASA
