Necazurile lui Geoana si framantarile din PSD
Hotararea lui Ponta de a-l inlocui pe Geoana cu Titus Corlateanu in functia de presedinte al Senatului, ceea ce presupunea ca actualul presedinte sa-si dea demisia, cel putin pentru o saptamana, nu a avut succes. Pe de alta parte, Ion Iliescu si Adrian Nastase nu l-au urmat pe Ponta , ultimul declarand: „este rau cu rau, dar si mai rau fara rau”. Domnul Ponta, orgolios cum este, s-a suparat foarte tare si a declarat raspicat ca el reprezinta PSD-ul, si nu altii. Daca nu este ascultat, isi va da demisia, pentru a determina convocarea unui congres extraordinar, transand astfel, cel putin pentru o vreme, problema rivalitatilor din PSD.
Din acest duel Ponta-Geoana pierzatori sunt principalul partid din opozitie si Uniunea Social-Liberala. Daca Mircea Geoana nu va mai fi presedintele Senatului, cu siguranta a doua functie in stat o va detine PDL, care, alaturi de aliatii sai, detine o majoritate subtire, dar totusi majoritate, si astfel poate sa-si impuna presedintele dorit.
Chiar daca duminica, la comisia de arbitraj, Geoana va fi exclus din partid, aceasta situatie nu va intari pozitia liderului, care acum primeste mesaje de sustinere din teritoriu, ca Nicolae Ceausescu in perioadele premergatoare congreselor PCR.
Nu cred ca Mircea Geoana a facut bine ca a plecat la Washington fara sa anunte partidul si, asa cum am scris in editorialul precedent, are tendinte evidente de a-si zgandari colegii, fiind excesiv de locvace. Oricum, derapajele lui, care si-a aratat fidelitatea fata de PSD, (a condus partidul cand Parlamentul a aprobat referendumul pentru demiterea lui Traian Basescu, a fost in fruntea celor care au promovat motiunea de cenzura prin care a fost demis unul din guvernele Boc, singurul caz din istoria parlamentara postdecembrista), nu justificau umilinta la care a incercat sa-l supuna Victor Ponta. De altfel, acesta din urma s-a aratat lipsit de minime maniere si, in reportajul televizat la ProTV cu prilejul intalnirii cu Jeffrey Franks.
Liberalii lui Crin Antonescu, cu o jumatate de gura, au dat de inteles ca nu se opun lui Ponta, in operatiunea „debarcare-Geoana”, dar probabil sunt ingroziti la ce-i asteapta, cand vor ajunge la guvernare cu partenerii lor de la stanga. Cu un om atat de irascibil si infatuat ca Ponta este periculos sa faci alianta pe termen lung. Daca, totusi, USL castiga alegerile, iar vestile de la Cluj si din alte parti converg in aceasta directie, nu cred ca, colaborarea dintre PSD si PNL va dura macar atat cat s-a mentinut „Alianta pentru Romania” dintre PDL si PSD.
Confuzia politica, framantarile din interiorul partidelor parlamentare si extraparlamentare, (vezi PNTCD) demonstreaza din nou vulnerabilitatea sistemului politic intern. Lectia democratiei, respectiv practicarea acesteia de catre actorii de pe scena publica este un exercitiu greu. Daca in cadrul principalelor partide politice actiunile nu sunt cat de cat concordante, nu vad cum se va putea angaja Romania in mari proiecte, care sa depaseasca hartuielile balcanice ce intervin intre papusarii care apar zilnic la televizor. Deci nu este posibila depasirea ciclurilor electorale.
Oricum, chiar daca Ponta castiga partida de Skanderbeg de duminica, pana la urma PSD-ul tot pierde, dar nu in favoarea puterii, probabil unii dintre adeptii lui ii vor da voturile lui Dan Diaconescu.
11 noiembrie 2011
Adrian Man
P.S.: Domnul Andrei Plesu, un punct de referinta in mediul intelectual al tarii, mi-a adus multa bucurie prin interviul dat Adevarului de Weekend. Cu doua amendamente minore, (impartirea zonelor de influenta in estul Europei s-a facut la Moscova in octombrie 1944 intre Stalin si Churchill, si nu la Yalta, iar Konrad Adenauer n-a fost presedintele Germaniei, ci cancelar), acesta mi se pare cel mai interesant material pe care l-am citit in ultima vreme, desi il urmaresc saptamanal si in Dilema. Ii multumesc mult pentru acest regal spiritual si astept cu nerabdare memoriile domniei sale.
