Un crai de curte veche
„Nici o femeie nu rezistă şarmului lui Moculescu!”
Compozitorul Horia Moculescu ocupă un loc fruntaş în topul celor mai „crai dintre crai”datorită celor patru mariaje. A ştiut dintotdeauna cum să se poarte cu doamnele, astfel că şi acum mai este la fel de curtat ca şi în tinereţe. De altfel, ultima soţie declara că nici o femeie nu rezistă şarmului lui Moculescu.
Rep: Pentru tinerii care nu vă cunosc prea bine viaţa, ce le puteţi spune despre dumneavoastră?
Trebuie să ia «Lexiconul Muzicienilor Români» şi mă găsesc acolo. M-am născut de foarte mult timp, la Râmnicu Vâlcea. Şcoala primară am urmat-o la Râmnicu Vâlcea şi Bucureşti. Liceul l-am făcut la Bucureşti şi la Turda. De o lună s-au împlinit cincizeci de ani de când l-am terminat. Apoi facultatea de la Petroşani. Muzică am învăţat de mic, acasă. M-au vrut concertist şi aş fi ajuns, dar mama mea a murit când aveam 33 de ani şi nu s-a mai putut. Pe taică-meu l-au băgat în puşcărie. Am fost căsătorit de patru ori. Patru divorţuri. Patru căsnicii, eu cred că e o chestie normală. Dar ca să fii de patru ori onest, să divorţezi că e mai cinstit aşa, e de aplaudat. Am doi copii. Băiatul are 28 de ani şi fata 14. Nici unul nu m-a urmat deocamdată în carieră. Băiatul face Ştiinţe Politice şi Filozofie la Berlin, şi fiică-mea studiază matematica. Mi-au moştenit totuşi talentul. Asta-i ca râia. Se ia. Am avut o trupă formată în ’62 cu care am cântat până în ’69, când doi dintre membri mi-au rămas în Suedia. I-am înlocuit cu alţi doi, care la rândul lor au rămas în Olanda. I-am înlocuit şi pe aceia, iar unul din ei a fost Ovidiu Roman Romică din Oradea, care din păcate nu mai este în viaţă. Pentru el sunt aici, la prietenii mei de-o viaţă.
Rep:Care au fost „criteriile” după care aţi selecţionat femeile?
Sentimental. Numai că am făcut o permanentă greşeală. De fapt, eu am făcut două greşeli de strategie în viaţă: întâi că m-am întors de fiecare dată din străinătate, am recidivat în aceleaşi prostii permanente şi am crezut că pot să schimb omul de lângă mine. Omul de lângă tine nu se poate schimba. El este aşa cum este. Nici pe copil nu-l schimbi. Îl educi, îl instrueşti, dar nu poţi să-l schimbi. Am crezut, am încercat să le schimb de pe la toate vârstele. Nu le poţi schimba. Nici eu probabil nu mă pot schimba. Dacă ar încerca cineva să mă schimbe. Deci nu este chestie de curtat, de cum îţi alegi nevasta, de cum îţi alegi partenera de viaţă. Nici nu ştiu dacă, căsnicia este o formă de convieţuire modernă şi civilizată. Cred că dacă aş avea 22-23 de ani, aş concubina. Nu m-aş însura.Instituţia în sine, schimbă natura relaţiei. Nu te constrânge, dar cunosc unele cupluri care pot să confirme că ar fi trăit la fel de bine şi dacă nu erau căsătoriţi. Dacă s-ar fi respectat şi s-ar fi iubit, nu instituţia îi ţine la un loc. Aspiraţiile, copilul, dintr-un anumit moment o prietenie care nici nu se mai regăseşte în sex sau în alte lucruri.
Rep:Cât de important a fost sexul în viaţa dumneavoastră?
Sigur, sexul e un lucru extraordinar de important, dar nu e singurul. Alin Măgureanu, Dumnezeu să-l odihnească, când a divorţat de una dintre nevestele lui, multele lui neveste, că a avut mai multe decât mine, dacă îl întrebai: „De ce ai divorţat de neveste?”, spunea „N-aveam ce discuta în pauze”. Deci sexul nu e totul. Durează puţin.
Rep:Unele voci vă acuză că sunteţi un tip prea conservator, că nu lăsaţi tinerii să se exprime, mă refer la noile genuri muzicale care au intrat pe piaţă după Revoluţie.
Ce înseamnă conservator? Adică nou înseamnă să accept să te mint permanent? Să aduc pe cineva de pe stradă să cânte şi să-i înlocuiesc glasul cu un sampler pe care-l am cu glasul lui Michael Bolton sau s-o iau pe Celine Dion? Şi tu, afon consacrat te vezi mare vedetă? Ce înseamnă nou, ce înseamnă vechi? Noul înseamnă un timbru nou, un glas nou, o figură nouă, o mişcare nouă, un dans nou… Vechi înseamnă să cânt un cântec compus în 2004, cu mijloacele de acum 70 de ani. Noi încă nu avem metode inovatoare în piesele uşoare româneşti. De aia păţim ce păţim la concursurile internaţionale. Am avut o fată, Simona Nae, elevă în clasa a XI-a , excepţională! Similea excepţională, Mirabela excepţională, Andra în anumite momente excepţională. Dar noi spunem: “e bună .şi Andra, e bună şi Simona Nae”. Ei spun: “nu e bună Similea, nu e bună Mirabela”. Adică e o intoleranţă a actualei generaţii.Noi ne uităm cu mare respect la compozitorii mai în vârstă pentru că ştiam că trebuie să învăţăm ca să îi ajungem. Acum îi e groază. Bă, cât trebuie să învăţ ca să-l ajung pe acela! E un dinozaur, e un depăşit, e un bătrân. E un conservator. Nu-i place noul. La emisiunea pe care o fac eu nu este nici o rezervă legată de tineret. Nu susţin mai mult soliştii în vârstă sau nu promovez piesele vechi mai mult decât cele noi. Eu ofer telespectatorilor în egală măsură toate producţiile: şi de acum 80 de ani şi de acum 30 de ani şi de ieri şi de astăzi de după masă. Ei sunt cei care decid. Eu ofer telespectatorilor în egală măsură tot ce se vrea.
Rep:Să revenim la muzică. Ce părere aveţi de această invazie a manelelor? Când va înceta lumea să mai asculte manele?
Manelele au locul lor în peisaj, dar nu se ascultă în locuri potrivite. Există locuri în care manelele nu au ce căuta, cum ar fi locurile publice. Ce face omul după ce închide uşa de la baie e treaba lui. Când vezi ţiganii cu burţile lor peste centură, cu geamul lăsat în jos şi ascultând manele, cu versurile alea a lor, cu subcultura dusă până la nivel de stindard te saturi de manele. Eu am cântat manele când eram în America, dar nu se cântau manele în spectacol. Dacă eram invitat undeva să acompaniez pe cineva, cântam cu plăcere. Manelele sunt nişte cântece lăutăreşti, dar nu cu textele astea. Nu manele sunt tragedia ci “Parazzitzi”, “BUG Mafia”, Chelu sunt dezastrele care murdăresc caracterele copiilor, care-i îndeamnă la băutură, droguri. Manelele sunt inofensive.
Referitor la cea de-a doua întrebare, răspunsul meu e ferm. Manelele nu vor dispărea. Sunt nişte păduchi. Nu mai sunt acolo unde au fost.Manele ascultă numai ţiganii care stau în case cu turnuleţe. Am văzut în Strehaia, chiar şi-n Timişoara.
Rep:Ce părere aveţi de rezultatele de la Eurovision, de anul acesta?
Sunt două aspecte legate de Eurovision. Participarea noastră şi mizeria votării. Eu sunt unul care o aplaud pe Sanda. Este o fată delicată. O ştiu de când s-a lansat, de când a venit la Târgu-Mureş, eram în juriu la Mamaia, în ’86. Am o rubrică într-un ziar şi am scris cu două săptămâni înainte de spectacol că mie nu-mi place piesa. Mie nu-mi spune nimic piesa României. Am fost certat. Mi s-a spus că sunt defetist. Faptul că nu-mi place piesa nu are nici o legătură cu mizeria votării. O ruşine votarea! Ţările din fosta Iugoslavie şi-au dat toate punctele cu o neruşinare nemaiîntâlnită. Ţările baltice şi ţările nordice la fel.
Rep:„Cerbul de Aur” ne bate la uşă. Credeţi că avem şanse la un loc pe podium?
Avem o voce excepţională şi dacă o să fie în formă o să avem şanse. Nu cred că suntem prea valoroşi dacă anul acesta s-au clasificat şase concurenţi, iar în alţi ani doar doi. Anul trecut am avut trei. Ştiam sigur că anul trecut nu puteam lua “Cerbul" . Il luasem, acum doi ani. Şansele de anul trecut erau practic ratate. Toate trei vocile erau foarte bune. Şi Nico şi Alexandra Ungureanu erau foarte bune, Simona Nae la fel.
Rep:După părerea dumneavoastră care sunt vocile tinerei generaţii, dar talentele?
Vocea e una, talentul e alta. Talentat e şi Marius Moga, 3 Sud-Est sunt buni dar pe viu dezastru. Aşa s-a şi întâmplat cu ei. Vocile tinere sunt foarte multe. Nu fac nominalizări pentru că nu vreau să omit pe nimeni. Fete multe bune. Eu în 1990, la Baia Mare, am spus că de abia în 2007-2010 vom avea o pleiadă de cântăreţi valoroşi. De ce? Pentru că în 2010 vor fi cântăreţii de 18-22 de ani, cei care dimineaţa la radio n-au mai avut neşansa să asculte Cântarea României sau cântece patriotice pentru copii şi-au crescut cu 40 de posturi străine. Trăind într-un astfel de suc ţi se formează un gust, ai alte criterii de apreciere, de comparaţie şi de exemple de urmat şi atunci cei care au avut 3 ani în ’90, în 2000 au avut 13, în 2007-2008 vor avea 20. Avem deja foarte mulţi copii talentaţi la 14-16 ani, foarte buni cei care au scăpat de Ceauşescu.
Carmen Brehoi
