Vineri, 23 iulie, un bărbat în vârstă şi foarte bolnav, T.S., din Aleşd, se găsea internat la Spitalul Judeţean (Staţionar II, vis a vis de Magazinul Crişul). Întrucât omul nu urinase de câteva zile, medicii au decis că trebuie mutat la Spitalul CFR, aflat la circa 300 m distanţă, pe strada Republicii, pentru dializă. Deşi curtea spitalului era plină de ambulanţe şi brancardieri, nimeni nu s-a sinchisit. „N-avem oameni!”– a fost concluzia medicului. După ce fiica bolnavului a scos din poşetă două hârtii a câte 50.000 lei, s-au găsit şi oameni. Ajuns la Spitalul CFR, deşi bărbatul se simţea foarte rău, a fost nevoit să meargă pe picioarele lui până în salon, din acelaşi motiv stupid: „N-avem brancardieri!” Finalul acestei poveşti e tragic şi stupid, căci omul a murit la scurtă vreme. Însă nesimţirea cu iz de şantaj şi foamea de şpagă au rămas vii. Aşa e, dle Ritli?
