Justiţia din România e severă cu bătrânele dar generoasă cu bătăuşii şi fugarii! Celebra instanţă din Vişeu a condamnat un tânăr care a bătut crunt un bătrân, i-a scos un ochi şi apoi a fugit din ţară, la doar 6 luni de închisoare. O pedeapsă egală cu cea a bătrânei care a smuls ţăruşii executorului judecătoresc şi de două ori mai mică decât a unui bărbat care a furat două sticle de apă!
Doru I. face un an de închisoare, după ce a spart geamul unei maşini şi a furat o geantă în care erau două sticle cu …apă de fântână.
Marişca C. a scăpat de executare a 6 luni de închisoare primiţi pentru că a smuls ţăruşii puşi de executorul judecătoresc, doar prin graţierea preşedintului.
Florin O., şi-a ţinut copilul în lanţuri şi i-a turnat clor în cap pe motiv că ar fi jegos. Copilul e crescut de bunici, iar tatăl e în libertate.
Şi Doru şi Marişca şi Florin au devenit simple statistici ale unei justiţii „oarbe” şi „schiloade”. O justiţie care seamănă cu un bătrân bătut crunt, care şi-a pierdut un ochi.
În România, aceeaşi justiţie în faţa căreia ar trebui să fim egali, condamnă drastic bătrâne dar e generoasă şi iertătoare cu bătăuşii şi fugarii. În timp ce unii stau în puşcărie luni bune pentru două sticle cu apă de fântână sau pentru o coajă de pâine, alţii se lăfăie în libertate sau fac puişcărie doar de ochii lumii. Vreţi exemple? Vă dăm. Personajele: Ioan T. Un tânăr musculos şi coleric şi Vasile H., un bătrân neputincios. Locul de desfăşurare: celebra instanţă din Vişeu de Sus.
În loc de „a fost odată”, povestea începe cu o bătaie. Ioan T. L-a bătut pe Vasile H. Cauzându-i leziuni vindecabile în 110 zile de spitalizare şi o infirmitate de 50%. În acte scrie negru pe alb: „partea vătămată a suferit un traumatism toracic cu fracturarea coastei a IV-a, V-a, VI-a, o plagă sclerală perforată a ochiului drept. Drept urmare, partea vătămată a pierdut vederea ochiului drept”. După bătaie, bătrânul, plin de sânge a ajuns la spital. Ioan T. a fugit însă din ţară, în Italia. S-a sustras şi urmăririi penale şi judecăţii.
Înainte de bătaie, bătrânul trăia dintr-o pensie de 157 de lei. Ulterior, cele două surori au fost nevoite să-l întreţină. Astfel că, în instanţă, s-au cerut şi nişte bani, lunar, necesari îngrijirii lui Vasile H. Dar şi despăgubiri morale. Celebra instanţă de la Vişeu a considerat însă că victima nu a putut face dovada celor susţinute! De parcă ochiul pierdut, leziunile, şi cele aproape 6 luni de spitalizare nu erau o dovadă.
În fine, între timp, s-a constituit parte civilă în proces şi Casa de Asigurări de Sănătate Maramureş care a cerut suma de 715 lei, adică cheltuielile de spitalizare.
Într-un final, Ioan T. a fost condamnat la 6 luni de închisoare cu executare şi a fost obligat la plata unor despăgubiri morale şi civile. „Generoasa” instanţă din Vişeu a dispus să-i plătească bătrânului şi o rentă viageră egală cu jumătate din pensia lui Vasile, adică „fabuloasa” sumă de ….78,5 lei. După respingerea apelului, sentinţa a rămas definitivă, iar Ioan T. a ajuns în final după gratii. Pentru 6 luni. Asta deşi, pentru astfel de fapte CODUL Penal stabileşte pedepse de la 2 la 10 ani: „"Fapta prin care s-a pricinuit integrităţii corporale sau sănătăţii o vătămare care necesită pentru vindecare îngrijiri medicale mai mult de 60 de zile, se pedepseste cu închisoare de la 2 la 7 ani.
Daca fapta a produs vreuna din următoarele consecinţe: pierderea unui simţ sau organ, încetarea funcţionării acestora, o infirmitate permanentă fizică ori psihică, slutirea, avortul, ori punerea în primejdie a vieţii persoanei, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 10 ani”. Culmea e că, instanţa a aplicat în acest caz circumstanţe atenuante. În motivarea penibilei sentinţe se face referire la Art. 74 din Codul Penal. Numai că, articolul invocat prevede că: „Urmatoarele împrejurari pot fi considerate circumstante atenuante: a) conduita buna a infractorului înainte de savârsirea infractiunii; b) staruinta depusa de infractor pentru a înlatura rezultatul infractiunii sau a repara paguba pricinuita; c) atitudinea infractorului dupa savârsirea infractiunii, rezultând din prezentarea sa în fata autoritatii, comportarea sincera în cursul procesului, înlesnirea descoperirii ori arestarii participantilor”. Culmea e că Ioan T. a fugit din ţară şi s-a sustras şi urmării penale şi judecatei. Asta o fi însemnând „conduită bună” în viziunea „oarbei”?
Din nou „procurorul NUP”
În dosar este implicat Vasile Pop, „botezat” şi „procurorul NUP”, cel care în urmă cu vreo doi ani a devenit celebru după un filmuleţ îl surprindea într-o discuţie cu doi cetăţeni retinuţi de politie pentru ultraj. Vasile Pop le spunea suspecţilor să îşi ceară iertare în genunchi şi să meargă la preot pentru a se jura că nu mai încalcă legea. Reprezentanţii Inspectoratului Judeţean de Poliţie au cerut arestarea lor, dar Pop nu a fost de acord cu o asemenea măsură, considerând că o amendă şi o rugăciune la biserică e o pedeapsă suficient de mare. Procurorul acuzat că a favorizat punerea în libertate a mai multor persoane care au încălcat legea a cerut ulterior pensionarea.
Ioana LUCĂCEL
Mircea CRIŞAN
