Românii au din ce în ce mai puţină încredere în justiţie. Pe holurile Tribunalului Cluj-Napoca, oamenii sunt nemulţumiţi. Majoritatea celor care apelează la instituţiile menite să le facă dreptate, eşuează în acest sens

Culoarele Curţii de Apel Cluj se arată neîncăpătoare pentru zecile de oameni veniţi dis-de-dimineaţă să-şi facă dreptate. Încercăm să îi abordăm pe unii dintre ei, dar oamenii sunt mult prea prinşi în propriile probleme pentru a sta de vorbă cu presa. Încredere în justiţie? Le sună mai degrabă a întrebare retorică. La intrare, un bătrânel ne spune că acolo tot timpul e aşa aglomerat. “Oamenii au multă treabă aici. Pe mine nu mă interesează. Eu aştept pe cineva. Nu am avut şi nici nu vreau să am vreodată treabă cu justiţia. Ştiţi cum e: la tribunal şi la spital să nu ajungi niciodată”, ne explică, zâmbind, bătrânelul. Îl aprobăm şi plecăm mai departe, spre Tribunalul Cluj-Napoca.
Aici, chiar şi un căutător de comori s-ar simţi ca un şoricel într-un labirint. Pe coridoarele întortocheate, nici urmă de oameni. Doar uşi mari, impozante, numerotate. Pe când începusem să ne pierdem speranţa şi să acceptăm înfrângerea, adică rătăcirea, după ce tocmai dădusem peste o cutie de carton inscripţionată cu textul “ajutaţi un biet ziarist!”, dăm peste un coridor nou, împânzit de oameni. Aproximativ zece  inşi stăteau în faţa unei uşi pe care era agăţat un bileţel cu anunţul că procedurile se reiau la ora 11:30. De ce ar fi ăsta un motiv de supărare? Pentru că acei oameni indignaţi, ale căror nume nu le vom dezvălui, păzeau acea uşă încă de la ora opt. „Ba, chiar de mai devreme. Am venit dis-de-dimineaţă, ca nu cumva să întârziem”, ne explică unul dintre ei. Toţi veniseră acolo din acelaşi motiv. Erau martorii reconstituirii unui furt care se petrecuse cu aproape o jumătate de an în urmă. De fapt, ei nu au fost martorii acţiunii de furt în sine şi nici măcar nu îl văzuseră vreodată pe inculpat. Singura lor vină a fost că în momentul în care inculpatul a fost nevoit să reconstituie alături de poliţişti faptele săvârşite, ei se aflau în zonă. “Nu am ştiut că o să se întâmple aşa ceva. Nu aş fi acceptat niciodată. Eram pe stradă şi a venit un poliţist la mine şi m-a întrebat dacă vreau să mă uit cum reconstituie băiatul ăla jaful. Am acceptat, apoi m-a pus să semnez o hârtie. Am semnat şi acum m-am trezit cu citaţia în poştă. Nu aş mai face aşa ceva niciodată”, ne explică, grăbit, altul. Mai mult, oamenii ne-au împărtăşit faptul că în seara precedentă s-au trezit cu o ceată de jandarmi la uşă, fără nici un motiv anume. “Au venit jandarmii la uşa mea, de au ieşit vecinii şi toţi oamenii de la bloc. Parcă eram un criminal. Au venit să mă întrebe dacă mă prezint, singur, în această dimineaţă, la tribunal sau trebuie să vină ei să mă aducă. Vă daţi seama ce ruşine pe capul meu?”, ne spune, în şoaptă, un altul. Ceilalţi îl aprobă în tăcere. Fiecare dintre ei a trecut prin aceeaşi experienţă cu o seară înainte.

Cu sau fără escortă

Oamenii erau nemulţumiţi de faptul că au fost somaţi să se prezinte, la prima oră, la tribunal, pentru a veghea o uşă mari de lemn, până ce- trei ore şi jumătate mai târziu- inculpatul va fi adus de la Baia Mare. “Ne-au făcut să ne temem ca nu cumva să întârziem, să fim punctuali, ceea ce am şi făcut. Apoi ne trezim că trebuie să aşteptăm să vină băiatul ăla. De parcă ei nu au ştiut că trebuie adus de la Baia Mare. Îşi bat joc de noi. Vă daţi seama cât o să stăm noi aici?! Până deseară, la câţi martori suntem”, ne explică un altul. “Da, mă, continuă altul ideea. Chiar aşa, ăla, (inculpatul) are asigurat transport gratuit, mâncare, cazare şi noi stăm aici, în Săptămâna Mare, şi îl aşteptăm ca pe un şef. Chiar că suntem fraieri”, adaugă acesta. După toate aceste dezvăluiri, vine şi mult aşteptata întrebare: aveţi încredere în justiţie? “Cum să mai avem, domnişoară? În justiţia din România? În nici un caz. Păi, nu vedeţi cum îşi bat joc de noi?! Poate că s-a schimbat justiţia din ’90 încoace, dar în rău. Asta ne mai lipsea ascum, să se legalizeze incestul, fix asta ne mai lipsea. Asta vor să facă ăştia acum. Nu avem încredere în justiţie deloc”, răspund, într-un glas, oamenii.

Politicieni vs. justiţie

Câţiva politicieni clujeni au răspuns la întrebarea Gazetei de Cluj despre încrederea românilor în justiţie. Aceştia recunosc că instituţiile statului ar trebui să depună efort mai mare pentru a atrage încrederea cetăţenilor, dar şi că majoritatea celor care apelează la instituţiile menite să-i îndreptăţească eşuează în acest sens. “Este foarte important ca instituţiile statului să reconstruiască încrederea de care au nevoie aceste instituţii”, ne-a declarat Vasile Soporan. “Este foarte greu de spus câtă încredere mai au românii în justiţie. Mai mult de jumătate dintre cei care se adresează instanţelor pierd procesele”, a afirmat Daniel Buda. Unul dintre cei care au fost mai fermi în această problemă s-a dovedit Horea Uioreanu, el declarând  că “Justiţia din România este slabă şi influenţabilă. Dacă nu ar fi slabă, nu ar fi nici influenţabilă. Oamenii au din ce în ce mai puţină încredere în justiţie. Problemele sunt multe, iar lucrurile înaintează greu. Dacă e să mă refer la scandalurile care au ţinut prima pagină a ziarelor din ultima perioadă, cele politice sau cele din sport, acestea au izul unei intervenţii din afară, pe criterii politice”. 

Conform Raportului Naţional al Eurobarometrului, realizat în toamna anului 2007, românii au din ce în ce mai puţină încredere în Justiţie. Datele Eurobarometrului  în lunile septembrie şi octombrie 2007 arată că România se află printre ţările din UE care au cele mai scăzute scoruri la capitolul încrederii în justiţie, dar şi rezultate mici la încrederea în Guvern şi Parlament. Potrivit datelor prezentate, 26% dintre români aveau încredere în justiţie, în cea de-a doua jumătate a anului 2006, acelaşi nivel menţinându-se şi pe parcursul anului 2007.  Conform rezultatelor studiului, în cadrul societăţii româneşti, tinerii, indiferent de mediul rezidenţial, tind să aibă mai multă încredere în sistemul juridic, în timp ce declinul dramatic se produce la populaţia vârstică, cea din mediul urban în mod special.

Adina Fartuşnic

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.