Președintele Curții de Apel Cluj, Judecător Dana Gîrbovan a acordat un interviu magistral ziarului Gazeta de Cluj. Redăm mai jos un fragment din acesta, interviul complet fiind publicat în ziarul printat.
Este necesară înființarea unei Direcții pentru investigarea infracțiunilor grave de mediu? Dacă da, aceasta poate fi creată după modelul DNA/DIICOT?
Categoric nu. Specializarea procurorilor, absolut necesară de altfel, poate fi asigurată prin procurori specializați sau secții specializate în cadrul parchetelor, similar instanțelor.
Orice direcție înseamnă o nouă fragmentare a parchetelor și trecerea lor sub influență politică, sub aspectul numirii șefilor acestora.
Reamintesc că, în cazul direcțiilor, șefii acestora nu sunt numiți prin concurs – așa cum este cazul procurorilor generali de la nivelul curților de apel sau al procurorilor șefi de la parchetele de pe lângă tribunale și judecătorii – ci prin acord politic între Ministrul Justiției și Președinte, în cadrul unei proceduri constant criticată și cu privire la modul de modificare a căreia există în continuare numeroase controverse.
Dacă într-adevăr Statul Român dorește o combatere eficientă a infracțiunilor de mediu, o poate face prin asumarea unor politici penale serioase în acest sens, nu prin crearea unei noi direcții.
Conform Deciziei nr. 681 din 30 septembrie 2020, CCR a respins proiectul de lege pentru organizarea și funcționarea Direcției de Investigare a Infracțiunilor de mediu deoarece nu era prevăzută fișa financiară. Acum, dacă aceasta Direcție de Investigare a Infracțiunilor de mediu este menționată în PNRR asta va presupune că principala sursă de venit este PNRR. Se poate considera că întregul PNRR este condiționat de realizarea acestui ‘’DNA al pădurilor’’ ?
Din ceea ce s-a publicat până în prezent, pentru ca încă nu avem forma finala aprobata a PNRR-ului, într-adevăr in PNRR s-a inclus si “Înființarea unei/unor structuri specializate de parchet care să investigheze infracțiunile grave de mediu, în special tăierile ilegale de păduri”.
Această propunere apare într-un amestec de propuneri de așa numită reforme, dintre care unele necesită investiții financiare – construirea a șapte sedii de instanțe – alături de unele care nu presupun eforturi financiare – precum profesionalizarea sistemului de selecție și promoție a magistraților – astfel încât este greu de dedus dacă înființarea acestei structuri este asumată ca o reformă sau este un proiect ce necesită investiții din fondurile destinate PNRR.
Oricare ar fi însă situația, odată ce acest obiectiv este acceptat de către Comisia Europeană, Statul Roman trebuie sa-l pună in practica. Dacă din diferite motive acesta nu va putea fi atins – proiectul este din nou declarat neconstituțional, nu există consens politic pentru asumarea acestuia etc. –, atunci există într-adevăr riscul ca finanțarea să fie blocată.
Citește și: Pledoarie pentru dreptul mediului. De Mircea Duțu
