Patronul clinicii medicale Blue Life se judecă cu finanțele publice. Ambele părţi se acuză reciproc

La sfârșitul anului 2016, patronul clinicii medicale Blue Life, Prodan Rareș Sebastian, a dat în judecată Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice (DGRFP) Cluj-Napoca și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Cluj (AJFPC). Organele fiscale au stabilit în sarcina lui Prodan obligații fiscale în cuantum de aproape 1.500.000 RON, după ce acesta a efectuat zeci de tranzacții de apartamente noi, parcări, garaje, boxe și un teren.

În perioada decembrie 2014 – mai 2015, Rareș Prodan a făcut obiectul unei inspecții fiscale din partea AJFP Cluj cu privire la vânzările de bunuri imobile realizate de către acesta în perioada ianuarie 2009 – decembrie 2013. În urma inspecției fiscale, AJFP Cluj a stabilit în sarcina lui Prodan obligații fiscale în cuantum de 1.486.246 RON. Directorul Blue Life a contestat această decizie, însă contestația a fost respinsă, prin urmare, Prodan cere instanței de judecată anularea deciziilor impuse de DGRFP Cluj-Napoca și AJFP Cluj și a raportului de inspecție fiscală.

AJFP Cluj, acuzat că nu avea competențe în efectuarea inspecției fiscale

În cererea de chemare în judecată, Prodan, prin avocat, arată că AFJP Cluj nu avea competența de a efectua inspecția fiscală, deoarece competența revenea fostelor organe fiscale organizate la nivel județean, respectiv DGFP Cluj. După reorganizarea ANAF din 2013, atribuțiile DGFP Cluj au fost preluate de către DGRFP Cluj-Napoca, „prin urmare, doar acest organ avea abilitatea să efectueze inspecții fiscale”.

”În concluzie, AJFP Cluj în calitate de organ ierarhic inferior nu putea exercita o atribuție care revenea unui organ ierarhic superior. Lipsa competenței materiale a organului emitent se traduce în dreptul administrativ prin sancțiunea nulității ce trebuie să se răsfrângă asupra actelor administrative emise în atare condiții”, se arată în cererea de chemare în judecată.

Dreptul la apărare, încălcat

Totodată, Rareș Prodan susține că i-a fost încălcat dreptul la apărare, în sensul că din cuprinsul deciziei de impune lipsesc cu desăvârșire mențiuni cu privire la audierea particularului. De asemenea, acesta mai spune că dreptul la apărare a fost încălcat și din perspectiva faptului că reclamantul nu a avut un drept de acces la propriul dosar administrativ care a stat la baza emiterii actului administrativ-fiscal cauzator de prejudicii.

În cererea de chemare în judecată se mai arată faptul că echipa de inspecție fiscală s-a folosit de informații primite de pe urma colaborării cu diverși terți, respectiv notari publici, astfel că Rareș Prodan a fost în imposibilitatea de a-și pregăti o apărare adecvată. De asemenea, a fost în imposibilitatea de a verifica modalitatea în care s-a respectat legislația europeană în materia protecției datelor cu caracter personal.

Referitor la problema protecţiei datelor cu caracter personal în cazul persoanelor fizice, Prodan susţine că pentru furnizarea/receptarea respectivelor date cu caracter personal trebuie să existe un protocol de colaborare între furnizor şi beneficiar care să aibă calificarea de măsură legislativă, conform dreptului naţional.

”În prezentul dosar, echipa de inspecţie fiscala nu a putut demonstra existenţa unui atare protocol încheiat cu terţii colaboratori, cum ar fi notarii publici”.

O altă critică formulată de Rareș Prodan se referă la faptul că inspecția fiscală s-a efectuat cu depășirea termenului maxim. Concret, inspecția fiscală a debutat la data de 1.12.2014 și s-a finalizat în data de 17.05.2016. În perioada 23.02.2015 – 08.05.2018 inspecția fiscală a fost suspendată pentru ca echipa de inspecție fiscală să aibă posibilitatea să colecteze informații și probe pentru fundamentarea inspecției. Inspecția s-a reluat în data de 09.05.2016 și s-a finalizat în data de 25.05.2016 prin emiterea raportului de inspecție fiscală și a deciziei de impunere.

În acest context, Rareș Prodan, prin avocat, susține că inspecția fiscală a depășit termenul legal maxim de efectuare de 90 de zile, astfel că intervine sancțiunea inspecției fiscale și a actelor subsecvente.

”Această sancțiune se impune cu atât mai mult cu cât, în realitate, inspecția a durat din data de 01.12.2014 până în data de 25.05.2016 deoarece perioada în care inspecția fiscală a fost formal suspendată a fost o perioadă în care echipa de inspecție fiscală a colectat informații și probe pentru fundamentarea inspecției fiscale”, se mai arată în cererea de chemare în judecată. Prejudiciul suferit de către Prodan este că în toată această perioadă s-au acumulat în sarcina sa obligații fiscale accesorii în mod nejustificativ.

Controverse fiscale

Cu privire la elementele de drept fiscal material, Rareș Prodan susține în cererea de chemare în judecată că una dintre controversele care au existat cu echipa de inspecţie fiscală priveşte aplicarea cotei reduse de TVA de 5% în raport de vânzările de bunuri imobile pe care le-a realizat, echipa fiscala refuzând să recunoască aplicarea cotei reduse de TVA de 5% în cazul unei singure tranzacţii având în vedere ca dovada îndeplinirii condiţiilor legale pentru aplicarea cotei reduse a fost prezentata ulterior perfectării contractului de vânzare-cumpărare.

Cu alte cuvinte, acesta spune că autoritatea fiscala nu contestă îndeplinirea condiţiilor de fond, însă refuză aplicarea cotei reduse pentru motive pur formale.

Cu privire la dreptul de deducere a TVA, Rareș Prodan susţine că poziţia autorităţii fiscale este una extrem de formalistă şi de conservatoare, chiar dacă nu se contesta faptul că a realizat achiziţii de bunuri/servicii care au fost folosite la obţinerea de venituri impozabile. În consecinţă, aplicarea principiului neutralităţii TVA impune ca în momentul în care o persoana are obligaţia de a colecta TVA pentru bunurile livrate sa aibă în mod obligatoriu şi dreptul de a deduce TVA aferent achiziţiilor necesare pentru livrarea bunurilor respective.

Din analiza la anexa raportului de inspecţie fiscală se poate observa că autoritatea fiscală a calculat TVA şi pentru livrarea locurilor de parcare. Cu privire la acest Rareș Prodan, consideră că un loc de parcare nu poate fi considerat teren construibil (teren destinat edificării de construcţii) din moment ce acesta este parcării vehiculelor. Prin urmare, obligaţiile fiscale ale reclamantului în materie de TVA trebuie să fie determinate prin excluderea TVA aferent livrărilor de locuri de parcare.

Rareș Prodan susţine că nu a colectat niciodată TVA de la beneficiari, motiv pentru care nu poate fi obligat la virarea vreunei sume cu acest titlu către bugetul de stat. În acest context, reclamantul reiterează faptul că, în conformitate cu concepţia unanimă, teoretică şi practică, aplicată în întreg spaţiul comunitar, TVA este un impozit general pe consum care se calculează pe întregul circuit al transmiterii bunurilor de la producător la consumatorul final. Singura persoană care suporta TVA-ul este consumatorul final, sens în care această taxă este considerată drept un impozit pe consum. Apoi, mai susţine reclamantul, organul administrativ a reţinut în mod greşit faptul că necolectarea de TVA de la cumpărători nu impietează asupra obligaţiei reclamantului de plată a TVA în calitate de persoană impozabilă

Patronul Blue Life consideră că a invocat în mod corect prevederile art. 1512 alin. 1 din Codul Fiscal, iar în cazul în care autoritatea fiscală apreciază să este plătitor de TVA, atunci organul fiscal avea obligaţia de a se îndrepta împotriva Beneficiarului, respectiv Cumpărătorul imobilelor care au fost înstrăinate de către el. Acesta mai susţine că, în calitate de beneficiar, a plătit TVA pentru toate livrările efectuate de către furnizorii de produse şi servicii necesare edificării construcţiilor.

Organele fiscale: Nu a fost încălcat în nici un fel dreptul la apărare al lui Rareș Prodan

DGRF Cluj-Napoca și AJFPC Cluj nu împărtășesc punctul de vedere al lui Rareș Prodan, considerând că acestuia nu i s-a încălcat dreptul la apărare ”căci, aşa cum rezultă din probatoriul dosarului, acestuia i s-a dat posibilitatea de a-şi exprima punctul de vedere cu privire la cele constatate de organele de control”.

”Contribuabilului i-a fost transmis cu adresa nr. CJG-AIF-227741 din 16.05.2016 proiectul raportului de inspecţie fiscală, comunicându-i-se totodată contribuabilului data când va avea loc discuţia finală şi faptul că are posibilitatea să îşi exprime în scris punctul de vedere cu privire la constatările echipei de inspecţie fiscală. Contribuabilul a renunţat însă la acest drept, căci pe adresa mai sus menţionată acesta a consemnat, în scris,că nu depune punct de vedere la proiectul de raport de inspecţie fiscală. Faţă de cele de mai sus, rezultă în mod evident că nu a fost încălcat în nici un fel dreptul la apărare al domnului Prodan Rareş Sebastian. Organele de control au asigurat contribuabilului posibilitatea de a-şi exprima punctul de vedere cu privire la faptele şi împrejurările relevante în luarea deciziei, însă reclamantul Prodan Rareş Sebastian a renunţat în scris la acest drept. Mai mult, pe parcursul inspecţiei fiscale, contribuabilul a fost înştiinţat asupra constatărilor din timpul inspecţiei fiscale, prin adresa din data de 09.05.2016, primită de acesta sub semnătură”, se arată în întâmpinare.

Faţă de critica privind depăşirea termenului maxim pentru efectuarea inspecţiei fiscale, pârâtele spun că inspecţia a fost suspendată în vederea obţinerii unor documente pentru stabilirea stării de fapt fiscale.

”În vederea suspendării inspecţiei fiscale, echipa de control a întocmit Referatul pentru suspendarea inspecţiei fiscale din data de 23.02.2015, în care se precizează că inspecţia fiscală nu poate fi finalizată până la obţinerea de la notarii publici a unor documente privind tranzacţiile derulate de domnul Prodan Rareş Sebastian şi neprezentarea de către contribuabil a declaraţiilor pe propria răspundere. Odată cu obţinerea de la notarii publici a documentelor cerute şi prezentarea de către contribuabil a declaraţiilor pe propria răspundere solicitate, inspecţia fiscală a fost reluată, începând cu data de 09.05.2016. Faţă de cele de mai sus rezultă că inspecţia fiscală a durat 90 de zile, cu respectarea termenului. Chiar şi în situaţia în care durata de efectuare a inspecţiei fiscale ar fi fost depăşită, ceea ce nu este însă cazul în speţa analizată, pârâtele precizează că acest aspect nu are nicio consecinţă fiscală şi nu este de natură a atrage nulitatea sau ilegalitatea deciziei de impunere contestate”, se mai arată în întâmpinare.

Referitor la problema protecţiei datelor cu caracter personal, pârâtele precizează ca acest motiv a fost invocat direct în fata instanţei de judecata și ca urmare nu pot avea ca efect anularea deciziei de soluţionare a contestaţiei.

Decizia Curții de Apel Cluj

Curtea de Apel Cluj a admis în partea cererea de chemare în judecată formulată de Prodan, în sensul că instanța a impus diminuarea cu suma de159.542 lei a creanţelor fiscale stabilite în sarcina reclamantului prin decizia de impunere. Această sumă reprezintă diferenţa de TVA în valoare de 38.096 lei, suma de 65.732 lei reprezentând dobânzi şi suma de 55.714 lei reprezentând penalităţi. Atât DGRFP Cluj-Napoca, cât și AJFPC au depus recurs, criticând hotărârea judecătorească pronunțată de Curtea de Apel Cluj.