Incredibila poveste a lui Sandu Cătinean, cel mai citit poet din România. El luptă împotriva sistemului găunos prin versuri!

“Versurile lui Sandu Cătinean, un poet ardelean din Bonţida, judeţul Cluj, au ajuns virale pe internet. Poezia sa este văzută de unii ca o scânteie care poate să reaprindă speranţa românilor, în timp ce alţii cred că ar trebui citit măcar o dată pe săptămână în Parlament” – aşa sună o frază despre poetul-ţăran, apărut într-o publicaţie bucureşteană.Cătinean, care se autotititulează “Cel care vine din brazi” este autorul unui poem-manifest, “Un ţăran către aleşi” – dar şi a multor altora – care a depăşit deja milionul de citiri în mediul virtuaI, fiind considerat de mulţi un adevărat fenomen, iar atitudinea sa o ultimă soluţie pentru renaşterea României.

“În luptă continuă cu proştii cu diplomă”!

“Poetul nostru de suflet” îi spun unii români. “Urmaşul marelui Eminescu”, îi spun alţii fiindcă poetul clujean a preluat majoritatea temelor liricii eminesciene, excelând în special în poezia patriotică, animate de o energie cum rareori s-au mai întâlnit de la poetul national încoace, mai ales în creaţiile lui Andrei Mureşanu, Radu Gyr sau Ioan Alexandru. Însă, fiind poet de factură populară – nu prea interesat de cizelarea şi înnoirea cuvântului, ci doar de mesajul său – pentru el poemul funcţionează precum o bardă haiducească, având rolul de a deştepta cititorul.Cătinean nu e deloc de neglijat nici în lirica de dragoste, fiind “un munte de simţire”, nu numai un “munte” de om, cu fizic de discobol, gata să-şi tranşeze diferendele cu ticăloşii – “pentru că nu se mai poate altfel” – şi cu pumnul, ţărăneşte. Are peste 1.300 de poeme şi paisprezece volume publicate, iar internetul e împânzit de scrierile lui, spre exasperarea invidioşilor. “Ce să fac dacă românii de pe întreg mapamondul distribuie versurile mele, sunt eu vinovat pentru asta”? – se întreabă bardul, privindu-mă direct în ochi, cu inocenţa unui băiet de la ţară.Acesta este poetul Sandu Cătinean din Bonţida. Îmi mărturiseşte că s-a luat la harţă cu sistemul din chiar interiorul lui, dar nu din vârf, ci din funcţia de grefier de instanţă. „Am fost întotdeauna iubitor de dreptate şi adevăr, încă din anii copilăriei, şi am dus o viaţă agitată, plină de peripeţii, fiind de nenumărate ori în pragul de a fi pedepsit draconic.  Am primit inclusiv ameninţări cu puşcăria – de la personaje cu putere şi influenţă, pe la locurile de muncă unde am activat, dar şi din societate şi din mediul politic. Dar fiind corect şi cinstit nu mi-au putut înscena nimic atât de serios încât că mă bage în puşcărie şi să mă “termine”. Aşa că, iubind dreptatea, pot spune că am îmbrăcat cămaşa morţii. În regimul comunist, după ce am deţinut funcţii importante în UTC, nu am fost capabil să rezist la atitudinile despotice ale secretarilor PCR, aşa că mi-am aruncat carnetul de partid, devenind un dizident siguratic”, mărturiseşte Cătinean. În tot acest timp, poetul, autodidact, scrie – dar nu publică – deoarece refuză să se încadreze modelelor vremii. Continua acesta: ”N-am urmărit nici funcţii şi nici averi, dar am fost într-o perpetuă luptă cu proştii cu diplomă, motiv pentru care am avut parte de multă ură şi invidii, Iar succesul meu la femei a fost un motiv în plus pentru a fi în permanenţă şicanat şi marginalizat. Am reuşit să devin administrator, din sticlar artistic, la “Sticla” Gherla, după un concurs cu peripeţii, în care am fost nevoit să-i sechestrez pe membrii juriului şi pe candidaţi, folosind forţa, pentru a-i determina să bareze lucrările, şi să le semneze reciproc, pentru a elimina posibilitatea fraudei. Aflasem că doreau să mă “şunteze” aşa că nu îmi mai rămăsese decât să recurg la această metodă. În situaţia respectivă, cei din comisie au chemat miliţia, ajungând în pragul arestării. M-a salvat in extremis directorul fabricii, care mă aprecia, ştiind că sunt un băiat cinstit şi drept. Am luat postul de administrator cu 9,50”.

“M-am luat la harţă cu sistemul judiciar, chiar din interiorul său”!

Visul său era să se facă procuror, dar viaţa i s-a complicat cu divorţuri şi diverse şicanări ale unor persoane cărora stilul său le crea probleme.Din al doilea divorţ, rămâne să-şi crească singur fetiţa, pe Cezara, de la vârsta de 13 ani – “realizarea vieţii mele” – iar fetiţa, având în exclusivitate doar sprijinul său, reuşeşte să termine cu brio liceul, iar ulterior facultatea de drept, luînd examenele cu note de peste 8,00. Totul, în condiţiile în care cei doi nu au beneficiat de sprijin din partea nimănui. “Nu m-am mai făcut procuror. Am rămas poet.Asta pentru că m-am născut poet”, spune foarte hotărât, Sandu Cătinean.Scrie neîncetat, iar pe lângă poeme de dragoste, pasteluri, elegii şi poeme dramatice, scrie înverşunat poeme manifest, fabule şi satire.Sperând că în justiţie va fi folositor, se înscrie la examen pentru un post la Judecătoria Gherla.Ia examenul cu 9,50 dar, surpriză. Deşi şi-a dorit postul de executor judecătoresc, constată că acesta “s-a dat prin numire de la minister”.Se revoltă, dar hotărăşte să nu mai lupte pe căi legale ci… prin scris.Scrie frenetic toată perioada cât este încadrat în justiţie.“Unde şi când scriam, în timp ce-mi creşteam absolut singurel fetiţa, muncind la dosare, gătind, spălând, şi făcând de toate? Scriam peste tot şi aproape tot timpul. În special dimineaţa, la primele ore.Şi pe stradă “scriam”. Şi în timp ce vorbeam cu oamenii. Ideile îmi curgeau gârlă” – se confesează poetul.În acest timp, se lupta la greu, cu “zeii” din justiţie. Adaugă Cătinean: “Şi în justiţie, ca şi în toate instituţiile statului, cei buni se luptă la greu cu colegii lor ticăloşiţi. Unii pur şi simplu se cred “zei”. Din nefericire, există destul de mulţi. Desigur că cei mai mulţi fac tot posibilul să îşi facă meseria de magistrat onorabil, şi cu demnitate, dar observam de foarte multe ori o mare presiune asupra lor, precum şi o mare frică! Eram convins că unii erau neoameni din cauza fricii. Frica de cei îmbogăţiţi, frica de politicieni, frica de toate tipurile de bandiţi ce s-au format după “revoluţie” (care numai revoluţie nu a fost). În spatele posturii de magistrat, unii îşi tratează semenii ca pe nişte cârpe de şters pe jos. Şi ce mă intriga cel mai tare era faptul că erau ajutaţi prin atitudinea de linguşire, de slugărnicie, de lipsă totală de demnitate, atât a justiţiabililor (cei care vin la judecată), a avocaţilor, cât şi a celor mai mulţi reprezentanţi ai corpului grefierilor, şi personalului auxiliar. Aveam pur şi simplu oroare de atâta slugărnicie.Eu ripostatam cu vehemeţă la astfel de atitudini, iar uneori de-a dreptul drastic, riscând orice, pentru a-mi apăra demnitatea şi verticalitatea de cetăţean liber, în acest simulacru de democraţie.Uneori  – recunosc – ripostam foarte dur, ţipând chiar şi în public, să se audă:“Cum îndrăzniţi să-mi încălcaţi drepturi fundamental umane, cum ar fi dreptul la existenţă, la demnitate, la libera exprimare, şi la justa atitudine, în virtutea unor Regulamente? Cum puneţi Regulamentele mai presus de Constituţie, de legi? Cum îndrăzniţi să procedaţi în acest fel, doar ca să vă satisfaceţi orgoliul propriu, să arătaţi că sunteţi mai presus de oameni, iar de foarte multe ori, mai presus de lege?”, le spuneam. Am avut multe referate pentru aceste contra-atitudini (ca să le spun aşa), dar de fiecare dată demonstram abuzurile la care eram supus, aşa că doar în final au reuşit să se răzbune, şi să scape de mine. Era de neconceput ca eu, în calitate de grefier de instanţă, să nu am o atitudine umilă, servilă, şi lipsită de coloană vertebrală. Niciodată nu mi-a fost frică! Dintotdeauna am ripostat la oameni care subjugă alţi oameni”. Mărturiseşte în continuare că la grefieri se ţipă, se zbiară: “Unii sunt pur şi simplu umiliţi, dar nu au curaj să se opună. Ling în draci, şi se umilesc, fiindcă salariul de grefier este bunicel. Pentru acest salariu, unii ar vinde-o şi pe mă-sa. Mie mi-au făcut zeci de plângeri pe ascuns chiar colegele grefiere, pe diverse motive, dar motivul real era că eu refuzam să ling. Refuzam să fiu umil. Eu îi deconspiram în scrieri, în poeme, în fabule, în satire, în poemele manifest.Turbau de ciudă, şi magistraţi, şi grefieri.“Slugilor ce sunteţi”, le strigam de multe ori “colegelor”. Care colege? Doar câteva au avut curajul să fie de partea mea. Şi acelea timid, mai mult pe ascuns. Infim, faţă de mulţimea de grefieri lingăi, şi fără coloană vertebrală. Unii sunt adevăraţi servitori ai unor magistraţi veroşi, şi închipuiţi” – ne spune revoltat, Cătinean.

Fabula “Doamna mulă” – bomboana de pe “colivă”

În final, au reuşit să-l pedepsească drastic, prin scoaterea din profesia de grefier de instanţă al Judecătoriei Gherla, printr-un act de răzbunare mascată, al “personajelor zei”, cum le spune el.Aceştia, în frunte cu preşedintele Judecătoriei Gherla, şi cu acordul tacit al Preşedintei Curţii de Apel Cluj, după ce l-au interogat cu privire la fabula “Doamna mulă”, au decis, la urgenţă, imputându-i neîndepliniri de sarcini de serviciu, să-l scoată din profesia de grefier de instanţă, fără a ţine cont de vreun element de apărare pe care Sandu Cătinean l-a prezentat în favoarea sa. “Fabula mea, “Doamna Mulă” i-a scos din minţi. A fost “bomboana de pe colivă”, spune poetul.Şi iată cum a pornit lovitura de graţie împotriva mea: în ziua următoare postării pe facebook a fabulei “Doamna Mulă”, preşedintele Judecătoriei Gherla a convocat o şedinţă, vezi Doamne, “de serviciu”. În realitate, imediat ce a intrat în sală, m-a întrebat: “Dumneavostră aţi scris aceasta? În mână avea listată fabula “Doamna Mulă”, de pe Facebook. Am zâmbit, şi recunoscând că este fabula mea i-am spus preşedintelui că nu era nevoie să întrebe, fiind semnată şi postată pe pagina mea de Facebook.“Cum vă permiteţi să vă jigniţi colegele” a întrebat preşedintele.“Dar d-voastră cu ce drept îmi cereţi socoteală ce anume scriu, domnule preşedinte?”- am replicat eu.“Cu ce drept?”Sunteţi preşedinte de instanţă sau cenzor şef?În ce calitate vă permiteţi să mă cenzuraţi?”Dându-şi seama că a fost prins asupra atitudinii abuzive şi răbunătoare, preşedintele s-a prefăcut că are probleme de serviciu de discutat.Era prea târziu.Şi-au dat deja arama pe faţă” Era luna octombrie 2015! În ziua următoare, i-au prezentat poetului “Decizia de începere a cercetării disciplinare” împotriva sa, decizie nesemnată şi neştampilată, decizie luată în urma controlului efectuat -ATENŢIE!!!- în data de 5 mai 2015! După 6 luni de zile! Ce dovadă mai clară a faptului că poetul era vizat şi doar se căuta momentul?“Controlul declanşat  a fost intenţionat efectuat în perioada de mare dificultate a sănătăţii mele. Se răzbunau pentru scrierile mele, în care se regăseau! Şi atenţie! Controlul s-a făcut în lipsa mea! Ce mai vreţi?”, relatează poetul.În perioada în care i s-au imputat întârzieri în desfăşurarea activităţii, nesoluţionări de sarcini ş.a.m.d., Sandu Cătinean avea serioase probleme de sănătate, fiind în fibrilaţii ale inimii, având frecvente pusee de tensiune oscilatorie, fiind dus în repetate rânduri cu salvarea, la Urgenţe, inclusiv de la locul de muncă, precum şi internări în spitalul din Gherla, şi clinici clujene. Dar au refuzat să ţină seama de toate acestea. Când se întorcea din concediu medical, sau din spital, biroul lui era plin de dosare. Intenţionat, pretextând lipsa de personal, nu desemnau pe altcineva ca să-l înlocuiască, ca să i se adune dosare (la compartimentul executări civile), doar ca să rămână în urmă cu munca, şi să îl poată sancţiona. Zadarnic a atenţionat asupra acestui fapt. Atât judecătorul delegat, cât şi preşedintele instanţei, au fost exoneraţi de a avea vreo responsabilitate în lipsa luării unor măsuri de înlocuire, care se impuneau.În final l-au înlocuit cu grefiera care îl ura cel mai tare. Aceasta a amplificat situaţia prezentând situaţia găsită drept o catastrofă. A găsit şi ea prilejul răzbunării.“Nu să meargă treaba vroiau. SĂ SE RĂZBUNE VROIAU!”, protestează poetul.“În sfârşit se pot răzbuna pe mine, i-am spus fetiţei mele, Cezara.Doar la CEDO aş mai putea să-mi caut dreptatea, însă ea m-a sfătuit să renunţ la lupta pe căile legale, fiindcă nu merita, ea ştie cine sunt şi pentru mine acesta era cel mai important lucru. Aşa că mi-am păstrat energia pentru scris”. Şi, în continuare poetul nu se lasă, scrie. Luptă de unul singur cu sistemul. Nu acceptă să fie subordonatul nimănui.

Fabula Doamnei Mulă

• Prin instituţii mai ales
• Există-o specie ciudată
• Nu e nici iapă, nici catârcă
• Dar este veşnic candidată

• Cochetă, bine-ntreţinută
• Se crede os de Dumnezeu
• Ea ştie tot, vorbeşte multe
• De juri că-i iapa vreunui „zeu”

• Aceasta este Doamna Mulă
• Şi-n spate mulţi măgari o ţin
• Chiar şi-armăsarii de prăsilă
• O saltă-n slăvi câte puţin

• Ea nu-i o specie de rasă
• De fapt, nu ştii prea bine ce-i
• În schimb, îţi face-atâta silă
• De mut rămâi în faţa ei

• Se-nfinge-n orice porcărie
• Şi-ar face-orice ca să parvină
• De-atâta zel, printre-armăsari
• Mulţi ar jura că e divină

• Măgarii o privesc tăcuţi
• Şi-s încântaţi de cunoştinţă
• Ce-o fi cu ea, sau ce hram e
• Nu pot avea atâta ştiinţă

• Aceste mule nu-s orice
• Că-s un hibrid de măgăriţe
• Cu-atâţia armăsari sus puşi
• Nu se vor iepe, ci… zeiţe

Un ţăran către aleşi

Acuma că ne-ați despuiat și ne-ați vândut către streini
iar Țara noastră-ați confiscat și ne tratați ca și pe câini
acuma vreau să spun ce simt când văd că nu vă săturați
și din stăpâni ai Țării-acestea la Occident suntem argați !

Ficioarele ne-au fost icoane ce le-nrămam de sărbători
iar voi ni le-ați făcut cadâne prin case pline de orori ;
feciorii dragi și nalți ca brazii acum sunt vite de povară
și robotesc prin lumea largă de parcă nu au loc în Țară ;

Femeile ne stau ciopor și-s duse în Apus drept sclave
iar peste câmp scaieții goi hrănesc doar vitele bolnave ;
iar noi, țărani din tată-n fiu, care hrăneam cândva popoare
privim la lună uneori, neputincioși, cum Ţara moare…

Iar voi ?…tot voi veniți la sate, din patru-n patru ani smeriți
și ne priviți cu milă mare, dar pentru voturi ne mințiți
și ne promiteți mângâiere și viață plină de huzur
dar după ce luați puterea, de-ai noști țărani, vă doare-n cur…

Decât al Țării grâu curat să-l plămădim în pâine caldă
mai bine adunați arginți, iar Țara poate să și ardă…
iar hrana ne-o aduc streinii în vase bine ambalate
şi din avutul nostru dacic, aceștia și-au făcut palate…

Iar noi răbdăm și ne hrănim, cu guma lor de mestecat
că se topeau de ciudă toți, când noi mâncam doar grâu curat…
și ne-nțolesc cu haine scumpe ce stau pe noi ca pe strigoi
mai bine am muri-n țărână, cum am venit pe lume…goi !…

Că umiliți suntem acuma de parcă noi suntem streini
iar Țara asta-I raiul vostru, aleși nemernici și haini…
Iar voi copii din mame reci și tați ce nu v-au alintat
voi nu vedeți cum arde Țara, că nu mai e nici de furat ?…

Că ne-ați furat tot ce-am avut și ce-am muncit de generații
și din țărani și oameni demni, suntem mai rău decât argații…
Acum că ne-a ajuns cuțitul, din rărunchi și pân la gât
Eu, țăran și fiu din țarini, vă voi spune doar atât :

Dați-ne `napoi argintul, aurul și ce-ți furat
și ne-om face noi ”palatul” pe un vârf de deal curat
dați-ne `napoi trecutul și țărani ce-ați îngropat
și ne-om face iarăși viața, chiar de n-om avea ”palat”
dați-ne iar demnitatea de-a fi cei ce-am fost cândva
și plecați în lumea largă … că noi nu v-om căuta…