Presa clujeană se plânge non-stop de criză. Ziarele „pică” pe bandă rulantă. Un anumit individ, care se crede avizat în domeniu, mi-a spus că presa clujeană va dispărea în cinci ani. În goana de a căuta justificări pentru situaţia presei, jurnaliştii mai uită un element: calitatea produsului finit, care trebuie să satisfacă adevăratul client, cititorul.
Dar oamenii din presa clujeană par mai puţin interesaţi de produsul lor decât de certurile cu care îşi ocupă timpul petrecut la serviciu. Acordă mai mult timp, uneori, acestor jocuri infantile decât dezvoltării propriilor subiecte. Materialele interesante de presă sunt adevărata atracţie pentru cititori, iar dispariţia acestora creează un lanţ vicios nu tocmai plăcut.
Logic că oamenii nu cumpără ziarele, dacă nu sunt interesante. Ciclul continuă cu publicitate puţină, în funcţie de tiraj, iar salariile nu sunt afectate de criză, ci de lipsa de profit a ziarului. Nimeni nu este mulţumit, iar patronul este cel mai supărat dintre toţi. „Mogulul” vrea influenţă, vrea să fie „on top”, dar pentru asta are nevoie de tiraje mari, de mulţi cititori, pentru ca vocea ziarului să provoace frica în comunitate. Patronii închid ziarele, nu din cauza crizei sau pentru că li s-au terminat fondurile, ci din lipsa subiectelor pe care oamenii să le „guste”. Nu pentru că nu mai au nevoie de influenţă, ci pentru că produsul finit nu satisface clientul, aşa că, oricum, nu obţin influenţa aceea. Nu ajungem nicăieri în Cluj dacă nu scriem pentru cititori, dacă nu ne chinuim puţin.
Presa locală nu va ajunge să aibă importanţă la nivel naţional, atâta timp cât interesul este zero din partea celor care o creează. Presa este închisă de proprii angajaţi şi, dacă va dispărea, tot din cauza lor va apune. Şi nu va fi un apus frumos, câtă vreme ziariştii sunt prea puţin interesaţi de cititori şi prea atenţi la problemele personale. Unele sunt în favoarea patronilor, altele sunt pentru a-şi face propriile jocuri. Dar presa nu se face pentru influenţă, aşa cum cred unii investitori din mass media românească. Pentru un om de afaceri ar fi mult mai uşor să îşi dezvolte un proiect media de la „zero” la nivel naţional, decât în Cluj.
E mai uşor să vinzi publicitate la nivel naţional, iar influenţa o obţii mult mai simplu când vorbeşti despre un proiect la nivelul întregii ţări. Dacă vrei să vinzi terenuri în Cluj, iti faci un ziar de interes local, dacă vrei să schimbi percepţia asupra unei companii cotate la bursă, te “bagi” în mass-media naţională. Însă, principala problemă din presă este jurnalistul: nu îl găseşti aşa uşor şi, ca să îi dezvolţi capacităţile editoriale, ia timp. Doar acei jurnalişti pot, mai apoi, să creeze un ziar care, dincolo de orice alte influenţe, să poată fi citit!
Aştept, în continuare, ca toţi colegii mei de breaslă să fie la nivelul personajului principal din filmul „State of play”. Dar asta e o poveste pentru Hollywood…
Tiberiu Hrihorciuc
