Într-un interviu pentru Gazeta de Cluj, fostul director al Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei (MNIT), profesorul emerit dr. Ioan Piso a dezvăluit o perspectivă critică asupra evoluției instituției și a deciziilor controversate luate de conducerea MNIT, în special sub directoratul lui Felix Marcu. Cu experiența sa vastă în domeniu, petrecând mai bine de un deceniu la șefi MNIT, profesorul Ioan Piso subliniază problemele majore cu care s-a confruntat instituția, aducând la lumină proiectele ratate din lipsa de interes a actorilor implicați, dar și cum actualul director al MNIT a fost preocupat de conservarea sitului arheologic Sarmizegetusa romană numai după ce a simțit mirosul banilor.
Reporter: Domnule profesor, ca fost director al muzeului, cum vedeți situația în care a ajuns instituția?
Ioan Piso: Pentru a se înțelege esența ar fi nevoie de un istoric al problemei. Aș porni de la adevărul că Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei reflectă nu numai istoria Clujului și a Transilvaniei sau contribuția acestora la făurirea României Mari, ci și ceea ce reprezentăm noi înșine pentru civilizația europeană. Tocmai de aceea acest muzeu a fost un fel de școală pentru generații de elevi, de pensionari și, în general, pentru orice cetățean iubitor de istorie și de cultură – asta atâta timp cât a putut fi vizitat. Or, dezastrul s-a produs în 2009. Eu eram dat pentru a treia oară afară din funcția de director al muzeului pentru opoziția mea față de proiectul distrugerii Roșiei Montane, răstimp în care conducerea interimară a semnat cu o firmă din București un contract în valoare de 12 mil. de euro în vederea a ceea ce a numit „reorganizarea expoziției de bază”. Era clar că s-a pus la cale o mare hoție, fiindcă pentru o asemenea operațiune nu era nevoie în mod cinstit nici de a zecea parte din sumă. De parcă asta nu ar fi fost de ajuns, aceeași conducere a procedat la mansardarea aripii vechi a muzeului, fără a verifica trăinicia fundațiilor. Notez că proiectul era făcut de un arhitect pe nume Szabó, întâmplător tatăl dnei Csilla Hegedüs. Urmarea a fost pericolul iminent de colaps al întregii aripi vechi, ceea ce a necesitat evacuarea tezaurului și a altor secții esențiale ale muzeului. Să ne întoarcem însă la așa-zisa „reorganizare”. S-a ajuns în toamna lui 2009 să se cheltuiască 1,7 mil. de euro pentru împachetarea și evacuarea exponatelor și pentru măsurători, „simulări pe calculator” și alte povești. Mai multe nu au ajuns să comită, pentru că la începutul anului 2010 am câștigat un nou proces împotriva Ministerului Culturii și a trebuit să fiu repus în funcție. Odată reînscăunat, am pus niște întrebări: Unde este expoziția? Ce s-a întâmplat cu mobilierul? La cine se află sutele de metri patrați de parchet fin și în perfectă stare? Unde sunt banii? Timp de un an m-am rugat de toate autoritățile, mai ales de Ministerul Culturii, să lămurească aceste chestiuni, dar nu am primit niciun răspuns. Mi-am luat atunci inima în dinți și i-am cerut firmei fie justificarea tuturor cheltuielilor, fie restituirea banilor. Urmarea a fost o dojană la telefon din partea dnei Csilla Hegedüs, pe atunci secretar de stat la Ministerul Culturii, iar după două zile pensionarea mea de către aceeași instituție. Măsura era ilegală, deoarece cartea mea de muncă era la Universitate și nu la muzeu. Am câștigat procesul la Curtea de Apel București, dar l-am pierdut la Înalta Curte de Casație și Justiție. Eșecul meu a fost urmat de cel al Curții de Conturi, în fața Tribualului și a Curții din Apel din Cluj. A fost de-ajuns ca judecătoarele implicate să numească un „expert”, de care nu auzise nimeni, și care să afirme că reorganizarea unei expoziții este o operă de artă, originală și inimitabilă. Cum adică, orice toaletă și orice chiuvetă sunt realizări originale și inimitabile? Spațiul nu-mi permite să dau mai multe amănunte din această rușinoasă epopee, așa că mă mulțumesc să reproduc o întrebare a avocatei mele din București: „Chiar credeați, dle Piso, că dacă ați cerut restituirea banilor, veți câștiga procesul?”. Haideți să lăsăm de-o parte naivitatea mea și să trecem mai departe.
R: De ce credeți că Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei nu se bucură de vizibilitatea pe care o merită, având în vedere valoarea sa culturală și istorică?
Ioan Piso: Din nefericire, muzeul clujean nu are vad, adică nu este situat într-una dintre piețele centrale, ci pe străduță lăturalnică. Din 1997, de când am fost numit director al muzeului, am încercat să obțin ca sediu Hotelul Continental, Hotelul Melody sau vechea Primărie. Nu am avut suficient sprijin politic. Cu toate acestea, am fost ajutat de admirabilul ministru de atunci al culturii, Ion Caramitru, să achiziționez un teren viran de lângă muzeu (astăzi parcarea muzeului). Pe acesta și în locul a două case alăturate, puse de primărie la dispoziția muzeului, putea fi ridicată o nouă aripă, cu spații moderne de expoziție și cu depozite. Proiectul a căzut, fiindcă primarul de atunci, Gheorghe Funar, a schimbat destinația celor două case. A fost un demers de „mare patriot”.
Felix Marcu a fost numit director al muzeului în anul 2016. Beneficiind de un sprijin politic, de care eu nu beneficiasem niciodată, putea relua proiectul din bani europeni, iar astăzi Clujul ar avea un muzeu cu care se putea mândri. Sunt convins că dl. primar Emil Boc ar fi pus umărul. Asta pe Felix Marcu nu l-a interesat. Avea, în al doilea rând, obligația de a reface expoziția de bază de la începuturile preistoriei până la Revoluția din decembrie 1989. Avea din ce, fiindcă muzeul clujean deține cel mai bogat patrimoniu din țară. Nu l-a interesat nici asta. În schimb, ne-am pomenit cu un așa-zis Muzeu al Identităților și Conflictelor Transilvănene, iar asta nu în Cluj, ci în Florești, în apropiere de propria-i casă. Nu am multe de adăugat criticilor îndreptățite ale Prof. Doru Radosav. Din câte cunosc eu, ca istoric și descendent al unei vechi familii românești transilvănene, au existat în Transilvania momente de criză interetnică, dar relațiile predominante și persistente au fost cele de bună vecinătate. Spiritualitatea transilvăneană și, implicit, cea românească, a avut numai de câștigat din influențele culturale reciproce, iar astăzi trebuie să veghem ca fiecare cetățean, indiferent de limbă, să fie mulțumit că trăiește în România. Cine are, deci, interesul, în afară de cercul lui Felix Marcu, să reînvie fantasmele trecutului? Locul tuturor etniilor din Transilvania este chiar în Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei. Aici și nu la Florești este locul în care să fie înfățișate, cu pricepere și cu respect, realizările fiecăreia, din care să reiasă și spiritul european, de care trebuie să fim astăzi animați.
R: Cum ați perceput evenimentele legate de lapidariul medieval și cum credeți că acestea au afectat imaginea muzeului?
Ioan Piso: Scandalul a fost mare cât casa. Lapidariul medieval și premodern (de fapt umanist!) a fost inaugurat cu mare fast, pentru ca a doua zi să fie închis. În urma unei asemenea performanțe, orice director normal dintr-o societate normală și-ar fi dat demisia. Nu este cazul la noi. Nu pot să nu spun câteva cuvinte despre acest lapidariu (acesta este termenul corect!). Când eram student, ieșeam uneori din bibliotecă, nu pentru a fuma, ci pentru a mă reculege în lapidariul medieval. Citeam maximele în limba latină, pe care „marii patrioți” de astăzi nu o mai înțeleg, scrise pe portalurile și ancadramentele din centrul istoric al Clujului de odinioară, dovezi ale cuprinderii acestui spațiu în renașterea, barocul și iluminismul european. Este o moștenire pe care societatea românească pe bună dreptate și-o asumă, indiferent de limba maternă a celor care au creat-o. Prin urmare, în această chestiune naționalismul, indiferent din ce direcție, este lipsit de sens. Ceea ce reproșez este că această secție a muzeului nu a fost redeschisă permanent și cu câțiva ani în urmă.
Să trecem acum la lapidariul roman, unde chiar că mă pricep. Cuprinde valori inestimabile: monumente imperiale, militare, votive, funerare, statui din Dacia romană, cunoscute nu numai la noi, ci pretutindeni în lume, unde studiile clasice și istoria greco-romană mai sunt la mare preț. Acest lapidariu a fost bine organizat de înaintași precum Constantin Daicoviciu, de la al cărui deces tocmai s-au împlinit 50 de ani. Pentru mine rămâne un mister de ce predecesoarele lui Felix Marcu și Felix Marcu însuși au ținut acest lapidariu închis timp de ani de zile. Ca epigrafist și fost director al acestui muzeu vă pot spune ce trebuia făcut. Trebuia retencuit, fixate spoturi de lumină pe fiecare exponat și adăugate plăcuțe cu lectură, traducere și explicații, toate acestea costând o sumă modică. Felix Marcu s-a obișnuit însă să rostogolească proiecte de milioane. Am fost informat că este în căutarea unui spațiu în oraș, în care să depoziteze inscripțiile. Doamne ferește! Demontarea din pereți, transportul, relocarea lor i-ar putea umple pe unii de bani, dar ar pricinui daune ireparabile. Mutarea unor asemenea piese masive de patrimoniu este ultima măsură la care trebuie să se gândească un expert. Pe de altă parte, ar priva publicul pentru alți câțiva ani de cunoașterea unor izvoare inestimabile ale trecutului acestei țări. Prin urmare, Felix Marcu trebuie oprit din această acțiune până nu-i prea târziu.
R: Cum ați perceput deciziile și acțiunile directorului Felix Marcu referitoare la proiectele de restaurare și conservare a sitului arheologic Sarmizegetusa romană?
Ioan Piso: Este și aici nevoie de un preambul. Administrarea sitului i-a revenit muzeului din Deva, iar conducerea științifică Universității clujene chiar înainte de anul 1918, iar această situație s-a perpetuat până în zilele noastre. Se împlinesc 50 de ani de când eu însumi am pus prima dată piciorul în Sarmizegetusa romană, ca membru al echipei regretatului Hadrian Daicoviciu, după decesul căruia mi-am făcut propria echipă. Împreună cu aceasta am dezvelit în anii 1988-1996 întregul For al lui Traian (forum vetus), care, prin măreție și mesajul istoric, este, fără nicio îndoială, cel mai important monument arheologic al Daciei romane. Pentru a fi cu adevărat pus în valoare, trebuia restaurat. Nicio autoritate a statului nu a dorit să se implice.
Continuitatea cercetării arheologice a unor obiective esențiale pentru Dacia și pentru istoria romană, cum ar fi Forul Nou (forum novum) sau templul palmyrean, a fost pusă în pericol de intruziunea neavenită a lui Ioan Aurel Pop. Ne separau multe, printre altele atitudinea față de Roșia Montană – în vreme ce eu mă băteam din răsputeri pentru salvarea ei, dl. academician făcea parte din „Grupul de sprijin pentru proiectul Roșia Montană”, de partea companiei canadiene. Am fost dați afară de pe șantier în anul 2009 și, din nou, în 2012-2015. Că monumentele și cercetarea arheologică au avut de suferit în urma haosului creat, nu a părut a interesa pe nimeni. Ne-am reluat activitatea în 2016, în urma demersului dlui Vlad Alexandrescu, merituosul Ministru al Culturii din acel an. În 2017 am fost înlocuit la șefia șantierului cu Felix Marcu de către Ioan Aurel Pop. Nu înlocuirea în sine mă deranjează. Oricine trebuie să înțeleagă că o șefie nu poate fi veșnică și că schimbul de generații este cât se poate de sănătos. Esențial este însă ca noul venit să-și facă treaba în mod profesionist. Nu mică mi-a fost mirarea că în primii cinci ani (2017-2021) Felix Marcu nu a trecut pe la Sarmizegetusa decât cel mult în vizită, fără a face personal săpături. I-au sticlit ochii de-abia când au apărut banii din PNRR. Sprijinit de un grup de interese, alcătuit din persoane dintr-o anumită parte a spectrului politic și de firme de arhitectură „de casă”, a pus mâna pe cele mai multe dintre fondurile PNRR destinate arheologiei. Două dintre proiecte privesc Sarmizegetusa romană, ceea ce în sine nu este rău. Atât doar, că desemnarea acestui sit s-a făcut printr-un fals grosolan. Fondurile PNRR erau destinate limes-ului, adică frontierei Daciei romane, or toată lumea știe că Sarmizegetusa se află în centrul provinciei. Unul dintre proiecte privește intrarea în Forul lui Traian. Reamintesc că acest monument a fost săpat de mine împreună cu echipa mea, iar rezultatele și întreaga documentație le-am fost publicat în volumul Le forum vetus de Sarmizegetusa, apărut în Editura Academiei în anul 2006 și aflat la îndemâna oricui. Normal și academic ar fi fost ca proiectul să fi fost discutat cu cel care a dezvelit acest for și care are soluții și analogii la îndemână. Felix Marcu a conceput însă proiectul în cel mai mare secret, secondat de un arhitect, despre care știu că a restaurat cetatea de la Bologa, unde responsabil este tot Felix Marcu, și cu care se pare că are mai multe proiecte comune. Nu îl recomandă însă nimic pentru restaurarea monumentelor antice. Prin asta, Felix Marcu a încălcat și protocolul în vigoare al șantierului, conform căruia zona forurilor din Sarmizegetusa erau în responsabilitatea noastră. Cu alte cuvinte, am fost dați afară de aici. Le-am citit până la urmă proiectul, pentru ca să constat că este plin de soluții nepotrivite și chiar aberante. În august 2022 am făcut împreună cu colegul Ovidiu Țentea o întâmpinare, propunând soluții alternative, dar până în acest moment, adică nici după 17 luni, Felix Marcu nu ne-a dat vreun răspuns. Am adresat împreună cu întregul colectiv și o interpelare către Comisia Națională de Arheologie, pentru a semnala această situație.
Mult prea multe au căzut în această țară pradă lăcomiei și incompetenței. Fac un apel public la adresa Dnei Raluca Turcan, Ministru al Culturii, să salveze Sarmizegetusa romană, să-i pună la punct pe profitori și să supună discuției specialiștilor competenți toate propunerile de restaurare.
Felix Marcu este convins că am ceva împotriva sa. Haideți să vedem cât rău i-am făcut până acum: în 1999 l-am luat pe șantierul din Sarmizegetusa, apoi l-am angajat la muzeu, i-am condus doctoratul, l-am trimis cu o bursă Humbolt la Köln, l-am cuprins în proiectele mele științifice, l-am recomandat pentru funcția de director al muzeului. Experiența m-a învățat însă un lucru, la care și alții ar trebui să ia aminte: pe un om trebuie să-l cunoști de două ori, odată când are nevoie de tine, iar a doua oară când crede că nu mai are nevoie de tine.
In Transilvania, nimeni nu este promovat pe funcții daca este inteligent sau patriot !Vezi cum se încearcă eliminarea romanescului in zona (oradea cluj turda deva nemaivorbind de zonele unde locuiau secuii !
Frumos! Adică urît!
Dacă unul, Marcu, e cu ocupația maghiară (curios, vorbitoare de latină), altul, Piso, e cu ocupația romană (tot vorbitoare de latină).
Pe nu știu ce clasă, eram pionier, am avut ceva activitate (am uitat ce) la Muzeul de Istorie al Transilvaniei (toponim neromânesc). Cu steaguri, saluturi pionierești, cântece, tot tacîmul, într-o sală cu mumii egiptene…!…? Nu cred că atîta a dus-o capul pe învățătoare, adică a fost cererea ei, mai degrabă a fost la sfatul celor din muzeu. Eram clasă de români.
Dacă mă uit pe satul muzeului, e tare-n multimedia, sînt cel puțin două expoziții cu Egiptul antic și niciuna care să arate românilor istoria lor multimilenară sau, s-o zic frumos pe românește, străveche.
PS Cum se face că tot clujeanul, cu muzeu de istorie și fac de istorie, are-n cap minicuna cu „o mie de ani de ocupație maghiară”?
Da, da! Să scoată mumiile alea afara ca nu sunt romanesti! Sa faca istorie adevarata la muzeu!
Foarte bun text a scris domnul profesor emerit fost director dat afară de Csilla Hegedus și persecutat la Sarmizegetusa de Ioan Aurel Pop. Clar, convingător și credibil.
Vedem cum domnia sa a apreciat lapidarul medieval de când era student și acum, emerit și pensionar fiind e trist ca s-a închis, chiar îl consideră excepțional. Doar cât a fost director, democratic și pe merit, un deceniu și ceva, l-a închis cu cheia. A, ba nu! I-a lăsat pe unii să vândă medicamente în el. Era magazin și depozit. Sarcofagele alea ungurești care l-au enervat pe Boc dar pe care domnul profesor emerit le apreciază, se foloseau numai bine ca mese pentru cutii cu medicamente. Când nu medita domnia sa acolo la citate latinesti.
Și tot bine spune cum mai este un lapidar, unul roman, mare și frumos care trebuie deschis. Cum amarnic au mai greșit directorii de după el că nu l-au renovat. Foarte corect și profesionist știe și cum trebuie deschis și amenjat, are proiectul în buzunar și costă doar doi lei. Și pe ăla l-a ținut închis cât a fost director și nu a pus nici spoturi și nici etichete. Din prea multă grijă și apreciere pentru monumente, să nu vină vizitatorii și să le uzeze.
Ce bine că acum ne-a lămurit!
Cât despre Sarmizegetusa e chiar revoltător
De pe vremea lui Daicoviciu îl tot dau afară ba unii, ba alții. Chiar și acum, când în floarea pensiei are atâtea proiecte salvatoare dar nefinanțate. Rea lume!
Pune domle o poză actuală cu intervievatul, ce umblați cu fotoșopate?
nu e in photoshop, e din arhiva personala, de acum 15 ani pe când era director
”LAPIDARIU MEDIEVAL
Este o moștenire pe care societatea românească pe bună dreptate și-o asumă, indiferent de limba maternă a celor care au creat-o. Prin urmare, în această chestiune naționalismul, indiferent din ce direcție, este lipsit de sens. Ceea ce reproșez este că această secție a muzeului nu a fost redeschisă permanent și cu câțiva ani în urmă.”
Pe bune? pe bună dreptate???
Tot patrimoniul maghiar de le Erdélyi Múzeum Egyesület este ascuns, închis în acest depozit numit Muzeul de istorie a Transilvaniei, este ASUMAT de societatea românească, ca moștenire proprie??? PARDON!!! Hai mai lăsați poveștile. Până acum 100 de ani, de când statul Român a pus mâna pe patrimoniul comunității maghiare de 500 de ani, românii habar nu aveau de acest patrimoniu!! și de atunci o maltratează în fel și chip!!! Ar fi cazul, să fie revendicat acest patrimoniu de comunitatea maghiara, nu are ce căuta, să fie asumat, de astfel de ”moștenitori” coloniști. Când e vorba de acest tezaur atunci vă dați cu moștenire comună Transilvăneană, dar când e vorba să fie marcat numele străzilor folosite de peste 700 de ani in continuare până azi in lb maghiară, atunci nu mai e nimic posibil comun, atunci singura denumire valabilă este cel colonizator, pus de când a fost ocupat de armata română, și românizat orașul!!! Jos labele de pe patrimoniu istoric maghiar!! faceți muzeu de istorie Transilvăneana românească cu istoria voastră falsificată de 2000 de ani in Transilvania, nu vă mai mândriți cu podoabele altora, nu vă mai asumați realizările altora!!! De râsul curcilor!! Muzeu și țară clădită pe minciună!!!
Domnul Piso este specialist în rostogolit proiecte de milioane dinspre muzeu. Dansul a fost director 13 ani timp in care nu a schimbat un bec, muzeul arata ca in anii 80, nu avea vizitatori deloc. Cand a fost schimbat pe motive de varsta s-a judecat cu Ministerul si s-a erijat in aparatorul Rosiei Montane. Cu pretextul asta a fost pus inapoi director de trei ori. Intre timp, directoarele care i-au urmat, printre intreruperi, s-au straduit si au facut un proiect de reamenjare de 13 milioane de euro. Domnul profesor a deturnat proiectul din pura invidie. A scris reclamatii si proteste pana cand totul s-a oprit. Asa a avut loc cea mai mare rostogolire de milioane de euro dar nu spre muzeu ci cat mai departe de el.
Experiența de 13 ani în calitate de director nu poate fi redusă la o simplă caracterizare, și poate fi necesar să explorăm motivele care au dus la lipsa schimbărilor în infrastructură (vedeti ocupațiile profesorului din acele timpuri). De asemenea, se poate sublinia că actiunile lui Piso pentru Roșia Montană nu trebuie să fie văzute ca un motiv pentru discreditarea sa în poziția de director al muzeului.
Discuția ar trebui să se concentreze pe fapte și să EVITE acuzațiile personale, astfel încât să se poată realiza o dezbatere constructivă cu privire la modul optim de gestionare a problemelor.
Lapidariul medieval este rușinea instituției. Imediat după 1989, un nou direct, ales prin vot intern, dar fără nici un fel de statut serios, care se pretindea și medievist pe deasupra, a oferit spațiul lapidariului unei farmacii caritabile. Toate pietrele s-au umplut și acoperit cu cutii de medicamente ori stive pentru ele. Nimeni n-a protestat! A venit apoi vremea nefericită a lui Funar, când a pronunța „medieval” la Cluj, era egal cu a te asocia un ungurii concepuți ca veșnici dușmani naționali. Farmacia a plecat. Medieviști de muzeu au reînceput să apară în statele de plată, dar nu au avut glas destul de puternic pentru a suclasa iubirea prea mare pentru Epoca romană. Și am ajuns la starea de astăzi…
Corect! Totul e adevarat. Piso si predecesorii au inchis lapidarul medieval si cel roman. Acum ca s-a deschis domnul Piso e nervos ca a facutr-o altul si nu el, chiar daca crede ca lapidarul merita deschis ca e valoros si nu trebuie interpretat nationalist. Dar totusi e rau ca directorul actual l-a deschis. Deci e de acord ca politica mizera sa inchida un muzeu, numai de ciuda ca i-a luat cineva galetusa.
Cred că opinia lui e îndreptățită, îmi vine cumva greu să cred că i-a furat cineva găletușa. Pur și simplu își exprimă punctul de vedere chiar dacă asta înseamnă să scoată în evidență niște simptome cronice dintr-un sistem. Din acest motiv cultura este călcată în picioare de toată lumea, pentru că nu mai există respect pentru ea, nici din partea celora care ar trebui să o apere. Puțini mai sunt ca acest domn.
Man, nu e deschis!
A fost deschis si imediat (a doua zi) inchis.
Vedeti:
https://gazetadecluj.ro/felix-marcu-boc-turcan-si-joaca-de-a-deschiderea-si-inchiderea-lapidarului-medieval-si-premodern-de-la-muzeul-de-istorie-din-cluj-napoca/
Iar pentru staff; observati-i grandoarea!
https://gazetadecluj.ro/minunea-de-la-mnit-cluj-a-aparut-un-dublu-functionar-public-cu-mana-in-doua-buzunare-ale-statului/
Critica adusă de Profesorul Piso privind managementul Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei este preocupantă. Este important ca instituțiile culturale să fie conduse cu responsabilitate și transparență, mai ales când vine vorba de conservarea patrimoniului istoric.
Sigur! Transparent ca în cei 13 ani când domnia sa era director iar lapidarul roman și cel medieval erau inchise plus ca in cel medieval se vindeau medicamente. Stiti ca punea fundatia care se ocupa de medicamente sa cumpere bilete la muzeu ca sa pretinda ca muzeul are vizitatori? si sotia sa care era bibliotecar facea la fel cu cei care luau cărti împrumut? O carte un bilet la muzeu? Totul pentru conservarea patrimoniului istoric si cu transparenta mai ceva ca cristalul.
Nu stiu daca Dinu e o persoana, un troll sau un AI. Cine vorbeste sau gandeste asa in Romania? Nu oamenii obisnuiti pe care ii doare undeva de patrimoniu istoric si conservarea lui si de institutii culturale. Eventual e vreun politician ratat care a ramas cu niste reflexe in limbaj. Suntem toti preocupati de management, mai ales cand vrem sa fim si noi un manager pe undeva. Pe la vreo institutie de patrimoniu, de cultura, cat se poate de transparenta. Aceasta campanie de presa si cine e in spatele ei nu sunt, in mod sigur, preocupati de management transparent si de responsabilitate in gestionarea patrinoniului, ci de un post de manager la MNIT. Decat niste rechini care au simtit miros de sange si ataca deodata.
Ma bucur ca nu sunteti constient de absolut nimic si ca aveti in cap tot felul de prostii. Adevarurile astea absolute sunt funny de scris, dar cred ca ar fi mai util daca v-ați apuca de citit.
Sunt si oameni care gândesc asa, va vine greu a crede, dar o speță mică de oameni cu un tip de coloană vertebrală există încă.
Suntem cu toții impresionați pana la lacrimi de ingrijorarea lui dom profesor, dar slăbuț. Putem foarte bine observa cum numai dumnealui știe atât de bine ce e de făcut (“va spun eu cum”), la fel cum numai dumnealui (si colectivul de la forum, din care restul sunt morți, apropo) poate săpa la Ulpia, altii sunt ciumati, inapți sau lacomi. La Ulpia, dumnealui n-are nici o treaba, săpând când si cum vrea, locuind in baza muzeului cu colectivul sau în viață, fără să aibă vreo grija, sub coordonarea celui pe care-l insulta in mod repetat in această cuvântare inecacioasa. Totuși, ratează lamentabil in fața porții, când il incarca cu acuzații ridicole, cum ca ar “rostogoli milioane”, când știe, speram, si dumnealui foarte bine, din calitatea de fost director al muzeului, ca proiectele de restaurare sau edificare nu se fac de persoane fizice, ci de instituții, mai precis proprietari (i.e. la Ulpia, CJ Hunedoara). Mai mult, se încoronează salvator al patriei, dar se joaca de decenii în săpături pe care le lasă-n ploaie, ca sa pice toate zidurile (chiar de dumnealui amintitele capitoliu sau templu palmyrean), dar plânge când autoritățile chiar vor să facă un proiect de restaurare (sigur, nu e al lui, si deci nu exista). La amfiteatru, care, culmea, chiar se termina, colectivul dumnealui, cel viu de aceasta data, a fost sublim, dar a lipsit cu desăvârșire, ca de altfel si orice urma de cercetare preventiva la obiectiv. Sigur ca, revenind la muzeu, poate lauda la nesfârșit o expoziție comunista care a traumatizat generatii de elevi si studenți (printre care se pare ca si pe actualul primar al Clujului), fiindcă aia e tot ce a făcut in mandatele sale de baci al muzeului, a șters praful din ea. Da, in afara de a face farmacie din lapidariul medieval. Ce, din păcate, nu realizează, este ca a ramas doar o simpla sculă in mâinile unor ‘cârlani tineri’, care, neputând să-și discrediteze un rival in termeni profesionali, încearcă prin politica. Nimic surprinzător aici. Însă sunt multe minciuni înșiruite, si mai presus servite slab, nu într-un articol serios de presa, ci mai degrabă într-un mesaj pastoral. Dupa cum reiese si din încheierea flatulentă a acestei patetice tentative de discreditare, nu este nimic mai mult decât tristețea unui alt profesor, ajuns la bătrânețe fără nepoți.
Sunteti niste carcotasi. Piso e perfect!
Pentru expozitia aia urata era de vina fostul director, Lazarovici, nu el. Pentru cea noua, care ar fi putut fi pe milioane de euro a fost de vina ca a vrut-o directoarea Crisan. Pentru acoperis Szabo Balint. Pentru demiterea lui Csilla Hegedus. Nu a facut nimic 13 ani pentru ca astia toti i-au facut boscoane si desi a vrut nu a putut. Si in 13 ani de nimic, nu prea a avut timp ca era si profesor cu norma intreaga si mai umbla si cu burse non-stop. Era prea ocupat ca sa piarda vremea cu deschis lapidare, reamenajat expozitie de baza comunista si mai ales refacut depozite. dar acum, dup[ ce a plecat, stie tot cum trebuia sa fie. De ce nu l-ati lasat, tradatori de neam si tara! Ii trebuiau vreo 25 de ani de mandat si atunci vedeati voi muzeu! Luvru nu alta!
Cât de ironic: Sheldon este un personaj care întruchipează corectitudinea științifică și așa puțin empatic cum e, colegialitatea. Nu în ultimul rând, este renumit pentru modul extrem de direct în care se adresează oricui! Nu văd aceste calități prezente în managementul actual al Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei.
Prima dată trebuie lăsate argumentele prea subiective și personale deoparte. Dar pentru că mesajul este terminat într-o notă atât de sensibilă, amintesc că moștenirea oricărui “Dom’ profesor” este răspândită de generațiile pe care le-a îndrumat- Fiecare alege cum și cât să o facă.
Îmi vine greu să cred că această problemă se reduce la “Cine este mai destept”!
Domnul Piso pare mai degrabă preocupat de bunăstarea monumentelor din situl arheologic de la Sarmizegetusa, sit care i-a fost în grijă destul de mult timp. Ar trebui să fie evident că în cadrul unui proiect, expertiza dânsului este utilă. Dezicerea de aceasta denotă nu doar lipsă de profesionalism, dar indică și nivelul ridicat de ignoranță din jurul acestei decizii.
Dar cine știe, poate există o altă variantă! Păcat că aceasta este total necunoscută în virtutea tăcerii acestei instituții.
Cât de ironic: Sheldon este un personaj care întruchipează corectitudinea științifică și așa puțin empatic cum e, colegialitatea. Nu în ultimul rând, este renumit pentru modul extrem de direct în care se adresează oricui! Nu văd aceste calități prezente în managementul actual al Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei.
Prima dată trebuie lăsate argumentele prea subiective și personale deoparte. Dar pentru că mesajul este terminat într-o notă atât de sensibilă, amintesc că moștenirea oricărui “Dom’ profesor” este răspândită de generațiile pe care le-a îndrumat- Fiecare alege cum și cât să o facă.
Îmi vine greu să cred că această problemă se reduce la “Cine este mai destept”! Abordați foarte simplu totul.
Domnul Piso pare mai degrabă preocupat de bunăstarea monumentelor din situl arheologic de la Sarmizegetusa, sit care i-a fost în grijă destul de mult timp. Ar trebui să fie evident că în cadrul unui proiect, expertiza dânsului este utilă. Dezicerea de aceasta denotă nu doar lipsă de profesionalism, dar indică și nivelul ridicat de ignoranță din jurul acestei decizii.
Dar cine știe, poate există o altă variantă! Păcat că aceasta este total necunoscută în virtutea tăcerii acestei instituții.
Cum poți vorbi despre decăderea muzeului cand nu ai vizitat nici măcar o expoziție a sa, când nu ești la curent cu proiectele și evenimentele sale, când tratezi cu dispreț tot ce nu ține de pasiunile personale? Lapidariile muzeului nu au fost niciodată deschise publicului ca expoziții vizitabile, este pentru prima dată când aceste spații se renovează și acestui patrimoniu i se acordă atenție. Niciun director anterior nu a mișcat nimic în aceste spații. Iar directorului actual, care face în sfârșit ceva, i se cere să-și dea demisia? Chiar așa tâmpiți am ajuns, întoarcem totul cu fundul în sus? Unde este rațiunea în aceste discuții de doi bani?
Sunt doua metode de a face ceva. De dragul de a fi făcut și
Sa faca “ceva”. Orice, dar sa fie facut, nu?
Poate ai ratat esenta; nu spune nimeni ca nu a facut, doar ca modul in care a fost facut este defectuos.
Ce cauta un om de stiinta, profesor emerit sa scrie la o publicatie ca Gazeta de Cluj?
Pare ca timpurile disperate cer masuri disperate.
Căutați în arhiva Gazetei și veți vedea multe articole de acest tip. La fel de multe pagini cu lamentații prețioase despre cum s-a zbătut domnul Piso pentru patrimoniu, muzeu, cultură și cum alții l-au persecutat și i-au distrus nobilele planuri.
Atunci dușmanii erau alții dar textele erau la fel. Alte persoane, foști colaboratori odată buni apoi brusc răi, care l-au dezamăgit, l-au trădat prin simpla lor existență și activitate dacă nu a fost așa cum a zis cu gură de aur dumnealui. Și pentru aceia a făcut pomelnicul gesturilor de pomană pe care le-a făcut pentru ei și nu au putut pura povara recunoștinței.
Domnul Piso a dat de la sine dreptul unor oameni de a fi arheologi și a săpa la Sarmizegetusa pe care o are, se pare, moștenire de la părinți.
Domnul Piso a angajat (pe dușmanii din articolele anterioare) la facultate, pe alții – dușmani ulteriori și prezenți, la muzeu. Și facultatea și muzeul sunt ale sale, deci face angajări cum dorește și culmea, acei incompetenți, hoți și proști angajați pe nemerit prin marea sa bunăvoință mușca apoi ca niște câini turbați mâna care i-a hrănit.
Domnia sa nu a făcut niciodată proiecte de prezervare a patrimoniului pentru că știe cum patrimoniul roman care e al lui rezistă la vânt, ploi, zăpezi doar cu fixativ. Patronajul spiritual al patrimoniului roman îi dă dreptul să oprească prin reclamații epuizante orice proiect și orice investiție pentru patrimoniu – la muzeu, la Sarmizegetusa, unde patrimoniul îi parține, din nou, moștenit la familia sa de nobili transilvăneni deveniți apoi minieri (tot nobili desigur). Dacă nu cumva îl are direct prin succesiune de sânge albastru de la împăratul Traian. Sau Domitian, dar discuția e prea complexă pentr vulg, nu cred că are sens să țină prelegeri despre asta în România, oricum nimeni nu se ridică la acest nivel de înțelegere.
De când era tânăr asistent s-a luptat cu toți nemernicii din jur și a reușit să facă lumină pe lângă dânsul
Acum, are din nou un grup de oameni folositori, care se pare că nu știu că vor fi în curând următoarele nume de incriminat în Gazeta de Cluj. Toată mărinimia dumnealui va fi etalată explicit ca și nimicnicia lor. Doar să nu se mire când vor fi pomeniți ca titlu de articole de scandal. Și alții ca ei vor vedea în asta o oportunitate și vor livra marfă săptămânal pentru articole denigratoare. Deoarece domnul Piso nu se va pensiona niciodată din postul de apărător sincer și dezinteresat al patrimoniul național iar pe panoplia personală va impăia capetele multor arheologi și istorici. cam toți cu care se intersectează.
Vorbiți de parca știți mai multe decât este scris aici. Oare în acest mod își dă declarațiile staff-ul muzeului? Atat de lași sa fie cei care critica? În comentarii anonime…
Omul acesta a venit în față cu adevarul după și dumneavoastră doar să aruncați în el știți! Rușine!
Mai bine vă apucați de asumat!
Andrei și mai cum?
Popescu, Andrei Popescu.
Domnul Piso a cam uitat ce a invatat la scoala. Umanismul suprapune Renasterea. Nu acopera perioada medievala si cea moderna ilustrata in lapidar. Nota 4 la Istoria artei!
Nimeni: nimic
Raluca:
Încă odată se evidențiază corupția din instituțiile românești, educația și cultura sunt la pământ, iar cei care conduc se târăsc după câștiguri când ar putea să îmbunătățească situația. Respect acestui domn că spune lucrurilor pe nume. Ar putea să iasă și muzeul sau directorul cu o poziție în această discuție, o astfel de instituție ar trebui să reprezinte un palier al educației în societatea clujeană și nu numai, de ce să ne batem joc?
Cred că esența problemei este mai profundă de atat…
Mișto! Ma bucur ca mai exista oameni care sa spuna public astfel de lucruri, coruptia este peste tot. Un muzeu ar trebui sa fie o institutie publica care sa inspire generatii, astfel de cazuri scarbesc fata culturii noastre. Păcat ca nu exista responsabilitate fata de meseria de istoric, totul se face pentru bani. Cred ca ce spune Ioan Piso ne arată cum ar trebui respectată istoria și responsabilitatea unei astfel de institutii fata de societate si are perfecta dreptate. Un exemplu pe care ar trebui sa il urmăm cu totii.
Felicitări domnule Profesor!!!
Dacă toți ar fi ca dumneavoastră. Mulțumim!
În ceea ce privește acuzele aduse prin aceste comentarii, Ioan Piso pare a fi subiectul unor critici nefondate și atacuri personale, care pot avea ca scop discreditarea sa în loc să abordeze substanța problemelor ridicate.
Este important ca în astfel de situații să existe o perspectivă echilibrată. Muzeul nu reușește să se adreseze direct, iar aceste probleme nu pot fi rezolvate cu siguranță în spatele unor comentarii nu prea anonime.
În calitate de istoric și specialist în domeniu, Ioan Piso aduce un aport semnificativ la înțelegerea și protejarea trecutului cultural al regiunii.
Revin la critica adresată acestuia de diferiți indivizi, care ar trebui analizată cu atenție pentru a separa opiniile subiective (și foarte subiective) de preocupările LEGITIME legate de gestionarea muzeului și a proiectelor arheologice din Sarmizegetusa!
noroc cu dumneavoastră, domnule Iohannis, că nu sunteți anonim
Omul pe care îl apăr nu este deloc anonim, dar daca Domnul director este puțin speriat de bombe si trimite piticii pe net să se ia de un bătrân, crezând că este singur (greșit rău), ce să facem…?
Pentru cei interesați de transparență, seriozitate în cultură, decență, recomand cu căldură articolul domnului profesor Piso di 2014.
https://gazetadecluj.ro/ioan-piso-despre-securistii-alexandru-diaconescu-si-emilian-bota/
Ioan Piso despre securistii Alexandru Diaconescu si Emilian Bota
De pe atunci dânsul lupta pentru muzeu, Ulpia și omenire.
În câteva rânduri a incriminat vreo șapte persoane, plus niște morți care i-au fost colegi.
Personajele s-au schimbat dar scenariul e același.
„Am văzut o informare despre colegul de șantier Dorin Alicu, care era rudă mai îndepărtată a lui DA, iar dintr-o notă de subsol a ofițerului de securitate reiese că „sursa“, adică AD, a primit misiunea de a informa cu privire la participanții români la congresul istoricilor ce urma să aibă loc în 1990 la Madrid și de a semnala eventualele probleme. Nu vi se pare că asta miroase a poliție politică?”
„Unul era AD; altul a plecat dintre noi și Dumnezeu să-l ierte; cel de-al treilea a plecat de multă vreme din instituție; în sfârșit, dacă ar fi să dau crezare opiniilor care circulă prin muzeu, cel de-al patrulea ar fi Emilian Bota, soțul directoarei Carmen Ciongradi”
„ Cât despre epoleții Vioricăi Crișan, ai directoarei adjuncte, ei strălucesc în văzul întregii lumi. Oricum, atât la muzeul de istorie din Cluj, cât și la șantierul de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa își fac mendrele foști colaboratori ai securității.”
„După împărțeală AD și Marius Oprea au constatat că Cristian Găzdac avea, nu mai știu precis, fie două perechi de ochelari, fie două tricouri. În 2011, când Cristian Găzdac s-a înscris la concursul pentru funcția de director al muzeului, cei doi l-au șantajat, acuzându-l de furt. Nici vorbă de furt, dar Cristian Găzdac și-a dat seama cu cine are de-a face, s-a scârbit și s-a retras. Astfel s-a eliberat locul pentru finuța lui Marius Oprea, prea cuvioasa Carmen Ciongradi, cea care în 2009 semnase situații de lucrări false, prin care a fost furată suma de 1,7 mil. euro. Acela a fost începutul sfârșitului pentru marele muzeu de istorie din Cluj, care astăzi aproape că nu mai există. ”
Chiar și concluziile sunt aceleași, muzeul e în decădere, doar Ioan Piso îl poate salva!
Lectură plăcută!