Încercarea unor instituții competente de a aduce drepturile minorității române în Ucraina la un nivel de decență a fost terfelită de către un autor naționalist și preluat mai apoi de mass media datorită notorietății sale. Este vorba de Consiliul Național al Românilor din Ucraina care a încercat, prin dialog diplomatic, să adreseze problema restructurării administrativ-teritoriale din Ucraina așa încât comunitățile de români aflați de acolo să nu fie separate și izolate. Gazeta de Cluj vă oferă mai multe detalii despre situația conaționalilor noștri din zona Cernăuților și despre ce ar trebui să facă Statul în privința aceasta.
Problema de fond de la care a pornit acest conflict este restructurarea administrativă a Ucrainei. Guvernul de la Kiev a adoptat la finalul lunii iulie, reforma administrativ-teritoriala menită să descentralizeze și să debirocratizeze Ucraina. Raioanele (omolog al județelor românești) au fost desființate și grupate în macroraioane, care vor fi, bineînțeles, într-un număr mai mic și mai ușor de gestionat. Chiar dacă descentralizarea către autoritățile locale existente nu a fost înfăptuită, această reformă este un prim pas pentru Ucraina. Concret, în regiunea Cernăuților, acolo unde se află marea majoritate a românilor, cuprinde la momentul actual patru raioane: Noua Suliță, Herța, Hliboca și Storojineț.
În noua formulă, deloc avantajoasă pentru români, trei macroraioane ar urma să primească comunități de români. Acesta sunt: Cernăuți, Nistru și Vijnița. Macroraionul Cernăuți, cel mai mare dintre cele trei, va include toate comunitățile românești, alături de alte localități ucrainene, dar nu și comuna Mămăliga, care a fost alipită la raionul Nistru, în ciuda protestelor vehemente ale autorităților locale și românilor din aceste sate. În noua configurație, românii vor reprezenta aproximativ 24% din populația raionului Cernăuți.
Aceste calcule ridică semne de întrebare cu privire la respectarea drepturilor minorității române din Ucraina. La nivel național, conform Consiliul Național al Românilor din Ucraina (CNRU) există un total aproximativ de 550.000 de mii de români ce trăiesc în Ucraina, fiind a treia etnie după ucrainieni și ruși . Odată ce populația minoritară este fragmentată, ignorarea anumitor drepturi cum ar fi cel la educație sau la asistență administrativă în limba maternă e mai ușor de trecut cu vederea.
România tratează cu pasivitate situația
Se pare că celelalte state cu minorități ale Ucrainei, Ungaria și respectiv Bulgaria nu au beneficiat de același tratament ostil cu privire la vorbitorii de limbă maternă. Amândouă minoritățile sunt favorizate de o organizare administrativă ce unifică regiunile vorbitoare de ungară și, respectiv, bulgară. Ba mai mult, se pare că guvernele celor două state au dus o muncă de convingere serioasă pentru a obține aceste beneficii administrative pentru diasporieni.
România a avut constant o atitudine constructivă în relația cu Ucraina, chiar în contextul limitării de către autoritățile de la Kiev a drepturilor minorității românești de a învăța în limba maternă, prin adoptarea legii educației și a legii învățământului secundar. Nu a amenințat cu blocarea apropierii Kievului de NATO precum Ungaria și nici nu a adoptat o Declarație a Parlamentului în legătură cu reforma administrative-teritorială ca Bulgaria. Ba mai mult, ca semnatare a acordului de bună vecinătate și coopoerare dintre România şi Ucraina, semnat de Preşedintele României Emil Constantinescu şi Preşedintele Ucrainei Leonid Kucima, în 1997, cele două ţări şi-au asumat anumite obligații și în privinţa respectării drepturilor minorităților naționale. Poate cel mai important articol în acest caz este cel referitor la tratarea minorităților. Acesta precizează:
„Părţile Contractante vor crea, pentru persoanele aparţinând minorităţii române din Ucraina şi cele aparţinând minorităţii ucrainene din România aceleaşi condiţii pentru studierea limbii lor materne.(…) Ele au, de asemenea, dreptul de a folosi limba lor maternă în raporturile cu autorităţile publice, în conformitate cu legislaţia naţională şi cu angajamentele internaţionale ale părţilor Contractante”. În același articol se mai subliniază: „Părțile contractante reafirmă că persoanele sus-menționate au dreptul să fie instruite în limba lor maternă, într-un număr necesar de școli și instituții de stat de învățământ și specializate, situate ținând seama de răspândirea geografică a minorităților respective”
Consiliului Naţional al Românilor din Ucraina a criticat atitudinea pasivă a României în rapor cu această reorganizare teritorială și a încercat pe cealaltă parte, să discute cu toate autoritățile calificate în încercarea de obține o variantă mai favorabilă pentru vorbitorii de română. In replică, consiliul a fost criticat într-o revistă de specialitate de către un jurnalist care acuză instituția consiliului de “dinamitarea demersurilor democratice” făcând aluzie la afinitățile pro ruse pe care membrii consiliului le-ar avea.
Replica CNRU
Ca drept la replică, CNRU a publicat un articol în care a explicat pe larg și cu lux de amănunte situația precară cu care se confruntă românii din Ucraina. Aceștia riscă să își piardă dreptul la a mai învăța în limba lor maternă și să nu mai aibă un aportr real de influență asupra deciziilor care se întâmplă în comunitățile lor. Toate astea par a fi cauzate de o pasență dăunătoare a Ministerului de Externe. În justificarea acțiunilor CNRU aceștia precizează
“Consiliului Național al Românilor din Ucraina, e tocmai cazul să aducem la cunoștința autorului articolului din Historia că din acest Consiliu fac parte mai bine de 20 de societăți culturale româneşti, unele cu o vechime de 25-30 de ani și cu o activitate apreciată nu numai pe plan local, dar și la nivel naţional: Societatea Cultura şi Literatura Română în Bucovina „Mihai Eminescu”, Centrul Cultural Român „Eudoxiu Hurmuzachi” din Cernăuţi, Asociaţia Ştiinţifico-pedagogică „Aron Pumnul”, Societatea Scriitorilor Români din Cernăuţi, Editura „Alexandru cel Bun” din Cernăuţi, etc”
Gazeta de Cluj salută inițiativa curajoasă a Consiliului Național al Românilor din Ucraina și speră ca Ministerul de Externe, împreună cu organele abilitate, să adopte o atitudine proactivă în vederea susținerii românilor din Ucraina.
