21 septembrie 1906 – naşterea lui Aristotel Onassis, sinonimul Imperiului financiar
Şapou:
N-a fost bogat de la început, dar ambiţia l-a ajutat să devină unul dintre cei mai bogaţi armatori ai lumii. Pentru a-şi crea un imperiu, a sacrificat absolut orice. N-a avut prieteni, a avut mai multe metrese şi două soţii. A profitat de fiecare ocazie pe care viaţa i-a creat-o şi a ridicat din nimic un imperiu economic uriaş. Născut la 21 septembrie 1906, Aristotel Onassis a rămas cel mai bogat armator grec al secolului XX. Numele lui este şi astăzi unul sinonim cu o bogăţie fabuloasă.
Text:
Aristotel “Ari” Onassis s-a născut la Smyrna, în Imperiul otoman (astăzi Izmir, Turcia). La începutul secolului XX, Smyrna avea o importantă populaţie greacă. Copilăria lui Ari a fost dominată de principiile Bisericii creştine ortodoxe. După ce a fost ocupat o scurtă perioadă de timp de trupele greceşti (din 1919 până în 1922), oraşul a fost recucerit de turci şi familia Onassis şi-a pierdut averea obţinută din afacerile cu tutun. Membrii familiei au fost obligaţi să se refugieze în Grecia.
“Argentinianul” cu un dolar
În 1923, Onassis a ajuns în Argentina. Nu avea altă avere în afară de 1 dolar şi o scrisoare de recomandare a unor prieteni către nişte oameni de afaceri. Prima sa slujbă a fost de operator telefonic, după care a început să importe tutun din Turcia şi să producă ţigări. În 1925, a obţinut cetăţenia argentiniană. În câţiva ani, Ari a reuşit să acumuleze primul său milion de dolari.
Puţini sunt cei care cred că averea lui Aristotel Onassis a avut ca sursă afacerile cu tutun. Se pare că, foarte curând după ce s-a stabilit în Argentina, Onassis a început o afacere mult mai rentabilă, dar ilegală: importul şi vânzarea de droguri, o afacere care l-a transformat în timp de doar trei ani în milionar. În 1928, guvernul grec i-a cerut lui Onassis să negocieze un acord comercial cu Argentina. Succesul de care s-a bucurat a făcut ca, la 25 de ani, să fie numit consul general al Greciei în Argentina.
Din 1932, Onassis a devenit un om de afaceri de talie mondială. În plină criză economică mondială, grecul devenit milionar în America de Sud a achiziţionat şase nave maritime canadiene cu doar 20.000 de dolari. Flota sa comercială a crescut an de an, îmbogăţindu-se cu noi vase de comerţ. La sfârşitul anilor ’30 a intrat în afacerile cu tancuri petroliere şi cu baleniere, care erau mai profitabile. Următoarele două decenii, chiar în condiţiile celui de al doilea război mondial, i-au adus o creştere considerabilă a flotei şi, implicit, a averii pe care o deţinea.
Câteva dintre vasele lui Onassis navigau sub pavilion american, motiv pentru care a fost acuzat de încălcarea dreptului internaţional maritim, care prevedea ca toate vasele care arborează steagul american trebuie să aparţină unor cetăţeni americani. Implicarea FBI în acest caz l-a făcut pe Aristotel Onassis să pledeze vinovat şi să plătească guvernului american daune de 7 milioane de dolari.
“Regele oceanelor”
Dobândirea cetăţeniei americane n-a însemnat un impediment major pentru continua ascensiune a lui Onassis. În 28 decembrie 1946 s-a căsătorit cu Athina Mary Livanos, fiica magnatului vaselor, Stavros Livanos. Tina, cum o alintau apropiaţii, avea cetăţenie americană şi, în scurt timp, cei doi s-au mutat la New York. Aici s-au născut cei doi copii ai lor: Alexander (în 1948) şi Christina (în 1950).
Onassis nu era unul dintre cei caracterizaţi de fidelitate. Se pare că în 1947 a avut o aventură cu Evita Peron (celebra soţie a preşedintelui argentinian Peron), căreia i-a donat o sumă importantă de bani pentru acţinile de caritate ale acesteia. Alan Gansberg susţine că Evita, i-a pregătit magnatului micul dejun a doua zi dimineaţa, iar Onassis ar fi afirmat: “e cea mai scumpă omletă pe care am mâncat-o vreodată”.
La scurtă vreme, Onassis a devenit cumnat cu Stavros Niarchos, un alt armator puternic şi astfel, cei trei, Onassis, Livanos şi Nearchos au format cel mai puternic grup maritim din lume, cu toate că a urmat o perioadă prosperă pentru multe alte companii rivale. Însă operaţiunile ilegale ale lui Onassis au continuat. În 1951 au început vânătorile ilegale de balene, cauză din care, trei ani mai târziu, flota peruană a atacat o balenieră a armatorului grec şi i-a arestat pe cei 400 de marinari care formau echipajul. Apoi, activităţile lui Ari s-au diversificat.
În 1956, a cumpărat liniile aeriene greceşti (Greek National Airline), aflate în pragul falimentului, şi a creat o afacere privată: Olympic Airways of Greece, prima companie care a avut rute în cinci continente. După ce Alexander şi-a pierdut viaţa în 1973, într-un accident aviatic, Onassis a vândut compania guvernului grec.
Oferta de cumpărare a sopranei
Pe numele adevărat Cecilia Sophia Annamaria Kalogeropoulos, Maria Callas a făcut o mare pasiune pentru armatorul Aristotel Onassis, magnatul care îşi dobândise averea colosală pe căi… mai puţin ortodoxe. Fiică a unor emigranţi greci, născută la 23 aprilie 1923 într-un spital din New York, Maria Callas s-a căsătorit în 1949 cu Gian Battista Meneghini, un industriaş scund şi gras, care avea exact dublul vârstei ei. Meneghini a reuşit s-o transforme pe Maria Callas dintr-o “răţuşcă urâtă” într-o divă. Şi-a lichidat afacerile şi a devenit agentul şi impresarul sopranei: îi alegea rolurile, îi fixa onorariile (din ce în ce mai mari) şi îi semna contractele.
Aristotel Onassis a făcut cunoştinţă cu cuplul Callas — Meneghini în 1957, cu ocazia unui bal organizat de americanca Elza Maxwell în cinstea artistei. Maria a impresionat întreaga asistenţă şi în mod special pe Ari, care, deloc interesat de operă, a hotărât totuşi că soprana trebuie să devină a lui. În anul următor, cu prilejul unui concert de gală, cei doi s-au reîntâlnit la Paris. La sfârşitul concertului, Onassis a copleşit-o pe Maria cu buchete de trandafiri roşii şi a urmat-o la Londra, unde Maria a concertat în iunie 1959. După spectacol, Onassis i-a oferit un dineu luxos, insistând ca perechea Callas — Meneghini să-i facă o vizită pe iahtul Christina.
În timpul vizitei, Onassis a încercat prin toate mijloacele s-o convingă pe Maria să-şi părăsească soţul. Consoarta sa, Tina Onassis, i-a mărturisit lui Meneghini că i-a surprins făcând dragoste într-una dintre cabinele de pe vas.
“Dacă femeile n-ar exista, toţi banii din lume n-ar mai avea nici un rost”, afirmase cândva Onassis. Încrezător în faptul că orice este de vânzare pe lume, armatorul grec Onassis i-a oferit fostului industriaş italian mai multe milioane de dolari pentru ca acesta să renunţe la nevastă! Meneghini n-a acceptat târgul, însă Maria l-a părăsit în favoarea lui Ari. Tina a divorţat şi ea, deşi se pare că Onassis a acceptat destul de greu despărţirea.
Callas a născut
La 10 august 1960, Callas declara unor jurnalişti că este pe cale să se căsătorească. Imediat, Onassis a dezminţit ştirea, subliniind că soprana îşi face vise deşarte. Decepţionată, soprana a devenit mai prudentă în declaraţiile făcute presei, afirmând că se bucură de statutul de femeie liberă.
Apropiaţii artistei susţin că, în 1960, artista rămăsese însărcinată şi Ari ar fi obligat-o să renunţe la copil. Într-o biografie a Mariei Callas, semnată de Nicholas Gage, apare o altă variantă: Maria Callas ar fi avut un copil cu Aristotel Onassis, născut prin cezariană, la opt luni, în 1960. Bebeluşul, numit Omero Lentrini, ar fi murit la două ore după naştere, din cauza unor probleme respiratorii. Cartea lui Gage prezintă copii ale documentelor oficiale, care confirmă existenţa copilului, înmormântat într-un cimitir din Milano, şi o fotografie a acestuia. Cert este că artista a vorbit cu foarte puţine persoane despre această sarcină şi despre faptul că Onassis ar fi insistat să avorteze. Camerista sopranei, Bruna Lupoli, a susţinut că, de atunci, Maria nu a mai rămas niciodată însărcinată.
În 1965, Maria Callas a părăsit scena pentru a i se dedica în totalitate lui Ari. Prietenii şi admiratorii pe care-i avea Callas i-au reproşat armatorului că i-a distrus cariera, deşi grecul intenţiona să-i construiască o operă la Monte Carlo.
“Regele” şi “preşedinta”
Armatorul s-a îndepărtat treptat de Maria Callas şi a început să-i facă o curte insistentă lui Jackie Kennedy, văduva lui John Fitzgerard Kennedy. Răcirea sentimentelor lui Onassis a fost atât de mare, încât nu a ezitat să fie crud cu soprana şi să o jignească. “Eşti un nimeni. Eşti doar o femeie cu un fluier în gât, care, de altfel, nu mai funcţionează”, îi spunea Onassis.
În 1968, magnatul grec s-a căsătorit cu Jackie Kennedy, într-o micuţă capelă din Panaytsa, un sătuc de pe insula Skorpios (pe care Onassis o cumpărase în 1963). Acesta fusese lăcaşul de rugăciune preferat al… Mariei Callas! Distrusă, soprana s-a retras în Franţa. A mai cântat o singură dată, în 1974, la Sapporo (Japonia) şi a murit neconsolată în 1977, la Paris. Datorită unui vechi testament, datat din anul 1954 şi descoperit într-o carte de rugăciuni, Meneghini i-a moştenit întreaga avere, estimată la 15 milioane de dolari.
Căsătoria lui Onassis cu Jacqueline Bouvier Kennedy a şocat întreaga lume. Frumoasa fostă primă doamnă a Americii şi urâtul armator grec nu păreau să aibă nimic în comun. Oricum ar fi fost căsătoria, ea n-a fost una din dragoste. La trei luni după asasinarea lui Robert F. Kennedy, Jackie a decis că familia Kennedy a devenit “o ţintă”. Acesta poate fi argumentul hotărâtor pentru mariajul ei cu Onassis: armatorul avea puterea să-i ofere protecţia de care avea nevoie, iar ea deţinea poziţia socială pe care el o urmărea.
Căsătoria lor a fost una mai degrabă insipidă. În cei şapte ani de căsnicie, Ari şi Jackie şi-au petrecut foarte puţin timp împreună. La 15 martie 1975, atunci când Aristotel Onassis a murit, Jackie a devenit o văduvă foarte bogată, moştenind o parte a averii armatorului grec. Ari a fost înmormântat alături de fiul său.
Fiica sa, Christina, a murit în 1988, la numai 37 de ani, în condiţii misterioase (se pare, în urma unei supradoze), la doar un an după ce divorţase de Thierry Roussel, tatăl Athinei, singura supravieţuitoare a familiei Onassis.
Casetă 1:
Onassis şi epava de la Costineşti
“Evanghelia” a fost o navă comercială greacă aparţinând vestitului om de afaceri Aristotel Onassis. Din cauza condiţiilor atmosferice nefavorabile şi a vizibilităţii reduse, noaptea târziu, pe timp de furtună, vasul s-a apropiat foarte mult de mal, căpitanul având convingerea că se află în apropierea portului Constanţa. Carena vasului a rămas blocată între două stânci în formă de V. Din cauza costurilor mult prea mari presupuse de recuperare, nava a fost abandonată. Nava a intrat ulterior în patrimoniul statului român şi a devenit, de la sfârşitul anilor ’60, un simbol al Costineştiului.
Casetă 2:
Ultimul vlăstar al lui Onassis
Născută în 1985, Athina este ultimul vlăstar al familiei Onassis, unicul copil al Christinei, fiica lui Aristotel Onassis. Athina a avut o copilărie privilegiată: guvernante, grădină zoologică proprie, păpuşi cu garderobă asigurată de case de modă vestite, precum Channel sau Dior. Vorbeşte fluent franceza, engleza şi suedeza şi îşi dedică mult timp pasiunii sale, echitaţia. Are o gardă de corp formată din 12 persoane. La împlinirea vârstei de 18 ani a moştenit o avere de câteva miliarde de dolari, devenind mai bogată decât regina Angliei. La 21 de ani, Athina va deveni “capul” Fundaţiei Onassis. Până atunci, ea va avea o avere dublă faţă de cea a suveranei britanice. Deşi nu vorbeşte prea bine limba bunicului ei, pentru greci este o eroină, un simbol al epocii în care Aristotel Onassis era regele oceanelor.
Casetă 3:
Averea lui Onassis
Onassis a lăsat în urma sa o avere considerabilă. Deşi o parte a fabuloasei flote a lui Onassis a fost deja vândută, averea rămasă cuprinde câteva vapoare, depozite în 217 bănci din lume, diverse companii din Argentina şi Uruguay, o linie aeriană din America Latină, o importantă afacere cu mâncare pentru bebeluşi din Brazilia, o companie de produse electronice din Japonia, o companie iraniană de produse chimice, două insule şi două vile în Grecia, clădirea Olympic Tower din New York, un apartament de lux la Paris, Hotelul Métropol Palace din Monte şi o imensă colecţie de opere de artă şi bijuterii.
DUNGA:
Crezurile lui Aristotel Onassis: Nu dormi prea mult şi nu spune nimănui necazurile tale; Dacă dormi cu trei ore mai puţin în fiecare noapte, timp de un an, vei avea o lună în plus şi jumătate de succes asigurate; Secretul afacerilor este să ştii ceva ce nimeni altcineva nu ştie; Nu am prieteni şi nici duşmani — doar competitori.
Ioan BOTIŞ
