Reglări de conturi în zona Gării Cluj: vânzător de legume-fructe, zdrobit pentru că vindea mai ieftin cu 50 de bani conopida!

Îl întâlnesc pe Cosmin Moldovan, la I.M.L.Cluj, la trei săptămâni după ce a fost pus „pe butuci” de un necunoscut în zona Gării, unde munceşte de peste 5 ani ca vânzător într-un magazin de legume-fructe. La cei 41 de ani ai săi e un bărbat bine făcut din punct de vedere fizic şi călit în viaţă, cu un trecut dificil prin casele de copii şi o tragedie personală – despre care însă mă roagă să nu scriu. Mărturiseşte, franc, fără urmă de şovăire că ştie că a fost rupt în bătaie de un „tuciuriu” plătit de concurenţă, patronul unui magazin aflat vizavi de cel unde munceşte.

Încă din prima clipă Cosmin oferă senzaţia unui om de încredere, căruia îi poţi oferi pe tavă viaţa ta, fiind sigur după aceea  că nu te va vinde cu prima ocazie. Îl ştiu pe om din vedere, în special din media, din anii `90 când, orfan fiind – după ce terminase la Şcoala de meserii din Zalău – lupta pentru schimbarea legilor nedrepte pentru ca absolvenţii şcolilor speciale, care au împlinit 18 ani, să nu fie aruncaţi în stradă, direct, fără urmă de protecţie… Omul îmi mărturiseşte că munceşte la un aprozar de pe Craiovei, iar patronul care-i face zilele fripte deţine magazinul de pe Horia. Dar, pentru a-mi dezvălui întreaga tărăşenie, îmi cere permisiunea să facă o mică întoarcere în timp, cu câteva zile, pentru a-mi explica mai bine situaţia. „În 11 noiembrie m-am dus să-mi cumpăr mâncare de peste drum, în proximitatea aprozarului concurent şi patronul acestuia mi-a spus: „Te-a trimis patronul să-mi spionezi preţurile”! Eu, i-am răspuns că, nici vorbă, fiindcă fiecare îşi face preţurile aşa cum doreşte. M-a înjurat, birjăreşte, la care n-am rămas dator şi l-am înjurat, la rândul meu. A chemat poliţia din zonă – care m-a amendat, tot pe mine, cu suma de 1.000 de lei. Desigur, nefiind de vină – însă ştiind că are relaţii privilegiate cu autorităţile – am refuzat să semnez procesul verbal încheiat”. Arată apoi că în dimineaţa zilei de 17 noiembrie – fatidică – se afla în Piaţa Agro din Dezmir împreună cu şeful său ca să procure marfă. Relatează mai departe Cosmin Moldovan: „Brusc, a apărut patronul din vecini şi a încercat, chiar acolo, să mă calce cu maşina. S-a ţinut de cuvânt fiindcă în urmă cu o zi mă ameninţase că va face acest lucru. Şeful mi-e martor la scena asta. Nu a reuşit, dar după aceea a deschis fereastra din dreapta şi a început să mă scuipe. Apoi a oprit motorul, a venit la mine să mă lovească şi n-am ripostat, doar m-am apărat şi, aflat în legitimă apărare, l-am atins totuși”. Ajuns la magazinul de pe Craiovei omul s-a trezit cu patronul respectiv pe capul său, însoţit de fratele acestuia, ambii sosiţi cu gânduri „războinice”. „N-au reuşit să mă bată, fiindcă am anunţat degrabă poliţia. Mă ameninţase din nou cu bătaia, cu câteva minute în urmă, de data aceasta pentru că vând conopida cu 1,99 lei kilogramul, iar el cu 2,50. Şi după masă, între 15.30 – 16.00 când am ieşit să-mi iau marfa din duba şefului – parcată pe Craiovei – a apărut ca din senin un necunoscut care, pe la spate, m-a nenorocit din doi-trei pumni daţi cu un box sau ceva metalic. Am leşinat şi m-am trezit abia când mă aflam deja la U.P.U., înconjurat de medici. De acolo am ajuns la „Maxilofaciale” cu osul de sub ochiul drept strivit şi-am rămas câteva zile acolo. Externat fiind, n-am putut ieşi din casă decât astăzi, aşa că plângere o să fac doar mâine – însă nu la poliţie ci direct la Parchet, însoţit de cei doi avocaţi pe care i-am angajat. Cazul meu nu e aşa simplu, mai ales că patronul firmei concurente încercase anterior să plătească pe un ins din zona Gării, ca să mă bată, însă acesta a refuzat, după care venit la mine şi mi-a povestit ce i s-a propus. Tot aşa, m-au avertizat, serios de tot şi doamnele de la un magazin învecinat, însă mi-am zis că nu poate fi atât de rea situaţia şi nu le-am luat în seamă. Abia acum realizez că n-a fost deloc o glumă. Oricum, sunt încrezător în privinţa a ce va urma, fiindcă şeful şi câţiva oameni din zona Gării sunt hotărâţi să mă ajute acum în instanţă şi să depună mărturie în favoarea mea”. Bărbatul este poftit în cabinetul de consultaţii, de unde se întoarce cu un certificat în care i-au fost recomandate între 30 şi 35 de zile de îngrijiri medicale. Apoi îşi ia rămas bun de la toată lumea aflată pe coridor şi părăseşte sediul instituţiei medicale.

P.S. Joi, 7 septembrie, l-am contactat telefonic pe Cosmin şi acesta mi-a mărturisit că între timp a făcut plângere la Parchet şi aşteaptă cu nerăbdare să înceapă „bătălia” – da data aceasta, în  justiţie, cu patronul firmei concurente…