Scos din ţâţâni. Disperat. Exasperat. Discursurile şefului statului sunt din ce în ce mai patetice. Se simte de la o poştă frustrarea neputinţei. Băsescu a răguşit de când tot face apel la responsabilitatea clasei politice, dar nu-l bagă nimeni în seamă. Vocile canine din Giurgiu sunt luate mai în serios decât vocea omului de la Cotroceni. Din contră, cu cât se agită şi se consumă mai mult, cu atât băşcălia e mai mare. Hăuliturile şi chiuiturile comentatorilor, bucuroşi că au primit un os nou de ros, acoperă orice mesaj. Cu cât se dă ăla mai tare de ceasul morţii să se facă auzit, cu atât ăştia îşi varsă mai abitir bojocii la televizor ca să-i astupe gura. Să nu se audă nimic. Să nu se înţeleagă nimic. Ăla a făcut scurtă la mână de când tot arată aisbergul, ăştia joacă foxtrot pe punte.
Ei sunt cu un picior în groapă, noi cu un pas înaintea lor
Mi-e milă de Băsescu. Joi s-a mai căznit o dată. A făcut iar apel la responsabilitatea clasei politice, a cerut încă o dată un armistiţiu măcar până la sfârşitul anului, a pretins măsuri tranşante pentru reformarea statului, pentru reducerea cheltuielilor pe măsura producţiei. I-a târnosit iar pe politicieni, acuzându-i că nu se sinchisesc decât de propriul interes. A arătat cu degetul spre Parlament şi spre moguli. L-a asigurat din nou pe Boc de tot sprijinul, doar şi-o lua ăla micu inima în dinţi să taie în carne vie. Altminteri, zice şeful statului, la anul s-ar putea să fie prea târziu. Chestie de care avertizează şi comunitatea internaţională, speriată că după Grecia şi Irlanda, s-ar mai putea trezi cu un pomanagiu pe cap. Însă nici unul n-a spus-o mai fără perdea decât şeful FMI: „România e pe buza prăpastiei!”
Cum să nu-i dai dreptate lui Băsescu?
Sigur că e nevoie de reforma statului. De douăzeci de ani, nomenclatura şi securimea care au primit verde după măcelul din 1989, au jefuit ţara asta prin contracte criminale cu statul, sub acoperirea legilor pe care şi le-au făcut ei pentru ei. Mă pufneşte râsul când aud elogii la adresa investitorilor români, cum sunt ei de curajoşi şi îşi iau soarta în mâinile proprii, cum au reuşit ei în viaţă şi au devenit miliardari pentru că n-au vrut să mai depindă de stat, cum sunt ei cu mintea mai liberă decât noi ceştilalţi, oamenii de rând, născuţi să fim lefegii pentru că n-avem iniţiativă. Dacă îi cauţi la dosar, le iese capitalismul pe nas, pentru că din foile îngălbenite răsar ba un tată general de securitate, ba un unchi mahăr prin CC, ba o cumetrie cu Gospodăria de Partid, ba o reuşită carieră profesională sub acoperire prin străinătăţuri.
Adrian PĂTRUŞCĂ
Citeşte mai mult pe www.ziuaveche.ro
