România apare în raportul organizației Reporteri fără Frontiere cu un rating negativ din cauza modului în care Serviciile Secrete încearcă să obțină un control cât mai mare.

România se clasează pe locul 49 la nivel global în privința libertății presei, în urcare față de anul trecut (locul 53).

România în raportul Reporteri Fără Frontiere:

România are un peisaj mediatic divers și relativ pluralist, care oferă un teren fertil pentru investigații de interes public cu impact puternic. Cu toate acestea, lipsa de transparență în ceea ce privește finanțarea mass-media, în special de către stat, precum și dificultățile de pe piață subminează fiabilitatea informațiilor și încrederea în mass-media.

Peisajul mediatic. Marile grupuri media europene, cum ar fi Ringier, PPT Group și Dogan Media International, sunt prezente pe piață alături de actori locali mari și mici (inclusiv Intact Media Group, RCS&RDS, Hotnews, G4Media, Recorder, Rise Project și PressOne). Piața este diversificată, dar fragmentată, cu multe canale de televiziune a căror sustenabilitate este fragilă. Deciziile editoriale sunt adesea subordonate intereselor proprietarilor, transformând mass-media într-un instrument de propagandă.

Contextul politic. În România, mass-media este lipsită de independență și suferă de încercări de interferență, în special în ceea ce privește numirile șefilor radioului și televiziunii publice, precum și ale Consiliului Național al Audiovizualului. Partidele politice pot obține o acoperire mediatică favorabilă în schimbul unei finanțări opace a mass-media. Politicienii populiști au adoptat un discurs politic agresiv față de jurnaliști.

Cadrul juridic. Legislația care protejează libertatea de exprimare și libertatea presei este insuficient pusă în aplicare, deși este aliniată la standardele europene, inclusiv la nivel constituțional. Interferența procurorilor în activitatea jurnalistică echivalează cu hărțuirea și ridică probleme serioase. Sistemul judiciar încearcă din ce în ce mai mult să preseze mass-media să își dezvăluie sursele. Numărul de procese abuzive (SLAPP) este în creștere, în timp ce hotărârile judecătorești nu respectă întotdeauna standardele privind libertatea presei.

Contextul economic. Mecanismele de finanțare a mass-media sunt adesea opace, chiar corupte. În timp ce cele mai mari companii media reușesc să fie viabile din punct de vedere economic, cele mai multe depind de surse externe de finanțare, inclusiv de subvenții. Practica larg răspândită de deturnare a fondurilor publice către mass-media, într-o manieră netransparentă, denaturează piața și subminează funcția de supraveghere a mass-media. În plus, noua strategie de afaceri a grupului Ringier în România a ridicat îngrijorări cu privire la independența editorială în 2023, când mai mulți dintre editorii săi de presă au fost forțați să plece.

Contextul sociocultural. Jurnalismul de interes public s-a confruntat cu concurența narațiunilor înșelătoare și a știrilor false din partea unor instituții media și politicieni, în special în contextul pandemiei Covid-19 și, mai recent, al războiului din Ucraina. Unele grupuri de populație tind să aibă încredere în aceste informații false, care uneori converg cu propaganda rusă și alimentează neîncrederea lor în mass-media.

Siguranță. Siguranța jurnaliștilor rămâne un motiv de îngrijorare, deoarece aceștia sunt adesea ținta unor atacuri, amenințări și intimidări. În campania de hărțuire și defăimare de mare amploare împotriva reporterului Emilia Sercan, autoritățile nu numai că nu au făcut dreptate, dar au fost suspectate și de complicitate. Supravegherea rămâne o problemă, serviciile de informații căutând să obțină o putere și o influență mai mare pe fondul războiului din Ucraina și al altor conflicte internaționale.

Context global

Atacurile politice asupra libertăţii presei, inclusiv detenţia jurnaliştilor, suprimarea instituţiilor media independente şi difuzarea pe scară largă a dezinformării, s-au intensificat în mod semnificativ în ultimul an, potrivit indexului anual al libertăţii presei în lume publicat de Reporteri fără frontiere (RSF), transmite News.ro.

Indexul clasifică 180 de ţări în funcţie de capacitatea jurnaliştilor de a lucra şi de a relata liber şi independent.

Norvegia rămâne în fruntea acestui al 22-lea clasament al libertăţii presei, în timp ce Eritreea se află pe ultimul loc, 180, după Coreea de Nord în ultimii doi ani. Franţa a coborât de pe locul 24 pe locul 21 printr-un efect mecanic, indicatorii ţării „stagnând”, a declarat pentru AFP Anne Bocandé, directoarea editorială a ONG-ului care apără jurnaliştii. În general, condiţiile de exercitare a jurnalismului sunt precare în trei sferturi dintre ţări.

În special, ONG-ul condamnă „lipsa evidentă de voinţă politică a comunităţii internaţionale de a aplica principiile de protecţie a jurnaliştilor” în Gaza. Potrivit RSF, peste 100 de reporteri palestinieni au fost ucişi de armata israeliană, dintre care cel puţin 22 în timpul serviciului.

În sens mai larg, acest clasament din 2024 subliniază faptul că guvernele oferă mai puţină protecţie jurnalismului, sau chiar joacă un rol activ în dezinformare.

RSF semnalează „o deteriorare îngrijorătoare a sprijinului şi a respectului pentru autonomia mass-media”, în timp ce „2024 este cel mai mare an electoral din istoria mondială”. Aproape jumătate din populaţia lumii este afectată de cel puţin un scrutin, de la India la Statele Unite şi până la alegerile europene, ceea ce augură noi „presiuni foarte puternice”.

În Argentina (locul 66, în scădere cu 26 de locuri), noul preşedinte ultraliberal Javier Milei a anunţat în martie închiderea agenţiei de presă de stat Télam, pe care a acuzat-o de „propagandă”. „Situaţia este deosebit de îngrijorătoare” în această ţară condusă de unul dintre „prădătorii revendicaţi ai libertăţii presei”, avertizează ONG-ul.

În Sahel, juntele care au preluat puterea în Niger (locul 80), Burkina Faso (locul 86) şi Mali (locul 114) „îşi întăresc în mod constant controlul asupra presei şi îngreunează activitatea jurnaliştilor”, afirmă organizaţia.

Controlul asupra reţelelor sociale şi a internetului este foarte strict în Vietnam (174) şi în China (172), ţară care, pe lângă faptul că încarcerează cel mai mare număr de jurnalişti din lume, practică cenzura şi supravegherea.

Şi în Europa de Est şi în Asia Centrală „cenzura presei s-a intensificat, într-o mimare spectaculoasă a actelor de represiune ruseşti”, observă specialiştii RSF, citând Belarus (locul 167), Georgia (103), Kârgâzstan (120) şi Azerbaidjan (164). Rusia, unde Vladimir Putin a fost reales în martie, ocupă locul 162.

Inteligenţa artificială generativă a fost, de asemenea, adăugată la arsenalul de dezinformare. Un exemplu în acest sens este reprezentat de deepfake-ul audio al jurnalistei Monika Todova în Slovacia (locul 29, în coborâre cu 12 poziţii) înainte de alegerile parlamentare din toamna anului trecut. Conţinutul „a profitat în mod clar dezinformării pro-ruse care abundă în această ţară”, potrivit RSF.

În altă parte în Europa, libertatea presei este „testată de majorităţile aflate la putere în Ungaria, Malta şi Grecia”.

Interferenţe extinse

În mai mult de trei sferturi din ţările lumii, actorii politici sunt implicaţi în mod regulat în campanii de propagandă sau de dezinformare. Această implicare este descrisă ca fiind „sistematică” în 31 de ţări. Cele mai mari scăderi ale libertăţii presei pot fi observate în Afganistan, sub regimul talibanilor (locul 178, în scădere cu 26 de locuri), Togo (locul 113, în scădere cu 43 de locuri) şi Ecuador (locul 110, în scădere cu 30 de locuri).

În schimb, situaţia se îmbunătăţeşte în Chile (locul 52, +31), Brazilia (locul 82, +10) şi Polonia (locul 47, +10). „Voinţa politică poate duce la garanţii mai bune” pentru mass-media, subliniază Anne Bocandé. Asociaţia propune măsuri concrete pentru fiecare scrutin.

Acest clasament se bazează, pe de o parte, pe „un studiu cantitativ al abuzurilor comise împotriva jurnaliştilor” şi, pe de altă parte, pe „un studiu calitativ”. Acesta din urmă se bazează „pe răspunsurile a sute de experţi în domeniul libertăţii presei (jurnalişti, universitari, apărători ai drepturilor omului) la aproximativ o sută de întrebări”.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.