În urmă cu mai bine de un deceniu, a început să facă valuri povestea gropii de gunoi de la Glina, o uriașă diversiune mediatică lansată de autoritățile judiciare italiene, la care s-au raliat și reprezentanți ai autorităților române aflați pe mână cu omologii italieni. Procurorii spuneau că mafia italiană spală milioane de euro prin groapa de gunoi care are ca punct de plecare afacerile celebrei familii italiene Ciancimino, afiliată organizației Cosa Nostra. De fapt, se acuză că miza scandalului era discreditarea celui mai puternic martor antimafia.
După 12 ani de anchetă, inculpații din dosar au fost declarați nevinovați, însă societatea care administrează groapa de gunoi a fost adusă aproape în pragul falimentului de autorități. Românul târât în scandal a dat în judecată statul român. Practic, România ar putea să plăti daune, fiind prinsă într-un scandal între mafioții italieni.
În lupta acerbă din jurul gropii de gunoi de la Glina (o afacere de 300 de milioane de euro pe an) erau implicați mafioți italieni, magistrați, jurnaliști.
Procurorii italieni antimafie susțin că sub muntele de gunoi de la Glina ar sta ascunsă averea familiei unui cap al mafiei siciliene – Vito Ciancimino, fost primar din Palermo, decedat în 2002, suspectat ca ar fi fost unul din capii organizației Cosa Nostra.
Administrarea afacerilor sale ar fi fost preluată de fiul mafiotului, Massimo Ciancimino.
„Spălarea banilor murdari cu ajutorul deşeurilor”. Asta spuneau procurorii italieni că se întâmplă în România”, anunţau jurnaliştii italieni.
Omul de legătură, un român
Massimo Ciancimino ar lucra prin interpuşi care controlează firmele care administrează deșeurile de pe cele 114 hectare de la Glina. Se acuza că omul său de bază ar fi președintele firmei ECOREC SA Victor Dombrovschi, un personaj extrem de controversat, fost ofițer DIE înainte de 1990.Dombrovschi este managerul societăţii ECOREC, care s-a ocupat de gestionarea deşeurilor de la Glina şi care, potrivit justiţiei italiene, ar avea legături cu fraţii italieni Pileri.
Românul, trimis pachet la Roma
Procurorii italieni au strâns date, au audiat martori și au colaborat îndeaproape cu procurorii DIICOT din România. La un moment dat, în anul 2014, într-o acțiune comună a DIICOT și a procurorilor italieni sunt săltați Victor Dombrovschi și Sergio Pileri. Într-un comunicat al vremii, românii recunosc că nu le aduc nicio acuză celor doi, ci doar au pus în aplicare mandate de arestare europene, emise de autoritățile din Italia. Ei sunt învinuiți că ar fi contribuit la spălarea a 300 de milioane de euro, bani proveniți din activitatea lui Vito Ciancimino și administrată, acum, de fiul său, Massimo. Dacă la Pileri extrădarea a fost de înțeles, la Dombrovschi a fost bizară, el fiind cetățean român. Cu toate acestea, judecătorii ÎCCJ Simona Daniela Encean, Anca Madalina Alexandrescu și Aurel Gheorghe Ilie au decis predarea către autoritățile italiene a directorului si acționarului majoritar al ECOREC SA Victor Dombrovschi pentru presupusa “tentativă la reciclare a bunurilor provenite din infracțiuni”, deși omul nu călcase în Italia, iar pretinsele fapte se petrecuseră doar în România.
Prin urmare, Victor Dombrovschi a fost luat cu mascații din locuința sa din București și trimis pachet la Roma, unde a stat închis timp de aproape un an la Rebibbia.
Fost procuror antimafia, apărătorul românului
După mai mult de 10 ani de la declanșarea scandalului, Tribunalul din Roma a clasat dosarul, iar Victor Dombrovschi, acționarul firmei ECOREC adusă aproape de faliment de acest proces, a fost declarat pe deplin nevinovat, alături de ceilalți inculpați.
Victor Dombrovschi a fost apărat în acest proces de Antonio Ingroia, fost magistrat anti-mafia, o somitate în domeniul Justiției italiene și internaționale.
Avocatul Antonio Ingroia a lucrat cu legendarul Giovanni Falcone, dar și cu Paolo Borsellino. După ce a ieșit din Procuratură a devenit avocat penalist, gazetar și militant pentru drepturile omului.
Mafia contra mafia?
Dombrovschi spunea de la început că nu există probe în dosar și
acuza o campanie media concertată împotriva lui Masimo Ciancimino, dusă chiar de mafia italiană. El susținea într-un comunicat de presă remis în urmă cu câțiva ani că se încearcă astfel discreditarea celui mai puternic martor antimafia într-un mare proces din Italia.
“Massimo Ciancimino este martor în faimosul proces care are loc în Italia în care sunt implicați funcționari înalți din aparatul de stat – 2 foști miniștri, 2 foști deputați, 3 generali și un colonel – precum și capi ai mafiei italiene din anii ’70 – ’80, așa cum menționează presa italiană. Față de cele mai sus menționate, suntem de părere că este un mare interes în a-l discredita pe martorul cheie Massimo Ciancimino”, susținea Dombrovschi în comunicat.
Dombrovschi a dat în judecată statul român
Victor Dombrovschi și firma Ecorec SA s-au adresat Curții Europene pentru a Drepturilor Omului unde a intentat un proces împotriva statul român.
Cererea își are originea în măsurile de sechestru începând cu 7 august 2013, ordonate de o instanță italiană și executate de un procuror român, cu privire la toate bunurile mobile și imobile și conturile bancare ale societății reclamante, precum și asupra acțiunilor lui Victor Dombrovschi în societatea Ecorec în așteptarea unei cercetări penale inițiată de autoritățile italiene pentru acuzații de fraudă și spălare de bani de către mafie.
Bazându-se pe articolul 6 din Convenție, Dombrovschi și Ecorec au susținut că dreptul lor de acces la instanță a fost încălcat de autoritățile române, deoarece au putut contesta legalitatea măsurilor de sechestru și a executării lor numai în fața unui procuror care le-a ignorat argumentele, și pentru că încercările lor repetate de a aduce contestația sus menționată în fața instanțelor au fost respinse din motive de lipsă de competență, fără examinarea argumentelor de fond invocate de aceștia.
Victor Dombrovschi și Ecorec au susținut că drepturile de proprietate le-au fost încălcate, deoarece executarea de către autoritățile române a măsurilor de sechestru s-a făcut cu încălcarea legislației naționale și internaționale relevante și le-a afectat bunăstarea financiară deoarece activele și conturile bancare ale companiei reclamante, precum și acțiunile reclamantului la compania reclamantă nu au mai putut fi utilizate pentru o perioadă considerabilă de timp.
În cele din urmă, reclamantul și societatea reclamantă susțin, în temeiul articolului 13 din Convenție, că procedura, inclusiv procedura judiciară, introdusă de aceștia în fața autorităților române împotriva măsurilor de sechestru și a executării lor, nu le-a oferit un remediu eficient pentru presupusa încălcarea a drepturilor lor conferite de Convenție.
