Mult lăudatul guvern tehnocrat al lui Iohannis se comportă aşa cum şi este ca un guvern al serviciilor scurte. Este intolerabil ca Ministerul Apărării Naţionasă primească de două ori mai mulţi bani decât educaţia şi cercetare împreună, iar serviciile secrete să încaseze de două ori mai mulţi bani decât  ministerul culturii. De ce să investim în educaţie şi în cercetare sau să ne străduim să prezervăm patriotismul cultural pe care l-am moştenit de la strămoşi, când putem să investim în statul poliţienesc România?

 

Peste 70% din şcolile din România nu au aviz sanitar de funcţionare. Aproape 40% din gospodăriile româneşti nu sunt racordate la apă curentă, iar noi aruncăm cu sute de milioane de euro pentru SRI, SIE şi M.J. Ceea ce este mai îngrijorător este faptul că alocările bugetare pentru structurile de forţă sunt în creştere an după an. Nici guvernul Ponta n-a făcut excepţie de la această „regulă”, în timpul în care Victor Ponta a fost premier, fiecare an a adus câte o nouă sporire a bugetului SRI de parcă ţara noastră s-ar afla în linia întâi a vreunui conflict de care noi nu ştim. Odată cu noua mărire a bugetului pentru SRI cu 20% pentru 2016 faţă de 2015 şi mărirea cu 7% a bugetului pentru SIE în 2016, am vrea şi noi să ştim pe ce se duc banii alocaţi acestora şi de ce este nevoie, an de an, să mărim alocările pentru aceste servicii. Evident că nimeni din conducerea acestor servicii nu schiţează nici un gest de transparenţă. Evident că actualele comisii de control a SRI şi SIE care ar trebui, conform legii să asigure controlul parlamentar, al societăţii civile, sunt de fapt controlate ele de către SRI şi SIE. Aşa că an după an pompăm tot mai mulţi bani în serviciile secrete al căror unic scop este să controleze cât mai bine societatea românească. De aceea P.R-ul cu care încearcă să abordeze serviciile secrete societatea românească prin intermediul mass-media mă lasă rece.

Odată cu apariţia proiectului de buget la începutul lunii decembrie, opiniei publice i s-a livrat de către SRI un suspect de terorism- Beke Istvan- membru al unei organizaţii obscure revizioniste, „mişcarea de tineret 64 comitate”. Nu ştiu dacă Beke Istvan este vinovat sau nu. Asta o va stabili instanţa de judecată. Surprinzător a fost momentul când a fost arestat Beke- chiar de Ziua României când ar fi trebuit să aibă loc atentatul împotriva militarilor care participau la Târgu Secuiesc. Din câte am înţeles, nu a fost nici un flagrant. Deci afacerea este în ceaţă deocamdată. Câteva zile mai târziu un alt suspect de terorism a mai fost agăţat de S.R.I. – Luigi Constantin Boicea- care şi-a schimbat numele în Omar. Dosarul lui Omar a fost mai subţire decât cel al lui Beke Istvan ca dovadă că nici nu a fost arestat preventiv de către instanţă.

Deci să recapitulăm: în tot anul 2015 SRI-ul a „capturat” doi suspecţi de terorism dintre care doar unul se află după gratii, iar dovedit evident nu este niciunul. Pentru un buget de 100 de milioane de euro mi se pare cam puţin. E drept însă că SRI a avut alte „succesuri”, prin vocea generalului Dumitru Dumbravă am aflat că justiţia este câmp tactic pentru SRI. În plus, până în ziua de azi n-am aflat dacă SRI are ofiţeri acoperiţi printre judecătorii şi procurorii români. Îngrijorător este faptul că mass-media românească preia fără nici un fel de discernământ campaniile de P.R. ale SRI-ului. De altfel de ce să ne mirăm, doar fostul director al SRI, George Maior a recunoscut că serviciul are ofiţeri acoperiţi în presa românească aşa că e normal ca ofiţerii acoperiţi din presă să transmită ordinele primite de la superiori.

Că să închei, ar trebui să existe o discuţie publică spre ce stat vrem să ne îndreptăm: spre un stat poliţienesc cum în avem acum cu serviciile secrete omnipotente şi o justiţie represivă aflată la dispoziţia serviciilor sau într-un stat cu adevărat democratic în care legea trebuie să fie aceeaşi pentru toţi şi să fie respectată de toată lumea.

Liviu Man

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.