Dr. Ormeny Francisc este un cercetător recunoscut pe plan internaţional cu o carte publicată la „Cambridge Scholars Publishing” şi cu un c.v. foarte generos, cu cărţi şi lucrări prezente în bibliotecile universităţilor de renume din lume (Harvard, Columbia, Munchen, Viena sau Washington, ca să numim doar câteva dintr-o listă bogată). Cu toate acestea, pentru că nu acceptat să practice metode de cercetare dubioase şi lipsite de etică şi nici nu a făcut jocurile de culise ale departamentului, Ormeny a fost înlăturat de la departament printr-un concurs care – în opinia sa – nu a respectat niciun criteriu legal de selecţie şi departajare.
Un dar otrăvit: publicarea în revista „Acta Tehnica Napocensis”
Îl întâlnesc întâmplător, în sala de lectură a Bibliotecii Centrale Universitare Cluj, pe Francisc Ormeny, un tânăr cercetător şi profesor al urbei noastre şi remarc pe faţa lui o imensă tristeţe. Îl cunoscusem în urmă cu un an la „Zilele revistei Tribuna” când acesta şi-a lansat romanul „Reptile”, cu care câştigase Concursul Naţional de Proză „Ioan Slavici” organizat de prestigioasa revistă de cultură. Ne retragem într-un colţ al sălii şi vorbim în şoaptă, ca să nu-i deranjăm pe studenţi. Mă întreb ce o fi pățit profesorul, în gând, înainte de a-l chestiona asupra problemei care-l macină, pentru că-l ştiam un tip vesel şi deschis, îndrăgostit de munte şi de sport. La cei 33 de ani ai săi, acesta se poate mândri cu realizări cât alţii într-o viaţă: absolvent de două faculăţi, Litere şi Jurnalistică, posesor a două masterate – în studii irlandeze şi americane – şi a unui doctorat în filosofie, acesta a făcut studii doctorale şi post-doctorale la Munchen şi Viena. Una din cărţile sale, „Darkening Scandinavia” – scrisă direct în engleză şi publicată în anul 2013 la „Cambridge Scholars Publishing” a primit recenzii entuziaste pe trei continente ale lumii. Vorbeşte cu greutate, de parcă ar avea o piatră de moară pe umeri şi un ghimpe în suflet: „Anul trecut am activat ca profesor plătit cu ora la departamentul de limbi moderne şi comunicare din cadrul Universităţii Tehnice din Cluj-Napoca, unde am avut ocazia unică să întâlnesc mulţi studenţi minunaţi, îndrăgostiţi de limba engleză şi cu care m-am înţeles excelent. Intenţia mea era clară: aceea de a rămâne definitiv în departament, cu gândul să-mi continui cariera universitară. Dar totul mi s-a năruit într-o clipită”…Tânărul profesor se opreşte o secundă din relatare, trage puternic aer în piept şi continuă, cu sporită energie, de parcă s-ar pregăti să escaladeze un perete muntos, aşa cum o face adeseori: „Pentru a face un prim pas înspre a rămâne în departament mi s-a sugerat să public în revista departamentului, „Acta Tehnica Napocensis” un prim material prin care să-mi dovedesc loialitatea faţă de departament. Nu prea am fost de acord, având în vedere faptul că găseam că ar fi lipsită de etică şi obiectivitate situaţia la care eram expus”.
„Mânăreli” academice: rezumate la rezumate pentru punctaj!
Continuă acesta, revoltat: „Practic mi s-a cerut să comit înşelăciune în zona academică. Revistele acreditate de cercetare, revistele serioase mă refer, cu care eu colaborez frecvent, publică studii, care e obligatoriu să beneficieze de un rezumat şi recenzii – care, având ele însele un caracter rezumativ, nu au de ce să beneficieze de un rezumat. Desigur că studiile şi simplele recenzii nu se punctează la fel atunci când vine vorba de calcularea unui punctaj pentru obţinerea postului de asistent, lector, conferenţiar sau profesor. Dar colegele mele de departament ce s-au gândit? Hai să facă nişte rezumate şi la simplele recenzii – zic ele, „din raţiuni de indexare” -, astfel încât să declare la pachet studiile şi recenziile şi să ia pentru o simplă recenzie tot atâtea puncte cât pentru un studiu în toată regula. Cum fac acest lucru? Îşi publică aproape toate studiile în revista departamentului, „Acta Tehnica Napocensis„, revista în care ele sunt atât membri evaluatori (jurizanţi) cât şi persoanele care propun articole. Colectivul redacţional este format din prietenele şi colegele de catedră şi, evident, omului din catedră i se acceptă orice propune spre publicare deoarece se ştie că are nevoie de punctaj şi nu doreşte nimeni să se pună rău cu un coleg pentru că i-ar fi criticat sau, mai rău, refuzat articolul! Am încercat să semnalez lipsa de etică a acestor practici dar mi s-a spus: „Tu aici eşti ca să ceri sfaturi, nu ca să dai sfaturi! Dacă vrei ca lucrurile să fie bune pentru tine şi să nu ai probleme, să nu discuţi decât despre vreme, să ai grijă ce vorbeşti, şi, în general să taci din gură! Meritocraţia ca meritocraţia, dar aici e plin de mame şi mamele au întotdeauna întâietate şi dreptate”. Profesorul Ormeny susţine că revista „Acta Tehnica Napocensis” este o revistă pretins ştiinţifică şi deoarece orice material propus de un membru al departamentului se acceptă automat. Doar la o simplă răsfoire revista pare invadată de articolele lectorului Sanda Pădureţu, articole scrise constant în română de domnia sa – un lector universitar de engeză. Asta, în condiţiile în care scopul declarat al revistei este să se adresezese atât cadrelor didactice care predau limbi moderne în universităţi tehnice cât şi studenţilor de la Universitatea Tehnică care doresc să aprofundeze studiul limbilor de circulaţie internaţională. „Doamna Pădureţu nu respectă deloc acest deziderat asumat al revistei, continuând să publice acolo tone de articole despre proza românească paşoptistă”- se revoltă Ormeny.
Cambridge contra Chişinău!
Povesteşte acesta, cu energii parcă sporite: „Pentru a se răzbuna pe mine că i-am criticat lipsa de profesionalism, d-na Pădureţu a început o campanie viscerală de defăimare a mea şi, pentru a se asigura că voi fi pus „pe liber”, a mers până la a mă acuza, fără niciun fel de probe, în şedinţele departamentului că închid studenţii cu cheia în sala de clasă ca ei să nu poată circula liberi prin universitate. Sincer, nu credeam că vreodată îl voi trăi cu adevărat pe Kafka pe pielea mea!!!”Aruncăm o privire pe site-ul departamentului, unde descoperim alte „minunăţii”: conf. dr. Sonia Munteanu, membră a departamentului şi – conform spuselor profesorului Ormeny -practicantă a “standardelor de excelenţă profesională” se poate „lăuda” la nivel internaţional în principal cu traduceri publicate la Chişinău! Nici colegele de departament ale doamnei conf. dr. Sonia Munteanu nu stau mai bine la acest capitol, lista lor de publicaţii fiind fie extrem de scurtă, fie umflată artificial cu publicaţii la edituri autohtone sau din Republica Moldova, cu un impact relativ scăzut, nicidecum rivalizând cu „Cambridge Scholars Publishing”: „Napoca Star”, „GenesisTipo”, „Editura Saga”, „Mediamira”, „UT Press”, Întreprinderea Editorial-Poligrafică „Ştiinţa” din Chişinău. Tot de pe site-ul departamentului mai citim că multe dintre cadrele didactice de la Departamentul de Limbi Moderne şi Comunicare din UTCN au predat şi unele chiar predau în continuare fără doctorat.
Singur împotriva unui department întreg!
Cu toate acestea, dr. Ormeny Francisc a activat în regim de plată cu ora, fără testări şi vacanţe plătite, iar acum ca să se asigure că nu le va mai deranja cu c.v.-ul sau cu corectitudinea lui, colegele de departament au hotărât să-i blocheze definitiv accesul în departament printr-o mascaradă de concurs.“Am participat la „concursul” pentru poziţia de cadru didactic asociat (CDA) din cadrul la Departamentului de Limbi Moderne şi Comunicare, departament ce deserveşte toate facultăţile Universităţii Tehnice din Cluj-Napoca, „concurs” „organizat” în datele de 12 şi 13 Septembrie 2016. „Concursul” nu doar că nu a fost anunţat „în timp util” – dar nu a fost anunţat deloc şi nicăieri, nici pe pagina oficială a departamentului şi nici la vreun avizier. Legea cere ca orice concurs trebuie făcut public în timp util şi în cadrul unor anunţuri / documente oficiale şi publice, astfel încât orice persoană care posedă calificările necesare să poata participa la el cu şanse egale”. Profesorul explică mai în detaliu circumstanţele: „Având în vedere faptul că acest „concurs” nu a beneficiat de niciun document oficial şi public, el nu a beneficiat nici de un calendar al concursului şi nici de o metodologie a concursului – documente în care să se stipuleze clar: criteriile de selecţie (şi justificarea lor în acord şi în continuitate cu criteriile de selecţie oficiale folosite până în acel moment în cadrul departamentului), modul de calculare al punctajului, totalitatea actelor pe care trebuie să le conţină dosarul candidaţilor, dar şi informaţii cu privire la procedura de contestare a concursului. Tot ce am primit din partea Departamentului a fost un e-mail pe care-l pot pune la dispoziţia oricui – şi în care eram informat cu mai puţin de patru ore înainte de desfăşurarea interviului. M-am dus în grabă la interviu, cu c.v-ul şi cu lista de publicaţii în braţe, neavând nicio idee despre modul în care urma să fiu evaluat. M-am trezit respins, exact ca-n Kafka, printr-un e-mail scurt, care mă înştiinţa că nu mai sunt necesare serviciile mele”. Între timp, profesorul – văzând că se luptă cu morile de vânt – a întocmit o contestaţie adresată atât Universitaţii Tehnice, cât şi Ministerului Educaţiei Naţionale şi a Cercetării Ştiinţifice. Explodează acesta, gândindu-se că ar fi necesară şi o plângere la DNA pentru trafic de influenţă: ”Ce fel de exemplu de corectitudine şi de profesionalism reprezintă dumnealor pentru studenţii care le-au fost încredinţaţi, dacă în acest caz s-au achitat într-un mod atât de defectuos de atribuţii? Câtă încredere putem avea în etica dumnealor profesională? Aproape toate doamnele din acest departament concurează cu ele însele, adică la multe concursuri se înscrie un singur candidat. Coincidenţă? Logica şi bunul simţ mă fac să cred că locurile de acolo sunt „rezervate” şi oferite la concurs cu dedicaţie”.
Ce spun profesorii:
Conf. dr. Ruxandra Literat (şef de Departament): „Acuma la telefon nu vă supăraţi. Cazul este fiecare… este absolut…poată să scrie ce doreşte. În cazul acesta nu pot să discut la telefon şi nici nu cred că este cazul să ieşim dincolo de … cutumele academice”. Reporter: „Am înţeles. Şi care ar fi acestea, dacă nu vă supăraţi”? R. L.: „Da nu…cum să spun? Nu … nu vă supăraţi, tocmai lucrez la ceva…şi nu pot să deşfăşor acuma un interviu cu dumneavoastră. În alte contexte sau cum să spun….cu… tot..dragul”. Rep.: „Asta este, că nu am văzut documentele oficiale ale concursului”. (Aici conf. dr. Ruxandra Literat închide brusc şi total nepoliticos.) Lector dr. Sanda Pădureţu: „În cazul acesta vă doresc mult succes. Nu am absolut nimic de declarat. Tot ceea ce declar în şedinţe de departament private sunt parte din discuţiile interne ale unui departament, din care dânsul nu este membru. La revedere”! Conf. Dr. Cristiana Bulgaru: „În primul rând concursul a fost într-adevăr organizat, aşa foarte rapid, de pe o zi pe alta, este foarte posibil să nu fi avut el toate informaţiile. Noi am fost convocate în urmă cu vreo două săptămâni să începem să lucrăm la statul de funcţii şi în ziua respectivă, ziua de luni şi de marţi, am aflat că de fapt nu avem de lucru la statul de funcţii şi că de fapt urmează să vedem concurenţii de la concurs. (…) Concursul cred că s-a desfăşurat la fel ca şi anul trecut. De data asta am fost şi de la alte limbi dar a fost un caz un pic mai tacit în sensul că am fost patru membri în comisie şi considerăm că s-a desfăşurat la fel”. Rep.: „Şi de ce a căzut? Dosarul lui a căzut acolo sau faptul că a sechestrat studenţi cum se spunea? Care a fost ideea”? C. B: „Dar să ştiţi că la momentul respectiv nici nu s-a adus în discuţie povestea asta cu sechestratul studenţilor. Sincer să vă spun s-a discutat dosarul lui şi proiectele de carieră. În legătură cu reclamaţia lui Francisc Ormeny, aşa a fost, nici nu ştiu ce să mai vorbesc cu dumneavoastră.(…) Dar nu este vorba de dosar. Dosarul a fost cât se poate de impresionant. Pentru că activitatea de cercetare în nici într-un caz nu cred că i se poate reproşa, fiindcă are o grămadă de publicaţii. A fost interogat de către colega de engleză, i s-au pus întrebări de către o colegă de la engleză cu privire la experienţa lui didactică de anul trecut. Deci nu s-a adus în discuţie povestea cu studenţii. Şi felul în care se ţine de fişa disciplinei sau nu se ţine de fişa disciplinei, felul în care îşi concepe orele şi aşa mai departe. Şi colega mea încerca să afle dacă poate să aibă un parcurs didactic coerent, având în vedere că nu a avut o experienţă precedentă, anterioară de predat”. Rep.: „Şi cu sechestrarea, aţi ştiut de problema asta sau nu”? C. B.: „Nu, eu personal nu am ştiut”. Lector dr. Mona Tripon. Rep.: „Mi s-a spus că a fost acuzat de departament că ar fi sechestrat nişte studenţi. Lucru care ni se pare total neobişnuit, aţi auzit de acesată problemă rostită de doamna Sanda Pădureţu, că dânsa ar fi propagat această idee”. M. T.: „Da. Da. S-a discutat în şedinţă… Acuma nu a folosit exact cuvântul “sechestrat”. Rep.: „Dar asta era ideea. Deci s-a folosit în şedinţă afirmaţia”? M.T.:”Că-i închide pe studenţi în sală sau trebuie să mă gândesc exact, dacă vreţi să vă dau informaţii exacte trebuie să-mi aduc aminte. Acuma m-aţi luat prin surprindere, eu sunt în magazin”. Rep.: „Şi concursul credeţi că a fost în regulă? M. T.: Păi concursul…..na…din punct de vedere formal a fost absolut în regulă”.
Ce spun studenţii profesorului.
Studentă: „Eu pot să spun că nu este adevărat faptul că ne-a sechestrat. Este chiar absurd ce am auzit…Iar când vine vorba de modul în care a predat domnul profesor, eu ţin să spun că am învăţat foarte multe cu dânsul şi au fost şi studenţi care în momentul în care au intrat la facultate nu ştiau să conjuge nici verbul „to be” şi la final chiar s-au descurcat foarte bine. Deci dânsul chiar este pasionat de ceea ce face şi eu am o părere foarte bună”.
Student: „Deci nu ştiu ce s-a auzit dar eu când am participat la orele domnului profesor am învăţat mai multe decât am învăţat în liceu, în liceu abia făceam ceva engleză şi ştiu că de la domnul profesor am rămas cu multe: şi curiozităţi şi cuvinte pe care chiar nu le ştiam şi ni le-a explicat până la capăt, să le înţelegem toată lumea. Şi ştiu că am avut colegi şi care să zicem nu prea au făcut engleză cum trebuiau să facă în liceu şi domunul profesor s-a ţinut şi de respectivii şi a reuşit să-i ajute să ne prindă din urmă, pe noi cei care mai ştiam un pic de engleză”.
Studentă : „Eu o singură chestie am vrut să zic: este că niciodată nu s-a comportat într-un fel care nu era ok. El mereu a fost strict profesional şi efectiv nu am nimic ce să-i reproşez. Cred că a fost unul dintre profesorii care chiar a vrut să învăţăm, nu doar ne dădea notă. Adica n-a fost aşa…o formalitate: să venim la şcoală şi după aceea să mergem acasă. Chiar s-a implicat”.
„…gândindu-se că ar fi necesară şi o plângere la DNA pentru trafic de influenţă…” Se pare ca tot romanul asteapta ca salvarea natiei sa vina de la DNA!!! Din articol se poate trage concluzia ca UTCN este aproape ca o scoala ajutatoare. Trist, trist dar adevarat. Halooooo, conducerea, consiliul de adm. si senatul, haloooo…
Pentru a se intelege corect articolul, o atentie sporita trebuie acordata declaratiilor profesoarelor:
1. „nu cred că este cazul să ieşim dincolo de … cutumele academice”. Conf. dr. Ruxandra Literat (şef de Departament)
Aceasta afirmatie poata parea la prima vedere perfect „nevinovata”. Analizata atent insa, ea contine cheia intregii situatii: o universitate nu se conduce pe baza de cutume ci pe baza de legi. Adica nu se conduce pe baza de legi nescrise, subiective, impamintenite prin „forta obiceiului” si practicate in cerc inchis (si de multe ori vicios), ci pe baza de scrise si obiective. O astfel de mentalitatea catastrofala – care intelege in mod cutumial etica academica – cum este cea a doamnei Literat, sta la baza lipsei de obiectivitate din universitatile noastre.
„A fost interogat de către colega de engleză” (Conf. Dr. Cristiana Bulgaru)
„Concursul” a fost intr-adevar un interogatoriu militienesc in toata regula, unde orice ziceam (si oricit de bine argumentam) nu conta, deoarece o parte din doamnele de acolo (cele care aveau cuvintul decisiv), aveau agenda eliminarii mele deja pregatita.
„Păi concursul…..na…din punct de vedere formal a fost absolut în regulă”.” (Lector dr. Mona Tripon)
„Formal” – adica „de forma” – astfel incit sa dea impresia de oficial, cind totul era de fapt o mascarada atent regizata.
Pana in panzele albe domnule profesor. Mult succes!
„””””””Oameni care muncesc – nu refugiati nesimtiti – MULTA MUIE STINGA!!!”””””
acesta este un text de pe pagina de facebook a domnului cu pricina.
Nu pierde nimic nici un student al UTCN daca domnul isi vede de viata lui. Asa un om valoros sigur isi va gasi locul.
Datorita unor asemenea distinsi domni si distinse doamne, invatamantul superior din Romania a reusit ,,inegalabila performanta” de a se gasi in topul celor 700 de universitati din lume, alaturi de tari din Africa Centrala.
Uitati-va in ziare, la rubrica de anunturi si veti vedea ce posturi scoate la concurs Universitatea. Eu am gasit unul singur: cel de femeie de servici sau de ,,tehnician de suprafata”; cum l-ar numi cei din America.
Marin Preda cu al sau ,,Cel mai iubit dintre pamanteni” este mai actual ca niciodata.
Sa nu ne miram daca Romania este pe locul doi in U.E.dupa Siria (tara aflata in plin razboi civil) in ceea ce priveste migratia tinerilor, desi la noi nu este nici un razboi, cel putin nu unul oficial.
Nu va lasati domnule profesor, ,,maturati” murdaria din sistem !
Ar trebui sanctionarea doamnelor cu pricina, nu e nici un dubiu că au făcut un abuz.. poate cineva îsi dă seama că în acest mod de a face lucrurile se duce de râpă învătământul si tara si neamul românesc… RUSINE!!!
Se pare că mediul academic din România a rămas într-o eră demult apusă.
Astfel de comportamente sunt total inacceptabile într-o societate care se dorește deschisă și progresivă.
Trebuie să scăpăm de aceste căpușe academice care nu fac altceva decât să tragă înapoi dezvoltarea învățământului Românesc.
Auzi, publicații internaționale la Chișinău. Nu știu dacă să râd sau să plâng.
De Francisc ma leaga o prietenie de ani de zile care a inceput pe bancile liceului si nu s-a terminat in urma cu 8 ani cand am plecat in Olanda pentru a lucra ca profesoara de engleza. Am pastrat legatura pentru ca suntem prieteni buni, iubitori de literatura si colegi de breasla. Ne vedem ocazional in orasul nostru natal sau in Cluj, iar la ultima intalnire Francisc mi-a impartasit bucuria de a lucra in invatamant. Il vazusem de multe ori entuziasmat de o cercetare noua sau o carte buna dar de data asta entuziasmul lui avea ceva nou: se legase de niste studenti si vorbea insufletit doar despre ei. Incepuse o aventura destul de tehnica dar, ca un adevarat cercetator inzestrat cu o inteligenta minunata, Francisc nu s-a dat inapoi la greu: studia pana noaptea tarziu manuale tehnice, isi pregatea lectiile si, poate pentru prima data, nu era cercetator, ci obiectul unei cercetari efectuate zilnic de studentii lui. „Vreau sa fiu un profesor bun”, mi-a spus, „pentru copiii astia” si timp de cateva ceasuri mi-a pus intrebari despre cum ma descurc eu cu studentii si cum imi organizez lectiile. Era pentru prima data cand nu vorbeam despre personaje literare sau despre filosofie, ci vorbeam despre OAMENI reali care devenisera mai interesanti decat orice alta cercetare. M-am intors in tara mea surogat cu un sentiment de mandrie – un prieten, un om inteligent, capabil care avea sa fie altfel decat profesorii mei de engleza din facultate, un om tanar si entuziasmat de munca lui. Cu uimire am citit prezentul articol. Despre un sistem care isi anihileaza valorile. Francisc vrea sa PREDEA, nimic mai mult. Si nu sistemul ne va educa tinerii, ci profesorii ca Francisc care o fac din pasiune.
Este incredibil ca un om atat de fain, competent si dedicat studentilor sai ajunge sa fie tratat astfel! In loc sa i multumeasca pentru treaba deosebita facuta, ei ii pun piedici! Lasati oamenii cu bun simt sa isi faca meseria! Nimeni nu vrea sa mearga la curs si sa se plictiseasca sau sa doarma in papuci. Pacat de ce s-a intamplat!:(
Pacat ca se intampla asa ceva! Am avut norocul si placerea sa fac engleza cu domnul profesor un semestru intreg si am ramas cu o groaza de informatii folositoare domniului meu, ceea ce in semestrul 1 nu s-a intamplat cand faceam cu o alta doamna. Mi-as fi dorit sa pot studia engleza in decursul tuturor celor 4 ani cu domnul profesor, si sper ca aceste probleme sa se rezolve si sa se faca dreptate. Cel putin pe mine orele dansului m-au ajutat enorm si mi-au imbunatatit considerant cunostintele.
Este prima data cand ma lovesc de acest articol si e absolut groaznic ce i s-a intamplat domnului profesor. Este inacceptabil ca acesta sa aiba parte de un astfel de tratament din partea oricui, fapt ce este cu atat mai neindreptatit din partea departamentului.
In primul rand, domnul profesor a tinut niste ore minunate pline de informatii utile si i-a ajutat pe toti studentii sa atinga un nivel rezonabil, ba chiar mai mult, sa sustina un interviu in limba engleza, chestiune pe care nu stiu cine ne-ar fi invatat din „distinsul” departament daca ar fi fost cazul.
In al doilea rand, spusele „doamnelor” redate in articol ne fac, ma gandesc in sinea mea, sa ajungem la aceeasi concluzie de care ne izbim de multa vreme: ca sistemul este unul corupt si daca „ai miscat gresit in front vei zbura” si vei fi scos in dizgratie indiferent de fapte, daca sunt sau nu reale. Un mic sfat pe care l-as putea oferi cu multa stima si respect doamnelor ar fi : asumativa ceea ce faceti, nu fiti lase. „Cei din urma vor ajunge cei dintai”. O vorba ce va prevesteste sumbrul viitor de care veti avea parte distinse doamne implicate in actiuni frauduloase.
In incheiere as dori sa ii urez domnului profesor multa bafta in lupta cu sistemul corupt, caci e grea, dureaza de mult si timp si va mai dura dar in final tot cei cu o cauza dreapta vor invinge. Sistemul merita puricat si supus unui adevarat concurs.
O rugaminte: cer cu tarie reevaluarea CINSTITA si pe cale LEGALA a domnului profesor Dr. Ormeny Francisc.
Îmi vine greu a crede că s-a ajuns la o asemenea decizie , de concediere a persoanei la care țineam cel mai mult , de care m-am atașat enorm într-un singur an de facultate , deoarece am avut ocazia să învăt engleză britanică prin materialele care le pregătea special pentru noi studenții . De asemenea , modul de predare a dânsului la ora de limba engleză era pe placul nostru , am învățat să ținem discursuri despre anumite domenii ale ingineriei prin prezentări în fața clasei , folosirea termenilor tehnici inginerești în dezvoltarea noastră ca viitori ingineri și bagajul de informații bine structurat, în așa fel încât să putem înțelege concret și eficient conținutul în sine.
I-am fost student domnului Ormeny Francisc timp de un semestru si as vrea sa va impartasesc parerea pe care mi-am facut-o despre dansul in aceasta perioada.
In primul rand, stilul sau de predare este extrem de eficient, si intr-o continua dezvoltare si modelare, bazat pe feedback-ul primit de la studenți, avand grija ca de fiecare data sa respecte programa. Toate acestea impreuna cu o fire veselă, un caracter puternic si faptul ca este cel mai implicat om in ceea ce face(nu exagerez, e una dintre putinele persoane care pun atât de mult suflet in ceea ce fac) ii ofera, din punctul meu de vedere, cheia pentru a fi un profesor de succes.
In al doilea rand, despre povestea cu „sechestrarea” studentilor. Mi se pare o aberație, o arma murdara folosita pentru un atac personal la adresa domnului profesor, foarte prost gândită, nefondată, si total neadevărată.
Sunteti un om de exceptie, nu renunțați! Noi, studentii, am fost, suntem si vom fi cu dumneavoastră până la capăt!
Nu cred ca se indoieste nimeni de „corectitudinea” obtinerii posturilor in universitati. Este un sistem cat mai inchis, in care se accede prin orice fel de mijloace alternative: prietenie, rudenie, aderenta la un anumit partid si alte asemenea. Toate, mai putin cele care ar trebui sa conteze.
Lasand la o parte exceptiile (de obicei oameni tacuti, umili si care nu vor si nu trebuie sa iasa in evidenta), in acest sistem nu se poate accede prin merite academice. Domnului profesor de aici i s-a permis sa demonstreze ca este o exceptie si ar fi avut o sansa – infima, ce-i drept – sa intre si el in acest club exclusivist, dar el n-a inteles: cu tot CV-ul lui impresionant, el trebuia sa adune scamele tuturor veteranilor, trebuia sa se gudure – chiar si la propriu – pe langa sonomitatile care au dus departamentul de limba engleza pe inalte culmi ale mediocratiei. Da, domnule profesor, asa se face! Vina este a dumitale – ai crezut ca daca esti intr-o localitate in care tinerii entuziasti dau tonul orasului, lucrurile s-au schimbat ? Fiecare institutie de stat pastreaza, la un nivel mai mic sau mai mare, aceiasi structura si forma de selectie. Sa nu credeti ca departamentul de limba engleza de la UTCN este o exceptie – fiecare liceu, spital, policlinica, birou local sau judetean are aceleasi reguli. Pana si biserica are scandalurile ei legate de ocuparea posturilor, asa ca nu trebuie sa ne miram pentru posturile caldute cum sunt cele de la universitati.
Imi pare rau s-o spun, dar chiar si atunci cand oamenii s-au luat la tranta cu sistemul si au obtinut intr-un fel sau altul dreptate (vezi cazurile politistului clujean Sergiu Todea sau comisarului-sef Traian Berbeceanu), urmarile asupra acestora au fost insemnate si permanente. Nu poti sa te lupti cu un aparat intreg; chiar si daca reusesti sa castigi ajungi pur si simplu atat de “ranit” incat realizezi ca nu a meritat lupta pana la capat: nu s-a schimbat nimic, ci in cel mai fericit caz doar persoanele care au facut rau au fost inlaturate. Sistemul va ramane, cu sau fara acele doamne profesoare.
Ca o scurta sinteza si indrumare pentru domnul profesor Ormeny:
Nedreptatea sanctionata si facuta public – rezolvat
Castigarea cazului – N/A, sau cu alte cuvinte nu se aplica sau nu merita
Cea mai buna forma de razbunare – cu CV-ul dumnealui – acum sau mai tarziu, aici sau pe alte plaiuri mai putin corupte, el va reusi oricum sa devina o personalitate recunoscuta in domeniul academic (intr-un fel sau altul, este deja). Doamnele de la departamentul de engleza UTCN isi vor continua obiceiurile, se vor plange de coruptia din alte institutii in care si ele sunt tratate ca atare si se vor minti pe ele insele ca si-au meritat locul prin toate greutatile prin care au trecut pana au ajuns acolo.
De ce va place sa dati cu pitre intr-un om care are valoare. Un am care a adus un plus orelor sustinute, un om de la care ai ce invata. Nu inteleg de ce il judecam dupa viata lui privata, dupa postarile lui de pe o pagina de socializare si nu dupa realizarile academice. Ca fost student al dansului pot spune cu mana pe inima ca este un cadru didactic dedicat, de la care am invata engleza. Am avut onoarea de a face ore cu dansul, de a vorbi engleza !!! si nu asa le nivel de ,,hello how are you,, ci o engleza inginereasca. Am facut refrate in limba engleza cu teme ingineresti si nu compuneri despre vacanta de vara PACAT MARE PACAT ca sunt judecati astefl de oameni dupa postari pe pagini de socializare si alte astfel de aspecte. Este mai rau ca in comunism, dealtfel cutuma trecutului ne omaoara. Cat despre partea cu sechestratul in clasa ………… chiar ma face sa rad cu lacrimi. Cum poate cineva sa afirme asa ceva????
Na,ce sa zic? Acestia sunt cei care pretind ca sunt un exemplu
pentru cei pe care îi pregătesc.
Acestia sunt cei care au distrus
invatamantul românesc si au pus
in fata onoarei si a decentei interesul personal.
Numai cine nu doreste nu vede practicile subterane si aranjamentele.Din aceasta cauza suntem unde suntem,tinerii nu au nici un viitor iar oamenii de valoare nu au loc in aceasta societate ,ei deranjează ,au alte
valori dupa care se ghideaza in viata.
Autoritatile si justitia ar trebui sa ia masuri in astfel de cazuri.
Felicitari domnului profesor pentru ca a avut curajul sa dea in vileag neregulile de la aceasta institutie.
Vai de pusca mea ce tiganie. Vezi ce se intampla daca sunteti corecti si nu lingeti in fund pe superiori? Din pacate asa merge tara asta.
Timp de 2 semestre cat am fost invatacetii domnului profesor Ormeny Francisc nici-unul dintre studenti nu au avut cuvinte de repros sau alte vorbe rele la adresa dansului, ba chiar mai mult a fost acel profesor care sa inteleaga fiecare student in parte si sa-l ajute sa invete tot la fel. Este un profesor de nota 10, ‘open mind’ asa cum ar trebui sa fie si restul.
Domnule profesor, Ormeny Francisc sunteti capabil de a profesa in universitatile de top din EUROPA!!
La finalul orelor de engleza cu domnul profesor Ormeny Francisc fiecare pleca acasa cu un cuvant, o idee noua ca urmare nu doar a pasiunii dansului pentru aceasta disciplina, cat si a pasiunii de a preda, de a impartasi cu noi, studentii, cunostintele sale legate de limba engleza. Cat timp dansul a fost profesorul nostru niciodata nu a facut acel lucru de care a fost acuzat cu marsavie. Modul de predare a dansului era pe placul nostru, a facut in asa fel incat sa venim cu placere la ora intr-o atmosfera destinsa, mereu se straduia sa explice in asa fel incat sa intelegem cu totii si sa nu avem nelamuriri. Studentii au pierdut un profesor de nota 10, un profesor dedicat, cunoscator, de la care avem ce invata.
Domnule profesor vi s-a facut o mare nedreptate, dar noi, studentii dumneavoastra va sustinem!
Sfat catre studentii d-lui prof Ormeny: nu conteaza cati va strangeti (3-4-50), organizati ceva. Nimic nu sperie mai tare decat niste studenti revoltati (s-au facut revolutii si s-au schimbat guverne de la niste actiuni studentesti). Vreti sa continue, vreti sa reparati nedreptatea – faceti ceva!
O petitie, o demonstratie, refuzati sa va prezentati la ore, impartiti fluturasi tuturor profesorilor cu articolul de mai sus astfel ca toata lumea sa fie constienta de problema, orice pana cineva din conducerea UTCN ia atitudine si clarifica problema.
Prea multi tineri cu vocatie intr-o tara care nu-i merita.Pana cand?
Este nevoie de oameni onesti si dedicati precum Francisc Ormeny pentru a curati sistemul ticalosit care si-a intins tentaculele in toate domeniile.Cei din conducerea universitatii,care au coloana vertebrala,ar trebui sa fie de partea lui,iar studentii dumnealui ar trebui sa-l sustina.Mult noroc in ceea ce urmeaza sa faci Francisc
Oricine poate vedea ca doctoratul l-a susținut în filozofie. Nu în filozofie marxistă, e evident ca nu a înțeles-o! Însă acest „eminent” doctor care doreste sa educe viitoarea intelectualitate a Romaniei a putut sa scrie pe internet „Muie stanga” și „refugiați nesimtiti”, arătând clar ca nu are ce sa caute în învățământ.
Mai mult cum poate un doctor în filozofie sa predea limbi străine? Nu de alta dar dacă mergem pe drumul acesta gresit o sa avem doctori în siderurgie care vor dori sa predea Neurochirurgie.
Ma bucur ca un om de dreapta își poate demonstra „super-competentele” în viata reala, sa facă un business sa creeze sa inventeze și , pentru ca sunt un comunist fervent, ma mira ca astfel de oameni încearcă sa fie tot bugetari, stand cu mana întinsă tot la stat.
Stimate Domn, Faci niste afirmatii gratuite si te inseli amarnic. Nu i-am raspuns doamnei de mai sus care m-a acuzat de exprimarile respective pentru ca stiu ca lucreaza la UTCN si probabil a sarit in apararea colegei. Oricum asta e metoda „securista” a unor doamne de acolo (atentie, zic „securista” si nu „comunista”) – nu conteaza ca se discuta probleme administrative grave, mentalitatea lore e „ai ceva cu cineva intr-un cadru administrativ, nu conteaza situatia, lasam faptele obiective deoparte, si rezolvam totul trecand direct la atacuri la persoana” Nu sunt om de dreapta, nu am nicio legatura cu politica si e de prost gust din partea ta sa faci judecati de valoare despre mine pe baza unui comentariu „interesat” despre mine. Din partea mea poti sa fii comunist, nu au nici o legatura ideile politice cu incalcarile grave ale legii semnalate in acest articol. E e incercare de 2 lei de a deturna discutia iar daca ai fi comunist destept ai vedea ca „iti irosesti gloantele” unde si pe cine nu trebuie, Bafta!
Este foarte nedrept ceea ce i s-a intamplat domnului profesor! Este o persoana care isi iubeste meseria, o persoana deosebitcare se dedica studentilor si care nu merita sa fie inlaturat datorita unui sistem defectuos carr permite astfel de lucruri! Va sustinem domnule profesor! Mergeti mai departe si speram sa continuam cursurile cu dumneavoastra!
Acesta este „profesorul genial”pe care i-l promovați in acest ziar: citiți si va minunați!!! dehttp://www.tiuk.reea.net/20/francisc.html
E de acum opt ani aceasta revista. Era si omul prin facultate, ceva… Tiuk e o revista excelenta, o citesc cu placere deoarece in ea publica doar prozatori si poeti autentici. Poeziile astea 2, chiar si dupa atitia ani, sunt super misto…Ce disperate mai sunteti sa il atacati cu tot felul de chestii de pe net despre el 🙂 🙂 🙂 Le cautati bine, nu? 🙂 🙂 Doamne-fereste Elena, du-te si te ascude…asta daca desigur, nu esti o colega de departament 🙂
Om talentat pe toate planurile, ce mai! Bravo domnule profesor, limitatele acestea nu fac decit sa se discrediteze in disperarea lor de a va gasi ceva…sunt penibile de-a dreptul!
Mult succes domnule profesor, in lupta cu un sistem de invatamant,care nu este in stare sa-si promoveze tinerii! Faci cinste generatiei tale!
La ce doamne duse cu pluta activeaza in acel deppartament nu ma mir ca se mimeaza concursuri.totul in acel departament e pe baza de intimidare simpatii relatii si gura mare.daca un cadru didactic tinar incearca ceva nou sau chiar profesionist departe de lectiile scolaresti din liceu era clar ca va fi mincat de viu acolo.acolo e bine sa te faci ca predai sa ai drumul acasa la studenti cit mai repede ca deh…cine are chef de scoala si sa zii ca profa noastra de i..taliana(o doamna Capraru Aengelicaviata mea e la fel de frunoasa si cu tine s.i fara tine”asa i-a spus profa de. Italiana prietenului meu care doar incerca sa vina cu participare interesanta la ora.daca te stradui sa faci ore faine ca domnul acesta din articol pe care l-au laudat toti colegii mei,esti maturat rapi.departament care nu e bun pentru universitate ca nu se straduie deloc sa faca lectii mai noi si mai interesante pentru studenti
Este foarte urit din partea doamnei profesoare Capraru dca a spus ca „viata ei este la fel de frumoasa si cu si fara acel student”Ceva de genul „imi bag ceva in voi”Dar ce sa ma mir ca la noi doamna profesoaraMonicaNegoescu ne dadea afara de la examen pentru ca nu aveam pantaloni de costum si camasa.Noii-am explicat ca unii nu avem bani si nu ne putem permite inca astfel de hwine si atunci a zis ca bine dar ca tot ne scade 2puncte la examen din nota finala pentru haine.Se vede de altfel si la rubrica”ce spun profesorii”cum acele doamne mint.Noi am reclamat-o pe doamna Negoescu dar degeaba,.Legat de cazul de aici e clar ca l-au lucrat pe laspate pe dpmnul profesor
Dar ce au mai avut si cu omul asta saracu?! Nu inteleg de ce l-au dat afara ca a fost un om deosebit si se purta exemplar cu noi,ca cu niste prieteni.Cel mai iubit profesor!Va rugam din suflet sa I’ll aduceti inapoi ca un om atit de fain ca el nu merita asa ceva!Sa le fie rusine acelor doamne care s-au purrtat asa cu el.Doamne ce bine ne-am inteles cu acest profesor.Nu pot sa cred ca l-au tratat asa…
Daca universitatea a beneficiat sau inca beneficiaza de punctaj pe cercetarea dvs. atunci ar fi bine sa luati masuri. Anulati afilierea in toate bazele de date si solicitati daune materiale…. comparati punctajul dvs cu al doamnelor decidente si bune colege… Merita pentru posteritate si auto-respect !