Săptămâna trecută s-au împlinit patru ani de la aşa-numita „revoluţie twitter” din Republica Moldova, un eveniment care a fost declanşat cu ajutorul reţelelor sociale cu aproape mai bine de doi ani înaintea mult mai celebrei „primăveri arabe”. Atunci, mii de tineri au ieşit în stradă protestând împotriva rezultatului care-i aducea din nou la putere pe comunişti şi cerând repetarea scrutinului parlamentar. Gazeta de Cluj vă prezintă o scurtă sinteză a acelor evenimente, care, din păcate, par a fi date uitării mult prea uşor.
Ilegalităţile comise la scrutin
Campania pentru scrutinul parlamentar din data de 5 aprilie 2009 a fost probabil cea mai încrâncenată luptă politică a ultimilor ani din Republica Moldova. Dacă nu este de mirare faptul că şi la Chişinău, precum la noi în ţară, după numărarea voturilor s-a constatat că votaseră un număr impresionant de persoane decedate, românii de peste Prut au avut neplăcuta surpriză de a constata că li s-au impus anumite restricţii cu privire la exercitarea dreptului fundamental la vot din partea comuniştilor majoritari. Astfel, pragul electoral care trebuia atins pentru a intra în parlament a fost chiar în ziua scrutinului ridicat, după cum au fost interzise şi blocurile şi pancartele electorale. Ilegalităţile au ieşit încetul cu încetul la vedere, după ce grupurile care monitorizau buna desfăşurare au constatat turismul electoral la vot sau au existat persoane cărora le apăruseră, peste noapte, noi membri în locuinţă cu drept de vot. După cum era şi de aşteptat, rezultatele alegerilor au afişat o victorie copleşitoare a Partidului Comunist care a strâns 49,48% (sau 60 mandate) din preferinţele alegătorilor. În Parlament au mai reuşit să intre membri ai Partidului Liberal – 13.13% (15 mandate), ai Partidului Liberal-Democrat – 12,43% (15 mandate) şi ai Alianţei Moldova Noastră – 9,77% (11 mandate).
Reţelele sociale au animat protestul
Afişarea rezultatelor care dădeau câştigător fără drept de apel Partidul Comunist a dus la ieşirea tinerilor, studenţi sau elevi, în stradă, aceştia comunicând şi organizându-se prin intermediul mesajelor SMS sau reţelelor de socializare precum Twitter sau Facebook, fapt pentru care mişcarea de protest de la Chişinău a fost supranumită de către presa internaţională drept “revoluţia twitter”. Sutele de tineri au mers la Preşedinţie pentru a protesta la adresa liderului comunist Vladimir Voronin, aceştia întâlnindu-se a doua zi, de dimineaţă, în Piaţa Marii Adunări Naţionale.
La data de 7 aprilie, mitingul de protest a îmbrăcat o nouă formă, animat de numărul tot mai mare de protestatari. Pe străzile Chişinăului erau mii de oameni care au intrat în conflict cu forţele de ordine care aveau ordin de a risipi mulţimea, fapt care a dus la vandalizare Parlamentului şi a Preşedinţiei. În seara de 7 aprilie 2009, forţele de ordine au tăbărât asupra a câtorva zeci de manifestanţi ce se mai aflau în piaţă. Intervenţia lor s-a soldat cu moartea unui tânăr şi maltratarea altor câteva zeci. Ulterior, chiar şi ziua în amiaza mare, băieţi sau fete au fost luaţi pe sus din stradă, din parcuri, din autobuze şi duşi în comisariatele de poliţie, fiind învinuiţi de participare la proteste şi obligaţi cu forţa să recunoască acest fapt. Pentru că refuzau, toţi au trecut prin „coridorul morţii“, fiind bătuţi cu cruzime şi umiliţi, unele fete fiind obligate să se dezbrace în pielea goală. Dintre aceştia din urmă, un număr mare de tineri au dat statul în judecată, însă procesele lor stagnează de ani de zile. Cu privire la acestea procese sortite uitării, specialiştii Amnesty International Moldova şi-a exprimat îngrijorarea faţă de modul în care sunt instrumentate cauzele din dosarul 7 aprilie 2009. „După patru ani, avem multe întrebări şi niciun răspuns. Mai avem un an la dispoziţie când putem face dreptate. Dacă în decurs de cinci ani nu au fost puşi sub învinuire penală cei care au torturat persoanele, nu mai pot fi pedepsiţi“, declara în presă Cristina Pereteatcu, director executiv Amnesty International Moldova. Cu atât mai tragică se prezintă situaţia celor care au avut de suferit de pe urma brutalităţii forţelor de ordine, cu cât unul dintre tinerii participanţi la manifestaţiile din acea zi, în vârstă de numai 23 de ani, a decedat ca urmare a maltratărilor la care a fost supus. Este vorba despre tânărul Valeriu Boboc, care ulterior a fost decorat post-mortem cu distincţia Ordinul republicii, cea mai înaltă decoraţie din Republica Moldova.
Comuniştii au dat vina pe noi
Pentru ca brutalitatea organelor statului să primească o dimensiune justificativă, procurorul general de la acea vreme,Valeriu Gurbulea, declara că un număr de 300 de poliţişti au fost răniţi, în timpul manifestaţiilor. Ba mai mult, reprezentanţi ai statului condus de către comunişti dădeau declaraţii prin care afirmau că protestele nu aveau nimic în comun cu rezultatul alegerilor, ci ar fi fost doar un plan pus la cale de organizaţii din România. „Se vorbea cu bucurie despre o revoluţie la Chişinău, că puterea va fi răsturnată, iar preşedintele ţării a luat avionul şi a plecat în direcţia Moscovei. Am văzut acestea personal de la televizor, fiind în cabinet”, a spus Voronin. „Şi am văzut că totul era transmis de media românească. Care era scopul? Era evident. Dacă în ţară lipseşte preşedintele, lipseşte conducerea, respectiv, revoluţia a învins. Şi-a atins scopul”, continua liderul comunist. Marian Lupu, preşedintele în funcţie la acea vreme al Parlamentului declara la data de 7 aprilie 2009 că manifestaţiile reprezintă o tentativă de lovitură de stat. „Eu văd că este o tentativă de lovitură de stat. Pe batimentul Preşedinţiei ţării s-a arborat drapelul unui alt stat (n.r. – al României), poate fi ceva mai convingător de atât?”, afirma Lupu, preşedinte al Legislativului în mandatul comuniştilor.
Sabin Ripan
