Am avut privilegiul – dacă se poate numi privilegiu să ai un număr considerabil de ani – să fiu martor la sărbătorirea Zilei Naţionale la diferite date. În copilărie, aceasta era 10 Mai.
În 1990, Ziua Naţională a devenit 1 Decembrie. Revenirea la 10 Mai nu este posibilă, deoarece România nu este Spania, iar majoritatea românilor, chiar dacă recunosc meritele monarhiei în istoria modernă a ţării, nu doresc revenirea la această formă de organizare statală. Mi se pare de necontestat că aspiraţiile spre libertate ale românilor de pretutindeni, împlinite fericit la 1 Decembrie 1918, merită să fie marcate şi omagiate. Aşa cum afirma Octavian Paler, într-o polemică cu Gabriel Andreescu, nu suntem europeni de oriunde, ci avem o identitate naţională precisă. Aceasta nu înseamnă că trebuie să abandonăm tendinţele de integrare în spaţiul euro-atlantic. În această privinţă, mă delimitez categoric de Dan Puric. Nu pot să fie considerate similare Uniunea Europeană cu CAER-ul şi nici NATO cu Tratatul de la Varşovia, cum sugera marele artist, într-o emisiune de la TVR Cultural. Să nu-i uităm deci pe artizanii Unirii, adică pe Iuliu Maniu, George Pop de Băseşti, Vasile Lucaciu, episcopii Iuliu Hossu şi Miron Cristea, apoi, din Vechea Ţară, pe Regele Ferdinand şi Brătianu, dar şi pe nenumăraţii ostaşi căzuţi pe câmpurile de luptă, pe care noi, ardelenii, îi omagiem şi la 1 Noiembrie.
Tot la 1 Decembrie se împlinesc 60 de ani de la scoaterea în afara legii a Bisericii Greco-Catolice, a cărui rol în edificarea culturală şi naţională a ţării nu va putea fi, niciodată, subliniat îndeajuns. În pofida cumplitei represiuni la care au fost supuşi ierarhii, preoţii, călugării şi călugăriţele, precum şi credincioşii acestei biserici, aceasta a continuat să existe, având neîntrerupt, în clandestinitate, ierarhi şi o legătură permanentă cu Sfântul Scaun. Celor care spun că suntem mai puţini ca altădată, le putem răspunde prin adagiul latin: „Non multa, sed multum”. Într-un climat de iertare şi serenitate, păstrând nealterate tradiţiile Bisericii răsăritene din care face parte, Biserica Română Unită cu Roma aşteaptă beatificarea episcopilor catolici din România, victime ale gulagului comunist. În contextul unei eventuale vizite a Papei Benedict în ţara noastră, poate vom avea prilejul să-l avem pe Suveranul Pontif şi la Cluj. Întrucât Papa face parte din corpul profesoral al Universităţii Babeş-Bolyai, rectorul Marga l-a invitat pe acest doctor honoris causa al Universităţii să vină şi aici.
Ziua de 1 Decembrie, în dublă ipostază, de aniversare şi comemorare, merită respectul şi consideraţia tuturor celor ce trăiesc în spaţiul Carpato-Dunărean. În ambele variante, sunt pe deplin aplicabile cuvintele din Cartea Cărţilor: „Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata voastră multă este în ceruri!.”
Cluj-Napoca, 27.11.2008