SENTINŢA SANTAL

Integrarea Românei în UE presupune şi respectarea unor reglementări foarte stricte în materia concurenţei comerciale şi a dreptului de proprietate intelectuală. Micile şmecherii balcanice nu pot convieţui cu concurenţa cinstită. Cine încalcă dispoziţiile ce incriminează faptele de concurenţă neloială plăteşte foarte scump. Printre primii care s-au fript în această  privinţă au fost şi cunoscuţii gemeni Micula, patronii holdingului Transilvania. Cum a caracterizat, ca necinstite şi neloiale, instanţa judecătorească faptele firmelor celor doi gemeni, veţi vedea din hotărârea judecătorească pe care o publicăm alăturat. Am putea adăuga, pentru o mai bună creionare a imaginii acestor comercianţi, că normele europene consideră concurenţa neloială şi ajutorul mascat pe care statul îl acordă unor firme prin eşalonări privilegiate ale datoriilor fiscale. Sau că sursele iniţiale de finanţare a unor afaceri de anvergură sunt foarte bine şi atent verificate. Aţi auzit cumva de creditele primite în anii 1994-1996 de către firmele celor doi comercianţi de la Banca Agricolă? Nu? Dar asta este o altă poveste. Până atunci, să vedem ce este cu concurenţa neloială. (Sorin Badea)

După trei ani de zile, în care au folosit toate mijloacele posibile ca să tergiverseze judecarea dosarului, fraţii Micula s-au trezit, prin firmele lor, sancţionaţi de Tribunalul Braşov, pentru încălcarea dreptului de folosire asupra mărcii SANTAL, pe care au imitat-o cu produsul autohton SANTE. Ei au exploatat eroarea consumatorului român şi investiţia de milioane de dolari în publicitatea făcută de alţii pentru produsul SANTAL. Instanţele au dispus suspendarea fabricării ţi comercializării produsului SANTE şi au obligat firmele fraţilor Micula la plata unor daune foarte mari, care au pus în pericol existenţa holdingului lor. Culmea, în favoarea patronilor orădeni, a intervenit însuşi procurorul general Joiţa Tănase, care a promovat în dosar recurs în anulare. Până la judecarea acestuia, hotărârea este definitivă ţi irevocabilă. De aceea, GAZETA de Oradea vă prezintă conţinutul ei, mai ales că această hotărâre judecătorească a fost multă vreme ţinută departe de ochii presei.

“Asupra acţiunii de faţă:
Prin acţiunea înregistrată în urma strămutării cauzei sub dosar nr 1205/1999, astfel cum a fost precizat, reclamanta Societatea Parmalat SPA, a chemat în judecată de catre pârâtele SC European Drinks, SC Tropical Tradin SRL, SC Rieni Drinks SA, SC General Transilavania Import Export SRL şi a solicitat instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa:
1. să constate că pârâtele au încălcat dreptul de folosire exclusivă al reclamantei asupra mărcii “Santal”, înregistrată internaţional inclusiv pentru România prin intermediul Organizaţiei Mondiale A Proprietăţii Intelectuale sub nr 5982723, la data de 30 martie 1993, extinsă pentru România la 23 aprilie 1996.
2. să constate că pârâtele au săvârşit acte de concurenţă neloială, împotriva reclamantei.
3. să oblige pârâtele să înceteze definitiv producerea şi comercializarea (inclusiv activităţile de marketing, reclamă, alte activităţi promoţionale, distribuirea produsului), produselor “SANTE”, sub sancţiunea de daune cominatorii în cuantumul echivalentului în lei (la cursul de schimb oficial stabilit de BNR) al sumei de 10.000. USD pe fiecare zi de întârziere în executarea voluntară a hotărârii judecătoreşti rămasă definitivă şi irevocabilă suma de 10.000 USD vizînd-o pe fiecare dintre cele patru pârâte.
4. să oblige pârâtele să şi retragă de îndată de piaţă română şi/sau străină toate produsele care poartă sau sunt însoţite de mărci, embleme sau orice alte semne garfice, verbale, alb-negru, colorate, etc), cu denumirea “SANTE”, sub sancţiunea de daune cominatorii în cuantumul echivalentului în lei (la cursul de schimb oficial stabilit de BNR) al sumei de 10.000 USD pe fiecare zi de întârziere în executarea voluntară a hotărârii judecătoreşti rămasă definitivă şi irevocabilă suma de 10.000 USD vizînd-o pe fiecare dintre cele patru pârâte.
5. să oblige pârâtele să distrugă de îndată toate ambalajele sau şi orice alte materiale care poartă sau sunt însoţite de mărci, embleme sau orice alte semne (grafice, verbale, alb-negru, colorate, etc), cu denumirea “SANTE”.
6. să dispună publicare în presă pe cheltuiala pârâtelor a dispozitivului hotărârii judecătoreşti într-un termen de 10 zile de la data rămânerii definitive şi irevocabile a acesteia:
A)    Câte o dată în decursul a trei săptămâni consecutive, în ziarul Curentul, România Liberă, Adevărul.
B)    Câte o dată în decursul a trei săptămâni consecutive, la posturile de televiziune PRO TV, Antena 1 şi TVR 1
7. să oblige pârâtele la plata în solidar potrivit act 1003 Cod Civil a echivalentului în lei la cursul BNR de la plata părţii a sumei de 970.000 USD reprezentând daune morale, cu dobânzile legale aferente.
8. Să oblige pârâtele la plata cheltuielilor de judecată”.

PARMALAT, proprietarul de drept al mărcii

“În motivarea acţiunii, reclamanta SC Parmalat SPA Italia, a arătat că este titulara mărcii de comerţ “SANTAL” şi că a dobândit un drept de exploatare exclusivă pe teritoriul României începând cu data de 23 aprilie 1996.
În scopul promovării produselor, purtând marca “SANTAL”, a produs şi difuzat în România prin mass-media un spot publicitar cu sloganul  “Sante-Santal”, începând cu 9 decembrie 1996.
După difuzarea acestui spot publicitar, pârâtele au început să comercializeze băuturi nealcoolice, sucuri naturale din fructe sub denumirea “Sante”, folosind un ambalaj asemănător cu ambalajul folosit pentru produsul “Santal”, cu o denumire preluată din sloganul publicitar “Sante-Santal”, al spotului produs şi difuzat de reclamantă pentru produse ce fac parte din aceeaşi clasă de produse.
Prin această practică, pârâtele au încălcat dreptul de folosire exclusivă a reclamantei asupra mărcii “SANTAL” şi s-au angajat în acţiuni de concurenţă neloială împotriva reclamantei”.

Licenţă exclusivă de marcă

“SC Parmalat România SA a formulat, în contradictoriu cu reclamanta şi pârâtele, o cerere de intervenţie în interes propriu, astfel cum a fost precizată, solitând instanţei:
1.    Să oblige pârâtele în solidar să plătească echivalentul în lei la cursul de schimb oficial stabilit de BNR al sumei de 1.007.355 USD cu titlul de daune interese compensatorii.
2.    Să oblige pârâtele la plata chetuielilor de judecată.

În motivarea cererii, a arătat la 6 mai 1996 între reclamantă şi intervenientă s-a încheiat un contract de licenţă de marcă prin care societatea italiană, titulara mărcii, a autorizat societatea română să importe să producă şi să vândă în România produse alimentare purtând marca de fabrică “Parmalat”, precum şi alte mărci printre care şi “Santal”. Licenţa de marcă este exclusivă, în sensul că cedentul Parmalat SPA se obliga ca, pe toată durata contractului, să nu fabrice sau să vândă pe teritoriul României produsele sale decât prin structurile licenţiatului Parmalat România SA.
În luna decembrie 1996, reclamanta a produs şi difuzat în România un spot publicitar însoţit de sloganul “Sante Santal”.
Începând cu luna aprilie-mai 1997, pârâtele au procedat la realizarea şi comercializarea unor sucuri de fructe ce poartă denumirea “Sante” denumire pe care nu şi-au înregistrat-o ca marcă.
Prin  aceste activităţi ilicite grave, care au creat confuzie în rândurile consumatorilor, pârâtele au încălcat şi încalcă atît dreptul de folosire exclusivă al reclamantei Parmalat SpA asupra mărcii “SANTAL”, cât şi dreptul de folosire temporară pe teritoriul României al aceleiaşi mărci care aparţine intervenientei”.

Tertipul

“Prin întâmpinările formulate, pârâtele au solicitat respingerea ca nefondată a acţiunii reclamantei şi a cererii de intervenţie.
Pârâtele au arătat ca SC Rieni Drinks SA, este titulara mărcii de comerţ “Sante”, care a obţinut protecţia pe teritoriul României pe un termen de un an de la data de 17. 02.1997.
De asemenea, pârâtele au arătat că, întrucât cererea de chemare în judecată este întemeiată pe disp. Art 35 din legea 84/1998, răspunderea pentru faptele care încalcă drepturile de folosire a unei mărci este o formă a răspunderii civile delictuale şi, ca atare, trebuie să îndeplinească condiţiile acestei răspunderi.
În ce priveşte fapta ilicită, s-a arătat că între “SANTAL” şi “SANTE” nu există similitudini. Ambele sunt mărci sugestive, cu înţelesuri diferite şi sugerează consumatorilor de sucuri de fructe două lucruri total diferite.
Referitor la prejudiciul material s-a precizat că acesta ar putea subzista numai în ce o priveşte pe intervenientă, deoarece faptele incriminate s-au petrecut ulterior contractului de licienţă dintre reclamantă şi intervenientă.
Cât priveşte prejudiciul moral, acesta presupune o atingere adusă unui drept personal nepatrimonial al victimei. În acţiune nu s-a precizat care anume dintre drepturile nepatrimoniale ale reclamantei au fost lezate şi, în lipsa unei dovezi, nu se pune problema unui astfel de prejudiciu.
Cât priveşte vinovăţia confuzia care se presupune că s-ar fi produs în mintea consumatorului, ea nu se datorează unei asemănări dintre cele două mărci, ci datorită publicităţii prin spotul publicitar “Sante-Santal”, ca urmare, dacă s-a produs un prejudiciu, acesta se datorează culpei reclamantei.
Pârâtele SC European Drinks, SC Tropical Trading şi SC Trasilvania General Import Export, au arătat că nu au calitate procesuală pasivă, motivând că sunt distribuitori ai produselor fabricate de EC Rieni Drinks SA şi, în această calitate, nu li se pot imputa nici fapte de concurenţă neloială şi nici utilizarea unei mărci de fabricaţie susceptibilă de a crea confuzie cu marca de comerţ a reclamantei “Santal”.
Prin nota de şedinţă depusă la 11.01.2001, pârâtele au invocat inadmisibilitatea primului capăt de acţiune din acţiunea principală privin încălcarea dreptului de folosinţă exclusivă a mărcii “Santal”.
Sub acest aspect, s-a susţiunut că faptele săvârşite de pârâte nu se constituie în încălcarea dreptului de folosinţă a mărcii “SANTAL”, deoarece SC Rieni Drinks SA este titulara dreptului de marcă “Sante”, protejată din luna februarie. Primul capăt de acţiune se constituie într-o acţiune în constatare, care trebuie urmată de o cerere de anulare a mărcii “Sante”, care este o acţiune în realizare. Nefiind formulată o astfel de cerere, acţiunea în constatare este inadmisibilă atunci când se poate solicita realizarea dreptului”.

“Contrar uzanţelor cinstite”

“Analizând acte şi lucrările dosarului instanţa reţine în fapt următoarele:
Potrivit înregistrării internaţionale efectuate sub numărul 598273/30,03,1993, ataşată de Organizaţia Internaţională Pentru Proprietate Intelectuală, reclamanta este titulara mărcii “Santal”.
Potrivit legii nr.84/1998, reclamanta Parmalat SpA, se bucură de protecţia acestei legi şi pe teritoriul României, cu precădere de la data de 23.04.1996, data înregistrării la OSIM.
Începând din 9.12.1996 şi până la 31.01.1997, reclamanta a iniţiat o intensă campanie de publicitate referitoare la sucurile ce poartă marca “SANTAL”, în acest sens difuzând pe posturile tv PRO TV şi Antena 1 un clip publicitar ce a fost însoţit de sloganul “Sante-Santal”.
În data de 17.02.1997 OSIM a eliberat pârâtei SC Rieni Drinks SA certificatul de înmatriculare nr 31599 pentru marca “SANTE”, printre clasele de produse prevăzute în anexa din acel certificat figurând şi băuturi din fructe şi sucuri din fructe şi a început să producă şi să comercializeze pe teritoriul României băuturile şi sucurile din fructe purtând marca “Sante”.
Aceste produse au fost distribuite şi de restul pârâtelor.
Prin faptele lor, poate reţine pârâtele au efectuat acte de concurenţă neloială pentru mai multe considerente.
În sensul legii nr 11/1991 constituie concurenţă neloială orice act sau fapt contrar uzanţelor cinstite în activitatea comercială sau industrială.
Legea nu arată în mod direct ce se înţelege prin uzanţe cinstite, dar în mod indirect precizează actele şi faptele considerate manifestări ale concurenţei neloiale prin enumerarea art 4-5 din lege.
Conform dispoziţiilor legal menţionate, este considerată concurenţă neloială folosirea unei mărci sau a unui amabalaj de natură să producă atingere titularului mărcii şi să inducă în eroare consumatorul.
În speţă, comercializarea sucurilor şi băuturilor din fructe sub denumirea “Sante” după o publicitate relativ îndelungată şi agresivă – după cum rezultă din actele depuse la dosar sub sloganul “Sante-Santal”, nu denotă o concurenţă corectă din partea pârârtelor.
Folosirea unor caracteristci asemănătoarea au putut produce confuzie în rândul consumatorilor.
Este de observat că unele caracteristici asemănătoare, chiar identice (! – n.n.) se regăsec atât în aspectul ambalajelor, din punct de vedere vizual, cît şi sub aspect fonetic şi grafic.
De remarcat în acest sens că ambele denumiri sunt compuse din două silabe, prima silabă “san” fiind identică atât vizual, cât şi auditiv”.

Rieni Drinks a creat confuzie

Iniţial chiar OSIM, prin refuzul provizoriu înregistrat sub numărul
303982 a arătat că între cele două mărci există identitatea că marca solicitată de pârâta SC Rieni Drinks este destinată a fi aplicată unor produse similare pentru care marca anterioară este protejată şi există un risc de confuzie pentru public.
Acest risc, ca şi confuzia creată, rezultă din studiul efectuat de societatea “Mercury”, studiu depus la dosar. De altfel, existenţa unor asemănări cu consecinţa creării confuziei în rândul consumatorilor au fost reţinute şi în alte două cazuri de către instanţa de judecată.
În cauză, nu are relevanţă că pârâta SC Rieni Drinks SRL şi-a înregistrat marca.
Legea nr 11/1991, sub aspectul concurenţei neloiale, nu face distincţie din acest punct de vedere.
De altfel, certificatul de înregistrare a mărcii a fost eliberat numai în anul 1999.
Sub acest aspect este menţionat că nelegalitatea înregistrării de către pârâtă a fost confirmată prin sentinţa civilă nr. 503/2001 a Tribunalului Bucureşti. Prin concluziile depuse, pârâtele au invocat apărări care nu au fost puse în discuţia părţilor, fiind arătate după dezbaterile în fond – astfel că nu pot fi luate în considerare. Se reţine totuşi că, în raport de dispoziţie art. 1şi2 din legea 84/1998, sunt nefondate”.

Firmele fraţilor Micula au făcut concurenţă neloială

“Referitor la daunele morale, este evident că în condiţiile în care, după cum am arătat mai sus, pârâtele au dat dovadă de concurenţă neloială, reclamanta a fost prejudiciată.
Prejudiciul provine din identificarea mărcii “Sante” cu “Santal”, din convingerea consumatorilor ca SANTE este un produs din gama SANTAL.
În condiţiile date, fără discuţie că prestigiul reclamantei a avut de suferit întrucât în mod voit s-a urmărit crearea unor confuzii privind identitatea mărcilor ori existenţa unor legături între părţi de natură contractuală economică şi comercială.
Reclamanta nu arată motivul sau modul în care a determinat cuantumul daunelor morale pretinse.
În această situaţie, se apreciază că suma de 500.000 USD este îndestulătoare pentru acoperirea daunelor morale suferite.
În cauză, la cererea părţilor, s-a efectuat o expertiză contabilă care a verificat activităţile părţilor sub aspectul producerii şi comercializării produselor sub marca “Santal” şi “Sante” pe perioada 17.02.1997-08.2000.
Prin expertiza efectuată, s-au analizat documentele contabile, actele primare, ale societăţilor părţi în proces şi s-a constatat pentru fiecare nivelul producţiei, comercializării şi exportului.
Bazându-se pe date contabile, s-au relevat creşteri şi descreşteri ale producerii şi comercializării produselor marca Santal şi Sante.
Din expertiza efectuată s-a constatat că în perioada supusă verificării a scăzut producţia, respectiv vânzările, atât pentru reclamantă şi intervenientă, pe de o parte, cât şi pentru pârâte pe de altă parte.
Scăderea producţiei şi comercializarea produsului marca SANTAL de către intervenientă nu au fost justificate de către expert prin activitatea pârâtelor în acest sens.
Mai mult, expertiza a relevat că în anul 1999 producţia mărcii SANTE a scăzut cu 59%, în condiţiile în care în baza unor hotărâri judecătoreşti s-a produs sistarea producţiei pentru acest produs.
În cauză nu s-a demonstra şi nici nu s-a putut stabili cu certitudine că scăderea producţie şi comercializării producţie Santal s-a datorat exclusiv activităţii pârâtelor.
Expertul a relevat existenţa unor diferenţe de preţ relativ mari între cele două produse ca şi creşteri mult mai semnificative ale preţului pentru produsele Santal care, în anul 1998, au fost 57,64%, iar în anii 1999, 2000 au fost de 61,15%, respectiv de 50,09%.
Scăderea producţiei şi comercializării produsului Santal s-a putut datora concurenţei neloiale a pârâtelor, dar probabilitatea nu este echivalentă cu certitudinea.
În cauză, nu se poate reţine ca fiind întrunite cumulativ toate cele patru condiţii pentru angajarea răspunderii delictuale.
Astfel, nu s-a dovedit că scăderea producţiei şi a vânzărilor s-a datorat exclusiv activităţii pârâtelor, că suma pretinsă reprezintă cu certitudine o pierdere suferită din această cauză şi nici legături directe de cauzalitate dintre scăderea producţiei intervenientei şi activitatea pârâtelor. În consecinţă, s-a apreciat cererea de intervenţie nefiind nefondată urmând ca, în fond, să fie respinsă.
În baza art. 276 cod procedură civilă, pârâtele vor fi obligate la plata parţială a cheltuielilor de judecată”.

Finalul sentinţei

“Pentru aceste motive în numele legi hotărăşte:

Admite în parte acţiunea reclamantei Parmalat SPA cu sediul în Via O Grasei 26, 43044 Collech., Italia, respectiv Bucureşti, str I. Câmpeanu, nr 11, sector 1, împotriva pârâtelor SC Eureopean Drinks, cu sediul în comuna Rieni, jud Bihor, SC Transilvania Import Export SRL cu sediul în Oradea. str Teatrului, nr 1-2,  jud Bihor, SC Tropical Trading, cu sediul la aceeaşi adresă.
Constată că pârâtele au încălcat dreptul de folosire a reclamantei asupra mărcii SANTAL înregistrată internaţional prin intermediul Organizaţiei Mondiale A Proprietăţii Intelectuale sub nr. 598273 la data de 30.03.1993 extinsă pentru România la 23.04.1996.
Constată ca prin aceasta pârâtele au săvârşit acte de concurenţă neloială împotriva reclamantei.
Obligă pârâtele să înceteze activitatea definitivă de producţie şi comercializarea inclusiv activităţile de marketing, promoţie, reclamă, distribuire a produselor purtând marca SANTE sub acţiune la plata unor daune conform cuantumului cheltuielilor cursului leu dolar stabilit de BNR al suma de 10.000 USD în executarea voluntară a sentinţei rămase definitive şi irevocabile pentru fiecare zi de întârziere.
Dispune publicarea în presă, pe cheltuiala pârâtelor, a prezentei hotărâri în termen de 10 zile în ziarele Curentul, România Liberă şi Adevărul.
Respinge punctele de la 4-5 ca fiind rămase fără obiect.
Obligă pârâtele să plătească reclamantei 10.000 de USD cu titlu de daune interese.
Respinge în fond cererea de intervenţie formulată de intervenientă SC Parmalat România SA.
Obligă pârâtele să plătească reclamantei 463.180.514 lei cheltuieli parţiale de judecată şi compensarea restului cheltuielilor.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 16 iulie 2001”.