SOV, ultimul personaj al unei telenovele mediatice de criza

Problemele grave cu care se confruntă societatea românească, lipsa locurilor de muncă şi taxele din ce în ce mai mari au o soluţie simplă şi eficientă. Precum modelul sud-american, unde cetăţenii aflaţi la limita sărăciei uită de foame şi de nevoi, stând cu ochii lipiţi de telenovele, în acelaşi mod românii visează cu ochii deschişi la imparţialitate şi echidistanţă, în timp ce vizionează arestări spectaculare şi de mare angajament.
Un ultim astfel de episod s-a epuizat odată cu arestarea lui Sorin Ovidiu Vîntu de săptămâna trecută, un nou spectacol de circ menit să ne facă să uităm de criză.

Săptămâna trecută judecătorii Tribunalului Bucureşti au decis arestarea preventivă pentru 29 de zile a omului de afaceri Sorin Ovidiu Vîntu, în cazul Nicolae Popa. Alături de Vîntu au mai primit mandate de arestare pentru 29 de zile Alex Stoica şi Octavian Ţurcan. Imediat după aflarea sentinţei, Sorin Ovidiu Vîntu a spus "Ruşine, doamnă, ruşine! Asistaţi la cea mai cumplită perioadă din istoria României de după 1989!".

Sorin Ovidiu Vîntu împreună cu Octavian Ţurcan şi Alexandru Stoian, au primit 29 de zile arest preventiv pentru favorizarea lui Nicolae Popa, condamnat, în lipsă, la 15 ani de detenţie pentru fraudarea a peste 300.000 de investitori FNI. Din probele administrate în cursul urmăririi penale a rezultat că, inculpatul Vîntu Sorin Ovidiu a trimis sume de bani condamnatului Popa Nicolae, pentru ca acesta să se sustragă de la executarea pedepsei de 15 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 423/20.03.2007 a Tribunalului Bucureşti, pronunţată în dosarul nr. 24.632/3/2006, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2098/2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dosar în care la data de 23 iulie 2009 a fost emis mandat european de arestare.

Reţinerea şi apoi arestarea preventivă nu ar fi fost posibilă fără informările de la autorităţile judiciare din Cipru şi Indonezia. Din informaţiile astfel obţinute, organele de urmărire penală au stabilit că, prin intermediul lui Alex Stoian şi a lui Octavian Ţurcan, SOV vira bani în conturile lui Nicolae Popa.
Urmărirea penală a stabilit că transmiterea sumelor de bani se realizau prin transfer bancar, dintr-un cont deschis la o bancă cu sediul în Nicosia, Cipru, în contul unei societăţi comerciale înregistrate în Indonezia, la care condamnatul Popa Nicolae avea acces cu ajutorul inculpatului Ţurcan Octavian, sau în numerar cu sprijinul inculpatului Stoian Alexandru.

Alte cazuri celebre, picate la fix în momente cheie

Cele mai celebre cazuri de arestari preventive au avut loc aproape mereu în momentele delicate, în care atenţia populaţiei trebuia deviată de la realitatea din jur. Tot în acest an, şi omul de televiziune Dan Diaconescu a făcut o vizită la arestul capitalei unde a petrecut trei zile. Acesta  a fost acuzat de şantajarea primarului comunei arădene Zărand, Ion Moţ.
Cu toate acestea, în faţa procurorului şi a avocaţilor, primarul comunei Zărand susţine că l-a cunoscut pe Doru Parv prin intermediul soţiei sale, care ar avea "o slăbiciune pentru clarvazători", însă nu reiese că acesta ar fi avut o legatură directă cu Dan Diaconescu.

În anul 2005, la sesizările unui grup de oameni de afaceri şi politicieni locali, Direcţia Naţională Anticorupţie a deschis un dosar penal pentru santaj împotriva acţionarului şi conducerii fostului cotidian "Ziua de Iaşi", actualul "Buna Ziua Iaşi". Printre reclamanţi, deputatul Relu Fenechiu, Traian Dobre – patronul Comat, Ion Budeanu – patronul Coseli, Constantin Comănescu – patronul grupului de firme Pieta. După mai bine de 5 ani de termene şi după strămutarea procesului la Cluj, instanţa clujeană a hotărât achitarea inculpaţilor, pe motiv că fapta nu există. Acesta a fost primul caz de şantaj prin presă din România, care, până la proba contrară, s-a dovedit a fi fără temei.

Tot şantajul a constituit şi principala acuzaţie în jurul căreia a fost construit şi dosarul “Gazeta”, care a constituit şi primul caz de arestare în rândul oamenilor de presă. În cadrul aceluiaşi dosar Arpad Paszkany a fost trimis în judecată în 2007 prin rechizitoriul Ministerului Public Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţe şi Justiţie – DIICOT Serviciul Teritorial Cluj, fiind acuzat că în perioada 200-2006 a susţinut financiar “grupul infracţional” Gazeta, cunoscând componenţa grupului şi modul de operare şi a folosit publicaţiile trustului în interesul său personal. S-a susţinut atunci că acesta ar fi  orchestrat şantajul exercitat de către grupul infracţional pentru a determina societăţile concurente să facă sau să nu facă anumite activităţi, să renunţe la participarea la unele licitaţii sau să încheie contracte în scopul de a obţine foloase material în scop illicit, inclusive faţă de Iulian Dascălu. La fel ca în dosarul Asimionesei, Arpad Paszkany a fost achitat în baza articolului 10 litera a, fapta nu există.

Toate aceste cazuri intens mediatizate prezintă şi alete elemente comune, mai ales legate de faza de urmărire penală şi de actele premergătoare efectuate de organele specializate.
În cel mai recent caz, cel al omului de afaceri Sorin Ovidiu Vîntu, procurorii au decis luarea măsurii asiguratorii a confiscării speciale, prevăzute de codul penal la articolul 118. Precum în cazurile “Gazeta” şi “Ziua de Iaşi”, şi în cazul arestării lui SorinOvidiu Vântu procurorii au decis efectuarea percheziţiei domiciliare la domiciliul invinuiţilor,, deşi această măsură pare improprie pentru dovedirea unei infracţiuni de favorizare a unui infractor. Pe aceeaşi cale s-a decis confiscarea computerelor şi a altor bunuri deţinute de invinuiţi, chiar dacă acestea nu prezintă mare importanţă pentru aflarea adevărului în cauză.

Sabin Ripan

Confiscarea specială

Art. 118. – Confiscarea specialã
Sunt supuse confiscãrii speciale:
a) bunurile produse prin sãvârsirea faptei prevãzute de legea penalã;
b) bunurile care au fost folosite, în orice mod, la sãvârsirea unei infractiuni, dacã sunt ale infractorului sau dacã, apartinând altei persoane, aceasta a cunoscut scopul folosirii lor. Aceastã mãsurã nu poate fi dispusã în cazul infractiunilor sãvârsite prin presã;
c) bunurile produse, modificate sau adaptate în scopul sãvârsirii unei infractiuni, dacã au fost utilizate la comiterea acesteia si dacã sunt ale infractorului. Când bunurile apartin altei persoane confiscarea se dispune dacã producerea, modificarea sau adaptarea a fost efectuatã de proprietar ori de infractor cu stiinta proprietarului;
d) bunurile care au fost date pentru a determina sãvârsirea unei fapte sau pentru a rãsplãti pe fãptuitor;
e) bunurile dobândite prin sãvârsirea faptei prevãzute de legea penalã, dacã nu sunt restituite persoanei vãtãmate si în mãsura în care nu servesc la despãgubirea acesteia;
f) bunurile a cãror detinere este interzisã de lege.
În cazul prevãzut în alin. 1 lit. b), dacã valoarea bunurilor supuse confiscãrii este vãdit disproportionatã fatã de natura si gravitatea infractiunii, se dispune confiscarea în parte, prin echivalent bãnesc, tinând seama de urmarea infractiunii si de contributia bunului la producerea acesteia.
În cazurile prevãzute în alin. 1 lit. b) si c), dacã bunurile nu pot fi confiscate, întrucât nu sunt ale infractorului, iar persoana cãreia îi apartin nu a cunoscut scopul folosirii lor, se confiscã echivalentul în bani al acestora.
Dacã bunurile supuse confiscãrii nu se gãsesc, în locul lor se confiscã bani si bunuri pânã la concurenta valorii acestora.
Se confiscã, de asemenea, bunurile si banii obtinuti din exploatarea sau folosirea bunurilor supuse confiscãrii, cu exceptia bunurilor prevãzute în alin. 1 lit. b) si c).
Instanta poate să nu dispunã confiscarea bunului dacã acesta face parte din mijloacele de existentã, de trebuintã zilnicã ori de exercitare a profesiei infractorului sau a persoanei asupra cãreia ar putea opera mãsura confiscãrii speciale.