Luni, 22 aprilie, cei doi soţi păşesc în sala de aşteptare a I.M.L.Cluj. Cu precauţie, femeia -având umărul imobilizat într-o orteză – se aşează pe o banchetă, timp în care soţul acesteia începe formalităţile necesare consultaţiei. Aceasta mărturiseşte un fapt stupefiant: vinerea trecută, când se afla într-un cabinet al secţiei de cardiologie a Spitalului Militar de Urgenţă „Constantin Papilian” din Cluj-Napoca, banda pentru efort – deşi părea controlată prin butoane de d-na doctor – a luat-o brusc razna şi a târât-o vreo doi metri, trântind-o cu partea stângă a corpului de parchet, astfel că şi-a fracturat serios umărul!
Aflu curând, de la doamnă –culmea, pe bărbatul său, dl. Radu îl cunoscusem în ziua anterioară, la un eveniment cultural – că, la cei 56 de ani ai săie pensionată de boală fiind suferindă de un handicap de gradul doi, accentuat. Declară d-na Ileana: „Vinerea trecută mă aflam în cabinetul de cardiologie al Spitalului Militar. D-na doctor a zis să stau pe banda de efort fizic până o porneşte. Şi a pornit-o. Dar banda a mers la început uşor, preţ de doi-trei paşi, apoi a accelerat groaznic de tare, aşa că m-a târât pe lungimea ei, până la capăt – vreo doi metri – şi apoi m-a trântit rău pe partea stângă a corpului. Ea, în loc să mă ridice, tot butona acolo. M-am ridicat, cum am putut, pe piciorul drept iar d-na doctor m-a întrebat ce-am păţit şi dacă mă doare rău. „Cum să nu mă doară?”- am întrebat-o la rândul meu. M-au dus la Radiologie, mi-au spus că am fractura oaselor de la umăr, după care m-au dus la Urgenţă şi mi-au pus orteză. M-au internat şi mi-au pus o branulă prin care – cât am stat acolo – mi-au administrat două flacoane de glucoză, prezentându-se la mine şi şeful secţiei. Acesta mi-a zis să nu mă sperii, că nu-i o mare problemă, doar că pe filmul lor apare şi o fractură mai veche. Ce fractură mai veche, eu n-am avut probleme niciodată acolo, n-am căzut, n-am păţit nimic în zona respectivă a corpului. Apoi sâmbătă ne-am dus la Clinica de Ortopedie şi mi s-a făcut acolo un nou film. Medicii au glumit cu mine – când le-am spus ce-au zis cei de la Spitalul Militar – că probabil am fractura aceea din naştere. Dar, imediat mi-au spus, serioşi, că fără discuţie fractura mea e una de dată recentă”… Declară apoi că – obligată de durerile uriaşe pe care le suportă de atunci – s-a prezentat la I.M.L. pentru a-şi procura certificat medico-legal şi a vedea ce se poate face în relaţia sa cu spitalul, cu care doreşte să aibă o înţelegere amiabilă, deoarece s-ar părea că va fi nevoie de-acum de o dificilă intervenţie chirurgicală. Însă, spre ghinionul lor, pe hârtiile primite de ea de la Ortopedie lipsea, se pare, parafa şi semnătura medicului specialist, aşa că soţii sunt rugaţi să se întoarcă la clinică şi să-şi rezolve situaţia. Cei doi părăsesc repede instituţia medicală clujeană, dar nu înainte de a face schimb de date de contact. Iar eu, interesat de caz, mă deplasez de urgenţă la Spitalul Militar. Ajuns acolo, îl rog pe paznic să-mi faciliteze o întâlnire cu d-na comandant a unităţii spitaliceşti, desigur, nu din curtoazie, ci pentru a afla punctul său de vedere legat de acest caz bizar. Apare, în schimb ofiţerul de serviciu, medic radiolog, care îmi transmite ce-a hotărât d-na comandant: să-mi scriu întrebările pe adresa de e-mail a clinicii şi să aştept răspunsul instituţiei. Mă execut, în aceeaşi zi, rugând respectuos conducerea instituţiei să-mi furnizeze răspunsul până la închiderea ediţiei – şi indic ziua de joi, ziua când Gazeta de Cluj intră la tipar, ceva mai repede, datorită sărbătorilor de Paşte. La două zile de la întâlnirea noastră, miercuri, 24 aprilie sun din nou la familia respectivă, ca să aflu noutăţi. Mult mai glacial decât mi-a vorbit la IML, soţul femeii îmi spune că între timp d-nei Ileana i s-a eliberat, în ziua următoare, de la I.M.L. un certificat în care legiştii i-au recomandat 45 de zile de îngrijiri, dar vor mai medita în ceea ce priveşte paşii pe care-i vor urma în relaţie cu spitalul. Apoi curmă, rapid, conversaţia.
Până la închiderea ediţiei nu am primit nicio poziţie oficială, a conducerii Spitalului Militar de Urgenţă „Constantin Papilian” Cluj-Napoca, referitoare la acest caz.
