Taifunul DNA acaparează infracțiuni care nu sunt de corupție, cum ar fi abuzul în serviciu și favorizarea făptuitorului. Prima este o infracțiune de serviciu, iar a doua este o infracțiune care ar trebui să fie cercetată de parchete și nu de DNA. Mai mult decât atât, procurorii cer arestare preventivă pe astfel de infracțiuni decât cele de corupție. Oare se va schimba numele Direcției Naționale Anticorupție având în vedere că începe să se ocupe și de alte infracțiuni în afară de cele de corupție? Toți funcționarii publici pe care i-am chestionat spun că pot fi arestați oricând pentru abuz în serviciu la nivelul la care se semnează acte în instituții publice din România. Procurorii DNA vorbesc în unele dosare din 2015 despre fapte făcute în 2008-2009 cu intenție indirectă, fapt destul de greu de demonstrat de organele legii.

DNA- Vlad Țepeș al corupților

Jurisprudența DNA de cerere a arestării preventive se înăsprește direct proporțional cu setea poporului de ”sânge”. Dorința românilor de sânge a revenit mai ceva ca în vremea lui Vlad Țepeș. Procurorii anticorupție au început să ceară arestare preventivă pentru infracțiuni care nu sunt legate de corupție: abuz în serviciu , favorizarea făptuitorului. Mai mult decât atât, organele de anchetă susțin că faptele sunt făcute de inculpați cu intenție indirectă de comitere a faptelor, care este extrem de greu de dovedit. Unul dintre exemple este cel al avocatei Alinei Bica, Laura Voicu, care a fost reținută de procurori pentru favorizarea făptuitorilor, însă magistrații nu au admis propunerea de arestare preventivă pentru o lună. Un alt caz este dosarul ANRP, cel în care fostul șef al ANI, Horia Georgescu, care la momentul faptelor era membru în comisia centrală al ANRP,  și fostul vicepreședinte, clujeanul Mihnea Iuoraș și alți șase oameni sunt acuzați de trei fapte de abuz în serviciu în dosarul ANRP. Ei au fost arestați preventiv în baza unei presupuse intenții indirecte de comitere a faptelor. Abuzul în serviciu pare să fie noua acuzație ”la modă” în viziunea procurorilor DNA.

Cu toate acestea, apărarea membrilor din Comisia Centrală a ANRP, printre care și a lui Mihnea Iuoraș, susține că evaluatorii trebuiau să verifice despăgubirile. Chiar Legea 247/2005, care reglementează activitatea ANRP, stipulează foarte clar că membrii comisiei ar fi trebuit să ofere despăgubiri în funcție de raportul evaluatorilor:

” Art 16 (7) În baza raportului de evaluare Comisia Centrala va proceda fie la emiterea deciziei reprezentand titlul de despagubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare”, se arată în legea respectivă.

 

De arest scapă bătrânii și cei care recunosc

Cu toate acestea, decizia magistraților de la ICCJ a fost ca membrii comisie centrale să stea în arest o lună de zile. Este vorba de Mihnea Iuoraș, Horia Georgescu, dar și pentru alți doi membrii ai Comisiei Centrale ai ANRP, Ingrid Popa Mocanu și Constantin Cătălin Canagiu, precum și a experților evaluatori Gheorghe Vișoiu și Alexandru Florin Hanu. Judecătorul din cauza ANRP explică care au fost rațiunile pentru care nu i-a plasat sub arest preventiv, ci la domiciliu pe alți doi inculpați în dosar: unul era prea bătrân și unul a recunoscut faptele. Uite așa scapă cine poate din anchetele DNA.

Intenție indirectă, similară cu culpa

Unul dintre avocații în cauză explică că intenția indirectă din dosarul lui Mihnea Iuoraș este foarte greu de dovedit. Chiar avocații susțin că intenția indirectă este la limita culpei.

” Asta e ideea intenției indirectă. ca să ai abuz în serviciu îâi trebuie intenție, față de neglijență unde îți trebuie culpă. ca să poată justifica că există abuz în serviciu îți trebuie această intenție: directă sau indirectă. ori acuzarea se străduie să dovedească că anumite elemente ar conduce către ideea unei intenții indirecte. nu înseamnă că ar fi urmărit rezultatul, ci l-ar fi putut anticipat. cam asta înseamnă intenția directă.

Asta susține acuzarea: că ei erau conștienți că încalcă legea. lucru care ar decurge din faptul că ei trebuiau să cunoască legea.

Din câte știu inculpații nu au recunoscut că au făcut aceste fapte în cunoștință de cauză.

Intenția indirectă este la limită culpei. Diferența dintre culpă și intenția indirectă este foarte fină. Intenția directă este cu totul altceva. Ei nu sunt acuzați că ar fi avut o intenție directă, ci indirectă, ceea ce înseamnă că prevezi rezultatul, dar nu te interesează dacă se produce sau nu. Se pune problema dacă ei, în virtutea atribuțiilor pe care le aveau, trebuiau să cunoască legea și standardele aplicabile și acuzarea spune că le-au ignorat. Ei trebuiau să știe standardele de evaluare, cum se face o evaluare. Există o metodologie de evaluare, care se impută că nu a fost respectată. Noi susținem că era în sarcina evaluatorilor să respecte această metodologie, pe când acuzarea susține că și membrii comisiei trebuiau să o cunoască și să constate dacă a fost încălcată.

Din punctul meu de vedere sursa problemei e că legislația care reglementa activitatea comisiei centrale era una destul de deficitară și ambiguă”, declară unul dintre avocații inculpaților.

Pericol social după șase ani

Presupusele fapte ale clujeanului Mihnea Iuoraș sunt făcute în 2008-2009. El nu a fost pericol pentru societatea civilă și pentru public timp de șase-șapte ani de zile. Procurorii consideră că acum după atâta timp este un pericol. Știm că sună ciudat, dar așa funcționează justiția din România.

Dosarul ANRP schimbă jurisprudența DNA

DNA are 70 de procurori. Probabil sunt cei mai de temuți oameni din România. În schimb în majoritatea dosarelor din 2014 în care acuzația a fost de abuz în serviciu nu s-a dispus reținerea inculpaților. Doar în dosarele în care inculpații erau acuzați de mai multe fapte decât abuzul în serviciu, și nici în toate cauzele de acest gen nu s-a cerut arestarea preventivă. În schimb, în dosarul ANRP, fostul șef al ANI, Horia Georgescu și fostul vicepreședinte al ANRP, Mihnea Iuoraș, au fost reținuți în primă instanță de către ICCJ pentru că ar fi acuzați de trei fapte de abuz în serviciu. Și atât. De aici putem deduce că DNA își înăsprește propria jurisprudență și procurorii încep să ceară arestarea pentru fapte pe care anterior le considerau mai puțin grave. Ne întrebăm care va fi următoarea ”evoluție” a DNA și dacă nu cumva vor fi următorii vizați cei care critică mecanismul anticorupție?

Exemplele în care DNA nu a luat nicio măsură

Reporterii Gazeta de Cluj nu au putut găsi nicio cauză din 2014 în care DNA să impute inculpaților doar acuzația de abuz în serviciu, precum este în dosarul ANRP, și să se ia măsura arestului preventiv.  Atât Horia Georgescu, cât și Mihnea Iuoraș, sunt acuzați de trei infracțiuni de abuz în serviciu, fără să li se impută alte infracțiuni. Astfel vă dăm numeroase exemple pe care le-am găsit în care s-au luat alte măsuri sau în cele mai multe dintre cazuri nicio măsură.

Abuz în serviciu este acuzația DNA Suceava într-un dosar care a început pe 11 iunie 2014. S-a luat doar măsura cu control judiciar (vezi comunicatul aici).

DNA Alba-Iulia cercetează un dosar de abuz în serviciu prin trimiterea în judecată a 28 de inculpați, toți în stare de libertate pe 10 iulie 2014. (vezi comunicatul aici)

Oficialii DNA au trimis în judecată pe 15 septembrie 2014 să trimită 22 de inculpați acuzați de abuz în serviciu. Toți erau în stare de libertate. (vezi comunicatul aici)

Procurorii anticorupție au dispus trimiterea în judecată a 16 inculpați, iar în cadrul dosarului pe lângă abuz în serviciu, mai sunt și acuzații de conflict de interese. Doi inculpați erau arestați la domiciliu, unul sub control judiciar, iar restul cercetați în stare de libertate(vezi comunicatul aici)

În 6 octombrie 2014 procurorii DNA au decis reținerea pentru 24 de ore a trei inculpați pentru abuz în serviciu, însă unora li se reține și infracțiunea de luare de mită și trafic de influență. (vezi comunicatul aici)

Pe 10 octombrie anchetatorii au mai făcut publică o anchetă de abuz în serviciu contra a cinci persoane. S-a dispus măsura controlului judiciar (vezi comunicatul aici) .

Anchetatorii au trimis în judecată șapte persoane pe 4 noiembrie 2014, toate acuzate de abuz în serviciu și judecați în stare de libertate. (vezi comunicatul aici)

Cei de la DNA au trimis în judecată pe 16 noiembrie 2014 un număr de 14 persoane, unii find acuzați de abuz în serviciu, dar și de alte infracțiuni, cum ar fi spălare de bani, constituire de grup infracțional organizat.

Procurorii anticorupție au decis reținerea a cinci inculpați pe 11 decembrie  2014 și pentru abuz în serviciu, dar majoritatea dintre aceștia sunt acuzați de zeci de infracțiuni, iar unii au fost acuzați de procurorii anticorupție și de dare de mită. (vezi comunicatul aici)

Procurorii ieșeni au anunțat pe 19 decembrie 2014 trimiterea în judecată a doi inculpați acuzați de abuz în serviciu, ambii aflați în stare de libertate. (vezi comunicatul aici)

Anchetatorii au trimis în judecată trei persoane în 22 decembrie pentru abuz în serviciu. Toate persoanele erau în stare de libertate.(vezi comunicatul aici)

Ce spune judecătorii în motivarea arestării preventive

Judecătorii spun că societatea civilă ar fi insecură dacă nu ar fi arestați fostul șef al ANI și ceilalți membrii ai comisiei centrale. Ciudat este cum în alte dosare ale DNA nu s-a cerut nicio măsură de acest gen.

„S-ar genera un sentiment de insecuritate în rândul societății civile și s-ar produce temerea că justiția nu acționează suficient de ferm și ar putea încuraja alte persoane să comită fapte asemănătoare, cu atât mai mult cu cât inculpații, chiar și după o atât de lungă perioadă de timp de la comiterea presupuselor fapte, consideră că au acționat în conformitate cu legea, deși în privința membrilor Comisiei Centrale este de domeniul evidenței că activitatea lor a fost doar pur formală, de a se reuni cu scopul de a semna niște documente ignorând puterea de decizie cu care erau investiți, iar evaluatorii au ignorat standardele obligatorii ce trebuiau avute în vedere la întocmirea rapoartelor întocmite, deși formal precizau că le respectă”, arată magistrații.

Ne întrebăm mai mult retoric dacă procurorii DNA încep să se ocupe de infracțiuni care nu sunt de corupție care mai este utilitatea denumirii. Și care va fi evoluția viitoare a procuorilor anticorupție. Mai ales că din acest motiv a fost fondat Parchetul Național Anticorupție, care ulterior a devenit Direcția Națională Anticorupția. Dar oare nu o fi chiar un abuz când instituția care a fost înființată tocmai pentru a se lupta cu marea corupție nu se ocupă de aceasta? Pentru că din câte înțelegem noi de aceste lucruri sunt acuzați și cei care sunt în spatele gratiilor: că nu și-au făcut treaba. Sau dorința poporului tronează asupra menirii pentru care a fost înființată DNA?