Teatru de război: Fâşia Gaza

Fâşia Gaza este un teritoriu autonom palestinian din Orientul Mijlociu, nerecunoscut încă din punct de vedere legal. Graniţele îi erau iniţial definite prin armistiţiul dintre Egipt şi Israel în urma războiului din 1948. Până în 1967, când a fost ocupată de către trupele israeliene, s-a aflat sub administraţia Egiptului. Conform Tratatului de la Oslo din 1993, controlului punctelor de trecere, a spaţiului aerian, al apelor teritoriale, al comerţului extern şi al colectării taxelor este exercitat de către statul Israel. Restul atribuţiilor administrative, organizarea de alegeri generale şi locale revin Autorităţii Naţionale Palestiniene. În 2005, Israelul îşi retrage trupele de pe teritoriu, dar impune o blocadă completă la toate punctele de graniţă.

Începutul sfârşitului

Pe 28 decembrie 2008, Israelul bombardează 40 de tuneluri de contrabandă cu arme de la frontiera dintre Egipt şi Gaza. Palestinienii încercă să forţeze frontiera, iar un poliţist de frotieră egiptean este ucis. Terminalul de la Rafah va fi din acest punct deschis şi închis alternativ. Israelul se angajează într-un „război fără milă” împotriva Hamas şi decretează, pe 29 decembrie 2008, sectorul frontalier al teritoriului palestinian drept „zonă militară închisă”. În 30 decembrie, autorităţile israeliene resping propunerile unui acord al UE şi al Cvartetului pentru Orientul Mijlociu (Statele Unite, UE, Rusia şi ONU).

 

Pe 1 ianuarie, Israelul lansează raiduri împotriva ministerelor Hamas, a unei clădiri a Parlamentului şi asupra unor ateliere de „fabricare de rachete”. Nizar Rayan, unul dintre principalii lideri ai Hamas este ucis într-un raid; ca răspuns, peste 40 de rachete au fost lansate asupra sudului Israelului. Pe 3 ianuarie anul curent trupele israeliene pătrund pe teritoriul palestinian, iar Hamas ameninţă că va transforma Gaza în „cimitir” pentru armata israeliană. Pentru această ofensivă terestră, Israelul a mobilizat mii de rezervişti, iar comandamentul armatei israeliene anunţă că acesta “va dura mai multe zile”. Ministrul israelian al Apărării, Ehud Barak, adresează un avertisment mişcării libaneze Hezbollah: “Sperăm că frontul de nord va rămâne calm, dar suntem pregătiţi pentru orice eventualitate. Nu căutăm confruntarea pe frontul de nord”. Liderul mişcării Hezbollah, Hassan Nasrallah răspunde acestei declaraţii tot sâmbătă seara, într-un discurs proiectat pe un ecran uriaş, în faţa a mii de oameni adunate în sudul Beirutului. El afirmă că trupele Hamas şi alte facţiuni ale “rezistenţei” trebuie să aducă armatei israeliene cel mai mare număr posibil de pierderi. Zece mii de musulmani au răspuns apelurilor pentru un marş al solidarităţii cu palestinienii din Fâşia Gaza. Au avut loc manisfestaţii în Iran, Afganistan, Filipine, Kenya, Turcia, Egipt. Ministrul de Extern al Iranului, Manoucher Mottaki declară: “Cerem imediata încetare a focului, oprirea atacurilor şi ajutorarea populaţiei din Gaza, precum şi stoparea blocadei [israeliene] asupra teritoriului Palestinian şi deschiderea graniţelor,  şi în special a porturilor”.

 

În 4 ianuarie, trupele israeliene avansează pe mai multe sectoare din Gaza, un număr de 63 de palestinieni fiind ucişi în aceste atacuri. La nivel internaţional au loc manifestaţii împotriva acestei ofensive, cerându-se încetarea focului. În cursul nopţii de 5 ianuarie, aviaţia israeliană atacă 30 de ţinte, iar forţele terestre continuă să avanseze. Ehud Barak anunţă că oraşul Gaza este parţial încercuit. Forţele israeliene sunt acuzate că au folosit fosfor alb în ofensiva lor în Gaza, în contextul în care folosirea acestei substanţe ca armă în zonele civile este interzisă prin Tratatul de la Geneva din 1980, iar Israelul a recunoscut folosirea acesteia în 2006, în timpul operaţiunilor împotriva grupării libaneze Hezbollah. Experţi militari israelieni, precum şi purtătorul de cuvânt, Ishai David neagă aceste acuzaţii.

Ambasada României a primit un număr de 79 de cereri de evacuare din Gaza, 68 dintre ele fiind înaintate de către persoane cu cetăţenie română, iar 11 de către cetăţeni palestinieni. 63 de cetăţeni români au primit aprobarea autorităţilor israeliene de a fi evacuaţi din Fâşia Gaza prin punctul de frontieră Erez. Pe 6 ianuarie, în cadrul unei întâlniri cu preşedintele francez Nicolas Sarkozy, premierul israelian Ehud Olmert respinge orice armistiţiu în Fâşia Gaza în lipsa garanţiilor opririi definitive a atacurilor palestiniene asupra Israelului. Armata israeliană cere locuitorilor din regiunile de graniţă cu Egiptul să îşi părăsească locuinţele, pentru a fi evitate eventualele pierderi civile. Texul manifestelor împrăştiate în regiune averzizează că armata “va bombarda  zona din cauza utilizării acesteia de către terorişti pentru (a adăposti) tuneluri şi a depozita arme” Pe 7 ianuarie anul curent, Israelul îşi intensifică atacurile: zeci de tancuri, susţinute susţinute de elicoptere pătrund în sudul Fâşiei Gaza, prin punctul de trecere de la Kisufim în jurul orei 1.00. Obiectivul acestor forţe oraşul Khan Younes, important centru al mişcării palestiniene Hamas. În acelaşi timp au loc două raiduri aeriene împotriva unei case şi a unui tunel din oraşul Rafah, la graniţa cu Egiptul; se presupune că aceste locaţii erau folosite pentru contrabandă. Armata israeliană este de acord să oprească bombardamentele din Gaza între orele 11 şi 14 GMT, în fiecare zi. Premierul Ehud Olmert anunţă şi deschiderea unui coridor umanitar care să prevină apariţia unei crize umanitare “totale”, aşa cum agenţiile ONU şi alte organizaţii umanitare au denunţat în acest teritoriu suprapopulat, unde ajutorul de urgenţă este îngreunat de lupte. Ofensiva a provocat o criză a produselor, a carburantului şi a apei potabile.

Masacrul continuă

Joi, 8 ianuarie, patru rachete tip Katiuşa sunt lansate din Liban în nordul Israelului, în regiunea oraşului Nahariya şi a kibbutzului (comunitate colectivă israeliană) Kabri. Raafat Morra, purtătorul de cuvânt al Hamas la Beirut a declarat că nicio grupare palestiniană nu poate fi acuzată pentru acest atac. Israelul ripostează cu cinci rachete lansate înspre sudul Libanului: “Am tras direct spre sursa tirurilor de rachete provenind din Liban”, declară un purtător de cuvânt al armatei israeliene. Ministrul libanez al Informaţiilor, Tarek Mitri declară că mişcarea Hezbollah a adus asigurări în privinţa faptului că nu este implicată în atacul cu rachete lansat în cursul dimineţii şi că se respectă în continuare Rezoluţia 1701 a Consiliului de Securitate, de încetare a ostilităţilor din Liban dintre armata israeliană şi militanţii Hezbollah. Consiliul de securitate al ONU adoptă rezoluţia 1860 prin care se cere încetarea imediată, durabilă şi pe deplin respectată a focului, precum şi retragerea completă a forţelor israeliene din Gaza. Rezoluţia a fost adoptată cu 14 voturi din 15 – deşi diplomaţii americani au sperat într-un vot unanim, Statele Unite s-au abţinut. 9 ianuarie au loc ciocniri între susţinătorii mişcării palestiniene Hamas, care controlează din Fâşia Gaza din decembrie 2006 şi simpatizanţii mişcării Fatah a lui Mahmoud Abbas. Marşul organizat de Fatah a început la sediul central al Autorităţii Palestiniene din Ramallah, Cisiordania, unde a fost organizată o rugăciune în memoria victimelor ofensivei din Fâşia Gaza. Forţele de ordine palestiniene au intervenit pentru a împrăştia manifestanţii, utilizând gaze lacrimogene şi bastoane de cauciuc. În aceeaşi zi, jurnaliştii străini care au primit aprobarea Înaltei Curţi de Justiţie pentru a intra în Fâşia Gaza sunt împiedicaţi să intre în teritoriu, datorită unor “probleme de securitate”. Foreign Press Association anunţă că va combate în instanţă decizia armatei israeliene. Până în prezent, peste 702 palestinieni au fost uciţi şi alţi 3100 au fost răniţi în Fâşia Gaza, potrivit declaraţiei şefului serviciilor de urgenţă palestiniene, Mouawiya Hassanein. O treime dintre victime e reprezentată de copii şi adolescenţi cu vârste mai mici de 16 ani, iar din momentul declanşării ofensivei terestre, la 3 ianuarie 2009, numărul victimelor din rândul populaţiei civile este în creştere.

 

(A.M.)