Lucrurile între timp s-au schimbat mult. Oare ce mai contează?
Oare ce mai are importanţă?
Contează că am fost iubiţi şi huliţi deopotrivă şi, probabil, cei ce scriu acum GAZETA încă sunt? Contează că am fost temuţi, respectaţi şi urâţi deopotrivă şi, probabil, cei ce scriu acum GAZETA încă sunt? Contează că, în ciuda tuturor acestora, ignoraţi nu am fost niciodată !? Nu cred…
Oare mai contează că săptămânalul GAZETA a pornit de la zero, impulsionat fiind doar de nebunia, înverşunarea de a reuşi, puterea de lucru şi talentul unei mâini de oameni? Oare mai are importanţă că această mână de oameni a reuşit ca pe o piaţă media saturată a Clujului să facă din GAZETA un obicei al zilei de luni pentru zeci de mii de clujeni? Mai contează că sintagma “Eşti in GAZETA, deci exişti” era un adevăr bine ştiut? Mai are importanţă că presa centrală prelua asiduu investigaţiile publicate de GAZETA? Mai are importanţă că săptămânalul GAZETA publica lucruri de toţi ştiute, dar de nimeni zise? Oare mai contează nopţile nedormite şi bucuria de luni dimineaţă a lucrului împlinit? Oare mai are importanţă faptul că săptămânalul GAZETA de Cluj era un barometru al vieţii socio politice clujene?
Nu mai contează nici că într-o dimineaţă, o duzină de mascaţi şi altă duzină de “operativi” au dat buzna absolut legal într-o redacţie, unde au “sechestrat”, la fel de legal, pe cine s-a nimerit în zonă. S-a aşternut praful şi peste “orgia” încinsă de unii în onoarea faptului că ai lor colegi sunt audiaţi / ameninţaţi / reţinuţi / arestaţi. Lumea a uitat că unii au fost săltaţi pentru audieri ca martori în ziua X, deşi cu două ore înainte li se înmânase un mandat de prezentare pentru ziua X+2.
Nici nu se mai ţine cont de un dosar buclucaş, în baza căruia un judecător din Cluj a trimis la “mititica” conducerea unui ziar, iar apoi, alt judecător, dar deh, din Brăila, a spus despre acelaşi dosar (vorba galeriei Şepcilor Roşii) că e un mare KKT şi l-a retrimis la re-instrumentare! Nu mai contează că acum martorii povestesc cum se luau declaraţii în 2006 şi nici că săptămânalul GAZETA de Cluj, în ciuda tuturor acestora, a continuat să apară fără întrerupere.
Nu mai contează nici că în ultimii ani presa românească s-a scuturat bine mersi de investigaţiile jurnalistice şi a devenit un bâlci pornografic (pardon, târg erotic cu lubrifiante ridicate la rang de ştire, vibratoare ridicate la rang de anchete jurnalistice şi show-uri topless ridicate la rang de tocşou politic).
Toate acestea nu mai contează! Tot ceea ce contează este că săptămânalul GAZETA de Cluj a ajuns la numărul 400. Felicitări şi la mult mai…multe!
Mihai PETEAN
