Traficul rutier, la „periat”

Şoferii care conduc maşini echipate necorespunzător vor trebui să scoată din buzunar bani frumoşi

Sorin Sotoc

Jumătate dintre maşinile care rulează zilnic pe şoselele bihorene nu sunt în regulă. Cel puţin aşa arată primele statistici ale Serviciului Poliţie Rutieră (SPR) Bihor, în urma unei ample acţiuni de control a traficului auto din judeţ. Razie care vizează, în principal, dotarea maşinilor cu truse de prim ajutor, stingător de incendiu şi cu triunghi reflectorizant, dar şi maşinile care circulă sub numere de înmatriculare din străinătate.

Semnale de alarmă

În urma unei evaluări a evenimentelor rutiere înregistrate în ţară în ultimele două luni, dispuse de Ministerul Administraţiei şi Internelor (MAI), s-a constatat faptul că multe dintre accidentele de circulaţie puteau fi prevenite. Este vorba despre evitarea unor evenimente produse pe fondul indolenţei unora dintre şoferi care nu şi-au echipat maşina cu triunghiuri reflectorizante, condiţie impusă de Codul Circulaţiei Rutiere. În multe dintre cazuri, accidentele au fost cauzate de maşini oprite în trafic ori pe partea carosabilă şi nesemnalizate corespunzător.
Evaluarea MAI a condus şi la concluzia că, în multe cazuri, gravitatea evenimentelor de circulaţie putea fi diminuată, mai ales în cazul accidentelor soldate cu incendierea maşinii. Însă lipsa stingătoarelor, precum şi a trusei de prim ajutor a împiedicat aceasta. Inspectoratul General al Poliţiei a dispus astfel o serie de controale la nivelul fiecărui judeţ pentru prevenirea încălcării legislaţiei rutiere.
Razia a fost demarată în Bihor începând din data de 11 aprilie, răstimp în care au fost verificate zilnic aproximativ 300 de maşini. Dintre acestea, aproape jumătate au fost depistate cu deficienţe în ceea ce priveşte dotarea cu echipamentele obligatorii impuse de Codul Rutier. Şoferii vinovaţi de încălcarea legii au fost nevoiţi să scoată din buzunar amenzi de până la 700.000 de lei.
Acţiunea poliţiştilor din cadrul SPR Bihor a vizat şi depistarea maşinilor cu altfel de probleme. Adică cele puse în circulaţie ilegal, cu acte ori numere de înmatriculare false ori contrafăcute.

Maşini cu probleme

Încă din primele zile ale raziei pe şosele, poliţiştii rutierişti au indisponibilizat aproape 10 autoturisme. Maşinile au fost depistate în trafic, înmatriculate sub numere false ori expirate, sau care circulau cu alte documente de identificare, pentru alte autovehicole. Au ajuns în curtea Poliţiei Municipiului Oradea iar proprietarilor acestora ori celor depistaţi că le conduceau li s-au întocmit documentele premergătoare începerii urmăririi penale, sub aspectul încălcării legislaţiei rutiere. „Acest gen de controale vor continua pe toată perioada acestul an pentru a depista autoturismele puse ilegal în circulaţie pe şoselele bihorene”, a confirmat comisarul Eugen Boc, şeful SPR Bihor.

8    REPORTAJ + FOTO DACIAN DOMOCOS

„Nu mai simt nimic pentru ei. Sunt părinţii mei naturali şi atât. Acum nu mai am ce să le reproşez. Ce să le spun? Să-i întreb de ce m-au părăsit de când eram de-o şchioapă? Este tardiv şi fără folos. M-am descurcat fără ei. Şi aşa va fi şi de-acum încolo!”

Copilul cu 100 de părinţi

Sorin Sotoc

Părăsit de părinţi. Lăsat pe drumuri de un tată alcoolic şi o mamă iresponsabilă. A rămas singur şi fără adăpost. Peste noapte, casa în care a copilărit a devenit o amintire. Tristă. Dureroasă. Punctată de veşnice scandaluri nocturne. A luat viaţa în piept cu sufletul zdrobit de durere şi neputinţă. Hăituit de propria-i soartă, ca o fiară încolţită, disperarea şi-a transformat-o, încet, într-o continuă luptă. Cu viaţa. Încrâncenarea l-a ajutat. Dacian Domocoş este acum unul dintre puţinii elevi olimpici ai Bihorului.
Când vorbeşte, pare uneori un moş sfătos. Un suflet maturizat prematur, ce se zbate într-un trup de adolescent. În ultimii şapte ani a adunat atâta experienţă de câtă nu au alţii parte într-o viaţă.

Adio familie

Totul a început în primăvara anului 2000. „Eram în clasa a VII-a”, povesteşte Dacian. „În vacanţa de primăvară am fost în sat, la bunici, împreună cu surorile mele. Când ne-am întors, am aflat că mama şi tata s-au despărţit”. A mai aflat că nu mai are nici unde să stea. Pentru că apartamentul în care locuiau a ajuns pe mâinile unor cămătari la care se îndatoraseră părinţii lui. Pentru Dacian atunci a început viaţa. Cu o cu totul altă ordine a valorilor. Atunci i s-au spulberat toate visele adolescentine şi primul lucru pe care l-a conştientizat a fost acela că trebuie să supravieţuiască. Cu orice preţ.
Problemele familiei Domocoş au fost asemenea celor din multe familii dezorganizate din Oradea. Familii unde alcoolul şi scandalurile sunt viaţa cotidiană. Nici Cornelia şi Dumitru Domocoş, părinţi iresponsabili care au adus pe lume trei copii frumoşi, dar de care s-au dezbărat ca şi de un lucru nefolositor, nu fac excepţie. „Fraţii Domocoş au fost părăsiţi de părinţi, care consumau frecvent băuturi alcoolice, provocau scandal şi nu puteau asigura condiţiile necesare creşterii şi educării copiilor, motiv pentru care bunicii paternali au solicitat întreţinerea acestora”, se arată într-un raport al Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) Bihor, care a preluat susţinerea financiară a celor trei tineri după ce au fost abandonaţi de părinţi. Drama lui Dacian şi a surorilor sale e reflectată sec, în câteva pagini care compun dosarele lor de asistenţă socială. Din 2000, pentru Dacian „mamă” şi „tată” au devenit cuvinte „tabu” şi care niciodată nu vor mai avea aceeaşi semnificaţie ca şi înainte.

Al tuturora

„Surorile mele au plecat în sat, la bunicii din partea tatălui meu. Eu nu am vrut. Ştiam că dacă voi pleca în sat mi se vor duce de râpă toate şansele să ajung ceva în viaţă. De acolo este greu să te ridici şi să faci o meserie care să te susţină financiar”, povesteşte Dacian. „I-am rugat pe bunici să mă lase să termin şcoala în Oradea, că voi găsi eu o cale să mă descurc”. Aşa a şi fost. Vestea dramei lui Dacian s-a răspândit cu repeziciune printre colegii şi cadrele didactice din şcoală. În scurt timp, băiatul a descoperit că nu este singur. Dimpotrivă. Pentru că a fost „adoptat” de toate familiile colegilor de clasă şi, mai mult, de fosta sa dirigintă, o zvârlugă de dascăl dedicată trup şi suflet profesiei, pentru care Dacian a devenit mai mult decât un fiu. M.G.B. a fost omul căruia Dacian îi datorează ascensiunea şi primele rezultate notabile la învăţătură. „Cu toate problemele familiare şi şocul resimţit după ce a fost părăsit de părinţi şi s-a trezit singur printre străini, Dacian a rămas un elev de nota 10, atât din punct de vedere al rezultatelor şcolare, cât şi comportamental”, îşi aduce aminte M.G.B. „Cu atât mai mult este notabil acest lucru cu cât s-a autoeducat şi a luat permanent tot ce era mai bun din jurul său. Tot ceea ce este el acum ca individ în societate se datorează calităţii sale umane de excepţie” a mai spus M.G.B.

Un luptător

Fosta dirigintă a fost şi cea care i-a rezolvat un loc unde să doarmă, într-un internat şcolar. Acolo Dacian a dat, pentru prima oară în viaţă, piept cu greutăţile. Patul nu mai semăna cu cel de acasă. Masa de la cantină nu era precum cea pregătită de mama. Hainele, încuiate sub lacăt într-un dulap de fier. „Eram cel mai tânăr din internat”, povesteşte adolescentul. „Băieţii mai mari mă cam luau de piept de multe ori. Nu a fost uşor”. Puţinele lucruşoare i-au fost prădate tot de colegii de internat. Amintiri triste care-l leagă de primul an de locuit într-o altă casă, străină.
„Sunt multe de spus”, povesteşte M.G.B. „Dacin s-a maturizat rapid. Elev în clasa a VIII-a fiind, avea o gândire profundă şi o puternică dorinţă de a depăşi condiţia precară în care se găsea. Un caracter puternic, corect şi onest. Una dintre multele amintiri frumoase pe care le păstrez din perioada aceea a fost legată de apropierea sărbătorilor de iarnă. Colegii lui Dacian au insistat să îi cumpere un cadou special de Crăciun, o pereche de bocanci. Însă nu vroiau să-l întrebe ce număr poartă pentru a evita o situaţie jenantă şi atunci s-au folosit de un tertip. În pauze îl provocau la un aşa zis joc, de-a călcatul pe picioare, doar, doar va reuşi cineva să-l facă să spună ce număr are la încălţări. Le-a luat aproape o săptămână, dar au reuşit”.
Daci i-a mulţumit dirigintei în felul lui, cum a ştiut mai bine. A terminat şcoala generală pe locul 13, dintre sute de elevi. Pe lista premianţilor, alături de alţi copii, a căror situaţie familiară nu suporta comparaţie cu a sa. A bătut la medie elevi meditaţi de ani de zile cu ore în particular. „A fost cel mai frumos cadou pe care l-am primit vreodată”, îşi aduce aminte M.G.B.
Dacian Domocoş a reuşit cu brio la Colegiul Naţional „Emanuil Gojdu”, unde este şi în prezent. Tot pe lista premianţilor. O instituţie şcolară unde mulţi elevi vor să ajungă, dar nu pot. Iar visele sale nu se opresc la terminarea liceului. Pentru că Daci vrea să ajungă medic. Asta şi-a pus în cap şi asta vrea să facă. Iar şansele să nu-i iasă sunt cam mici.

Excepţii de la regulă

Cazul fraţilor Domocoş (Dacian, Ramona-Florica şi Ruxandra-Simona) nu este singular. Conform datelor furnizate de Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Bihor, în judeţ sunt alte peste 100 de astfel de situaţii speciale în care copii, în majoritatea lor minori, au fost abandonaţi de ambii părinţi. „Dacian este un caz special”, spune Ioan Groza, directorul ajunct al DGASPC  Bihor, coordonator cu activitatea de protecţie a copilului. „Avem copii care au reuşit să-şi depăşească problemele şi handicapul social dat de abandonul familial, unii chiar au ajuns la facultate. Însă marea majoritate se rezumă la o existenţă mediocră, nereuşind să asceadă spre o poziţie socială mai bună. Dacian iese din tipare şi cred că ambiţia care-l impulsionează e dată şi de greutăţile de care s-a lovit de mic”, a conchis Groza.

A doua familie

La o vârstă la care alţii se gândesc numai la tihna ultimilor ani, Floare şi Pavel Domocoş şi-au asumat, pentru a doua oară în viaţă, rolul de părinţi. De data aceasta, pentru nepoţii Ramona, Ruxandra şi Dacian. Cei doi bătrâni, ţărani simpli din Calea Mare, pentru care viaţa a însemnat o trudă continuă, împărţită între munca ogorului şi gospodărie, au cerut fără sfială tutela nepoţilor părăsiţi. Din dramul de pensie, de numai 1,3 milioane lunar în total, Floare şi Pavel au ştiut să crească şi trei nepoţi. Aşa cum fiul lor n-a vrut. Au ştiut să le îndrume primii paşi în lume şi să le dea învăţătura şi povaţa simplă dar dreaptă a ţăranului ardelean. Acum, împreună cu Ramona, Ruxandra şi Dacian, bătrânii sunt o familie fericită pe care nici măcar viaţa irosită a propriului fiu lor nu o mai poate umbri.

Liceul de olimpici

Dacian Domocoş este unul dintre cei opt elevi eminenţi care au reprezentat Bihorul la Olimpiada Naţională de Chimie, susţinută în perioada 27 martie – 2 aprilie la Constanţa. Şase dintre aceştia sunt din Oradea şi toţi provin de la acelaşi liceu, Emanuil Gojdu, cea mai prestigioasă instituţie de învăţământ din oraşul de pe malurile Crişului Repede.
Chimia e o materie dificilă, una dintre puţinele urâte chiar de elevi. „Dacă ajungi să-i descifrezi tainele, te acaparează. Este o materie frumoasă, însă trebuie să îi descoperi frumuseţea”, spune Dacian. Adolescentul a prins drag de chimie din clasa a IX-a, când a fost al doilea la olimpiadă, faza pe judeţ. Acum a ajuns să fie fascinat de această materie. „Am avut noroc” spune tânărul. „M-a ajutat foarte mult doamna profesoară Aniţa Luncan, diriginta mea. Fără dânsa nu cred că aş fi ajuns să-mi placă chimia”, povesteşte cu modestie Dacian, unul dintre cei mai merituoşi gojdişti.
De chimie se leagă însă şi o amintire tristă. În urmă cu trei ani, când a obţinut locul al doilea la faza judeţeană, nu a reuşit calificarea la naţionale dintr-un complex nefavorabil de împrejurări. Deziluzia i-a adus un an slab, în care chiar a vrut să renunţe la performanţă. S-a trezit, însă. Şi s-a apucat de carte mai vârtos ca niciodată. În 2004, a obţinut locul II pe şcoală, urmat de un loc IV la faza judeţeană. Ambiţiosul tânăr a reuşit calificarea la naţionale, unde, în urmă cu o lună, a surclasat 50 dintre cei 80 de participanţi din întreaga ţară.
Primul rezultat notabil înscris în „palmaresul” lui Dacian Domocoş nu se leagă, însă, de Chimie, şi datează de când era în clasa a VIII-a. Atunci a debutat în lotul de olimpici al Bihorului, obţinând primul loc pe şcoală la Georgrafie, clasându-se apoi printre primii 10 la faza pe judeţ. Doi ani mai târziu, Dacian s-a calificat printre primii 20 şi la olimpiada pe judeţ la Franceză.