Intr-un numar trecut, am prezentat volumul semnat de dr. Stefania Kory Calomfirescu despre academicienii romani care au profesat cu succes in cadrul domeniului fascinant al neurologiei. De aceasta data, dr. Calomfirescu a lansat o carte* in care spune povestea scolii medicale clujene, concentrandu-se in special pe cea de neurologie, reprezentata prin specialisti valorosi care au dezvoltat invatamantul si practica in acest domeniu, de la deschiderea primelor clinici si pana in ultimul deceniu.
Pozitia doamnei doctor fata de acest subiect este aproape de „inima problemei”, fiind timp de 12 ani sefa Catedrei si Clinicii de Neurologie din Cluj-Napoca, intre 1992 si 2003, si avand ocazia sa lucreze in mod direct cu multi din savantii clujeni despre care a asternut cuvinte sincere si elogioase in volumul de fata.
Povestea scolii de neurologie clujeana incepe cu infiintarea primelor unitati de invatamant superior in Transilvania. In anul 1581, la Cluj exista un Colegiu Academic cu trei facultati –teologica, filosofica si juridica, insa Colegiul medico-chirurgical din Cluj a fost intemeiat abia in 1775. Aceasta a fost prima scoala superioara care forma magistri de chirurgie si moase. La 1784 colegiul a devenit Liceul Regesc Academic, unde se predau discipline care tin de aria medicala: anatomia, chirurgia si ginecologia. Mai tarziu, in 1817, Institutul medico-chirurgical clujean s-a desprins din Liceul Academic si a devenit unitate de invatamant de sine-statatoare.
Infiintarea clinicilor clujene
Universitatea din Cluj, cu predare in limba maghiara, a fost infiintata la 12 octombrie 1872, prin decret prezidential. Doamna Stefania Kory Calomfirescu povesteste despre insistentele studentilor romani pe langa Budapesta pentru introducerea invatamantului in limba romana, zadarnice, din pacate, desi inca din primii ani de la infiintarea Universitatii, 83% dintre studenti erau maghiari si 17% erau romani si germani, desi acestia formau impreuna 75% din populatia Transilvaniei. In 1897, noua universitate a primit numele de „Francisc Iosif”, si cuprindea o Facultate de Medicina, care in primii 30 de ani a acordat 522 de diplome de doctor.
Primul spital din Cluj a fost Spitalul Karolina, intemeiat in 1814, denumit dupa imparateasa care, in cadrul unei vizite la Cluj, a donat 10.000 de florini pentru construirea unor nou cladiri care sa-l deserveasca. Acesta avea sectii de boli interne, chirurgie, boli venerice, oftalmologie si ospiciu. Ultimul director al Spitalului Karolina, dr. Engel Gabor, a supervizat construirea clinicilor universitare, care au preluat sarcinile acestui spital.
„Amplasamentul a fost ales in actualul loc al vechilor clinici de pe dambul din stanga strazii Clinicilor – fosta Miko, la care contele Miko Imre (1805-1876) a oferit partea dinspre apus, respectiv in perimetrul actual al Clinicii ginecologice si obstetricale. Dupa depasirea unor suspiciuni referitoare la instabilitatea dealului pe care urmau sa se construiasca clinicile, terenul a fost consolidat. S-au alocat fonduri si in anul 1897 a inceput constructia clinicilor, care a durat pana in anul 1901, cand a avut loc inaugurarea oficiala. Exceptie a facut Clinica de Neurologie, care a fost construita intre anii 1901-1903” (p.17), relateaza autoarea.
Vizita savantului Marinescu
Dupa Marea Unire, cursurile Universitatii din Cluj a Daciei Superioare au inceput in luna noiembrie a anului 1919. Cursul inaugural la Clinica Medicala l-a tinut Iuliu Hatieganu, in 7 noiembrie 1919. In acelasi an, mai multi savanti romani au vizitat Clujul si au tinut aici prelegeri. Printre acestia se numara pionierul neurologiei romanesti prof. Gheorghe Marinescu, Victor Babes si Ion Cantacuzino. Cel dintai, desi deja celebru in tara si in strainatate, a ales sa locuiasca intr-o camaruta neincalzita din cadrul clinicilor pe toata durata sederii la Cluj, fiind de o modestie rara.
Discipolul sau, prof. dr. Ion Minea, a condus din 1920 Clinica de Neurologie din Cluj, continuand lucrarile experimentale si anatomo-clinice efectuate cu savantul Marinescu. Minea a studiat la Londra si Paris, unde a facut studii speciale asupra regenerarii nervilor amputati ai ranitilor. Ulterior, in timpul activitatii de la Cluj, s-a preocupat intens de problema sclerozei multiple, a degenerarii si regenerarii nervoase sau senilitatii. „Opera sa ramane inscrisa la loc de cinste in patrimoniul neurologiei romanesti, in care s-a distins ca un eminent clinician, iscusit histopatolog, cercetator experimentat, biolog si descoperitor de noi metode terapeutice”, scrie dr. Stefania Kory Calomfirescu.
Ion Minea a fost urmat la conducerea Catedrei de neurologie de prof. dr. Constantin Urechia, creatorul scolii de Psihiatrie Clujene. Acesta a fost decan al Facultatii de Medicina si presedinte al Societatii de biologie, iar impreuna cu Savu Mihaileanu a redactat Tratatul de patologie Neurologica, in care a concentrat si sistematizat tot ce era necesar la nivel stiintific. In 1945 a plecat la Bucuresti, iar pana la reforma din 1948, conducerea catedrei a fost suplinita de Mihail Kernbach si Salvator Cupcea.
Scoala de neurologie clujeana
In 1948, elevul profesorilor Minea si Urechia, dr. doc. Dezideriu Duma a preluat pozitia de sef al Catedrei de Neurologie. A fost decan la Stomatologie, Pediatrie si Medicina Generala si prorector al IMF, si a elaborat peste 300 de lucrari stiintifice, realizand studii epidemiologice despre epilepsie. Acesta a fost urmat la conducerea catedrei de Emil Campeanu. Acesta s-a format la Sibiu, participand la schimburi de experienta in diferite orase din tara, precum si la Paris si in URSS. Cercetarile sale s-au axat pe accidentul vascular cerebral si tratamentul hemoragiei si infarctului cerebral. Fost secretar de partid la Institut, dr. Campeanu a fost schimbat in 1990 si si-a continuat activitatea pedagogica la Oradea.
Intre 1990 si 1992, prof. dr. Serban Mircea a preluat conducerea catedrei. Prof. Mircea a fost unul din medicii care au pus pe picioare Sectia de Neurologie a Spitalului Clinic de Recuperare, alaturi de dr. Marius Abrudan si dr. Stefania Kory Calomfirescu. Aceasta din urma i-a urmat prof. Mircea dupa pensionare.
Dr. Kory Calomfirescu a lucrat pe rand, ca stagiar in comuna Balan, unde a participat la organizarea noului dispensar medical, ca medic in urgente la Cluj, medic neurolog la Clinica de Neurologie si apoi la sectia de Neurologie a Spitalului de Recuperare. Dupa parcurgerea treptelor ierarhice, a castigat concursul de sef de catedra, dar si de sef de clinica la Neurologie, in 1992. Dupa pensionare, in 2003, doamna Stefania Kory Calomfirescu a ramas profesor consultant si conducator de doctorate. Autoare a 30 de carti de specialitate, a infiintat revista „Acta neurologica Transilvaniae”, detine doua certificate de inovator legate de recuperarea tulburarilor de limbaj afazic in accidentele vasculare cerebrale de tipul infarctului cerebral, a organizat mai multe simpozioane stiintifice si, nu in ultimul rand, a publicat 15 volume de beletristica medicala, printre care si volumul prezentat in randurile de mai sus.
In concluziile de la finalul cartii, dr. Kory Calomfirescu surprinde spiritul acestui volum in cuvinte pline de caldura: „A-ti cinsti inaintasii ramane intotdeauna pentru oricine o datorie de onoare si din aceasta carte-document tinerele generatii pot sa ia „modele” de urmat in viata, pe linie profesionala si stiintifica. (…) Pentru mine ramane „o carte de suflet”, fiindca in ea este inglobata viata mea profesionala si stiintifica in specialitatea de Neurologie, pe care am considerat-o intotdeauna ca „regina specialitatilor medicale”.
Diana Gabor
* Stefania Kory Calomfirescu (2012) Scoala de Neurologie in Medicina Clujeana 1857-2003, Cluj-Napoca: Editura Risoprint
Universitate in limba romana
Studentii romani au primit in sfarsit sansa de a invata in limba materna odata cu declararea Marii Uniri de la Alba Iulia. Unul dintre participantii la acest eveniment a fost profesorul Iuliu Hatieganu, care „a cerut, printre altele, instituirea cat mai grabnica si inceperea „fara zabava” la Cluj a invatamantului superior de limba romana” (p. 18-19). Astfel ca, in ziua de 12 mai 1919, statul roman a preluat Universitatea maghiara, clinicile si institutele medicale clujene.
Episodul preluarii universitatii este unul notabil. „In seara zilei de 1 mai 1919, prof. O. Ghibu a sosit la Cluj (de la Sibiu), a luat legatura cu rectorul Istvan Schneller si i-a solicitat ca impreuna cu intregul corp profesoral sa depuna juramantul de credinta fata de statul roman, pana in ziua de 12 mai a.c. (…) Profesorul Istvan Schneller le-a raspuns ca el nu poate preda Universitatea decat statului maghiar, care i-a dat-o, ca sa o conduca. Atunci i s-a sugerat sa fie de acord cu folosirea simbolica a fortei, pe care a acceptat-o. Comandantul pietei i-a atins cu sabia umarul stang. Primind aceasta satisfactie „morala” si „juridica”, vechiul rector Istvan Schneller a declarat „in fata fortei ma plec”. Din acest moment Universitatea din Cluj se afla sub autoritatea statului roman.” (p. 20) Acesta reprezinta un exemplu de demnitate si respect reciproc din care ar putea sa invete multi din cei care si-au pierdut in ultima vreme pozitiile publice.
