Scriam în episodul precedent, încercând să sintetizez informațiile – foarte multe- care au ajuns în spațiul public, din surse deschise, dar și pe ”surse” adică din zona de intelligence că, din cauza invaziei rusești din Ucraina suntem nevoiți să reevaluăm totul sau aproape totul și, să constatăm cu amărăciune, dar și cu luciditatea necesară unui asemenea demers, faptul că politrucii ariviști care ne conduc sunt de departe poate cei mai incompetenți, cei mai lacomi, cei mai nepregătiți la toate materiile și, pare-se sunt cei mai dispuși să ne vândă pe niscai arginți?! Cui? Poate celor care ne fură viitorul distrugând trecutul și încercând să legalizeze practicile fostei Securități ceaușiste sub masca unui serviciu modern??? Sau celor care, tot din zona serviciilor au controlat și controlează încă TRECUTUL crezând că pot controla prezentul prin punerea la secret și distrugerea unor documente din epoca totalitară, pe motiv de NATO? Cu ce afectează NATO faptul că nu știu cine trăia cu nu știu care? Or celor care cred că a controla popoare și conștiințe este menirea supremă a unora care se cred supraoameni sau un fel de mici dumnezei? Adică, a acelor care au sindromul tot mai des manifestat de a fi ca Dumnezeu???

Noi muncim, nu gândim?

În titlul acestui text, atât cel de săptămâna trecută cât și cel de azi scriam despre manipulare și dezvoltam prin luări de poziție concrete și avizate fenomenul, dar mai ales efectele sale genocidare cultural și istoric. Acum, este momentul să introducem în discuție termenul mancurtizare… care este tot un fel de manipulare, dar mult mai gravă și care afectează creierele umane definitiv și ireversibil… fără ca cineva să poată fi tras la răspundere?!

(MANCURTIZÁRE s. f. uitare provocată intenţionat; supunere orbească, depersonalizare, îndobitocire. < mancurt + -iza – Marele dicţionar de neologisme)

Pentru că ce a fost altceva decât mancurtizare, ceea ce li s-a întâmplat românilor, aproape fără să își dea seama? Ce a fost experimentul Pitești și celelalte experimente făcute la scară largă, în ”iepoca” pe care unii dintre privilegiați o regretă cu năduf?

Iar, cei care au fost contemporani cu perioada agitată post revoluționară din România își aduc aminte manipulările prin intermediul sloganelor, care au făcut carieră și care analizate, acum, cu destule informații și experiența dobândită în acești 30 de ani, ne dau, practic, ”schema” pe care, la nivel mental s-a ”lucrat” modificând mentalul colectiv prin ”însămânțarea” unor ”chei” prin intermediul cărora: încrederea, optimisul, energia și respectul de sine al românilor au fost prăbușite cu intenție? Ca să nu mai vorbim de prăbușirea gradului de inteligență nativă… De pildă, sloganul ”Noi muncim, nu gândim” a ajutat liota de politruci roșii, dar și de alte culori să își consolideze pozițiile, apoi puterea. Sau “nu ne vindem țara”, în timp ce ea era furată bucată cu bucată… Puterea de a conduce și aceea de a controla, peste care s-a suprapus furtul resurselor… ]n stil mare, barbar chiar!

Fiind în Basarabia, în 1997, pentru câteva luni, până în aprilie 1998, am simțit pe ”pielea” mea cu ce s-a confruntat poporul român de dincolo de Prut ”devenit moldovean” prin manipularea grosolană, stalinistă, a ocupației sovietice: mancurtizarea! Prin folosirea obligatorie a scrierii și citirii, în limba română, dar cu caractere chirilice: adică în RUSĂ! 

Reușita schimbării românilor basarabeni de către ocupația sovietică în moldoveni, prin acest, poate cel mai intim tip de mancurtizare a atins peste 90% … Dramatic! Abia acolo și atunci am înțeles cu adevărat ce este de fapt mancurtizarea și cum omul gânditor, inteligent și creator se poate transforma într-o unealtă, un fel de zombi aflat undeva foarte aproape de …animal…Ulterior, revenită în țară, am observat cum prin intermediul canalelor media de tot felul, ”privitorul” era manipulat sistematic, aproape de pragul de mancurtizare, rezultatul fiind ”producerea unor ”zombi” preocupați aproape exclusiv de ”alimentarea” organelor situate sub buricul anatomic…sex, modă, mașini, BANI, droguri, nu?

Putinizarea

Cu siguranță, nu rușii, nu alți lăcomiți de subjugarea popoarelor și a le fura resursele ne fac asta, ci unii dintre români! Ai noștri cum ar veni! Niște ”torționari moderni” pe care unii dintre noi i-am ales să ne reprezinte, să ne apere interesele și pe care îi plătim cu bani grei din tot mai puținul Poporului Român?! Cu siguranță aceștia fac parte din ”scenariul rusesc” de putinizare a României, dar cine să-i judece în afară de Dumnezeu dacă justiția umblă cu capul spart și este un fel de câmp tactic în care păpușăreala a atins cote de avarie? Sigur, modelul stalinisto-putinist de manipulare, mancurtizare, ”capitalism original” prin furt generalizat și distrugerea Istoriei pentru a nu se mai găsi vinovații hoțiilor și nici legăturile dintre ei, au fost aduse de la ruși! Dar, ocuparea interioară a României de către hoardele nehalite de băieți cu epoleți și JAFUL GENERALIZAT l-au făcut ai noștri, nu? I-a împins cineva? Le-a ținut pistolul la ceafă, că-i împușcă dacă nu fură???

Slogane și televizoare…

În zestrea Poporului Român înțelepciunea din mentalul colectiv este adunată în zicale și pilde -concentrate de înțelepciune și filosofie- care au ajutat românii să reziste fizic și psihic în secolele de ocupație: turcească, austro-ungară, comunistă, iar după fuga lui Ceaușescu, filonul înțelepciunii românilor s-a manifestat, în proporție mare, sub forma unor slogane. Era deja un semn de rezistență în fața manipulării tot mai mare și în același timp un semn că se întâmplă ceva, că în fapt suntem din nou sub ocupație, deși abia fusesem eliberați! Părea doar că suntem liberi, după ce acei tineri care au trecut direct în viața de apoi de pe baricadele Revoluției, strigau ”Vom muri și vom fi liberi”, mesaj care, după 26 de ani a ajuns până la cei de la Colectiv, muzica acestora conținând concluzia finală sau fatală: ziua în care vom renunța va fi ziua în care murim?

Refrenul piesei ″The Day We Die″suna asa: “Nu suntem numere, suntem liberi/ Nu suntem numere, suntem liberi, suntem asa de vii, asa de vii/ Pentru ca ziua in care vom renunta va fi ziua in care murim, ziua in care murim”…

România needucată

”Zilele acestea, rețelele sociale s-au umplut cu fotografii de la serbări de final de an, în care părinții și copiii zâmbesc plini de mândrie și optimism, bucuroși că au terminat cu bine anul școlar. Profesorii au tras linie, au încheiat mediile și se pregătesc de vacanța mare. Președintele României a apărut și el în public, vorbind către țară din mijlocul unor elevi. Așa arată România educată.

Însă mai există și o altă Românie. Cea a copiilor care s-au pierdut pe drum și care-i obligă pe profesorii din mediul rural să facă și un bilanț paralel: cel al elevilor care au abandonat școala.

Împinși de sărăcie și de lipsa de interes a autorităților sau ținuți captivi de mentalitatea părinților, sute de mii de elevi au renunțat la școală în ultimii ani. România este pe primul loc în Uniunea Europeană la rata de părăsire timpurie a școlii, cu un procent de 15%, scrie recorder.ro.

Scandalos, nu? O statistică recentă relevă analfabetismul de toate felurile, în creștere

O statistică la zi a situației copiilor României are un mare procent de dramatism având în vedere numărul mare de copii care nu își pot permite să urmeze cursurile unei școli. Și asta în secolul XXI, într-o perioadă de pace, încă, și o relativă prosperitate economică a țării, potrivit unui pasaj din textul moțiunii de cenzură la adresa ministrului, Câmpeanu:

  • 1 din 3 copii e nevoit să aleagă între rechizite, haine și mâncare.
  • 1 din 5 copii merge flămând la culcare.
  • 6 din 10 copii din mediul rural merg pe jos la școală.
  •  4 din 10 copii adună absențe pentru că trebuie să lucreze în gospodărie.
  •  40.000 de elevi s-au pierdut pe drum și nu s-au înscris la BAC anul acesta.
  • 17.000 de copii nu s-au înscris la Evaluarea Națională anul acesta.
  • Zero școli adăugate în programul pilot „Masă caldă în școli” în ultimii ani.
  • 2,28% din PIB = bugetul Educației. Minim istoric!
  • 12.5% din ce li s-a promis profesorilor în plus la salariu. O bătaie de joc!
  •  

România educată este de fapt analfabetă?

Mulțumim istoricului de la Iași, Cătălin Botoșineanu, datorită căruia am înțeles în sfârșit, cu argumente, nu doar cu bănuieli și intuiție, dintr-un articol care emană calm academic și este bazat pe argumente irefutabile că CENZURA documentelor de la controlatele Arhive a lucrat și lucrează din greu: ”În căutarea unui trecut, dar nu a celui oficial” este textul postat în 16 mai pe platforma contributors.ro, în care istoricul aduce în prim plan și luminează o realitate care îți poate da fiori reci pe șira spinării! Istoria la secret! Tentativa extrem de periculoasă a puterii de la București de a oficializa prin lege controlul documentelor și distrugerea acestora pentru a-și conserva supremația politică. 

”Relația dintre Arhive, documente și putere s-a jalonat mereu în termenii conservării unor mărturii sigure, nemediate despre propriul trecut. Doar în statele totalitare, documentele capătă însemnătatea pe care le-o acordă autoritățile, în total dezacord cu rațiunile creatorului. Arhiviștii români, mult prea mult timp văzuți ca simple anexe ale istoricilor, au dus mai departe mandatul evaluării și salvării documentelor. Din păcate, istoria arhivelor în lumea românească este una a distrugerilor și a pierderilor. Dacă astăzi există câteva mărturii în depozitele ANR, acest lucru nu s-a întâmplat datorită aplicării unor legi sau regulamente, ci mai curând a devoțiunii arhivarilor și arhiviștilor din ultimele două secole. În pofida vremurilor, a contextelor potrivnice sau chiar a trupelor sovietice, în perioada anilor 1944-1958, aceștia s-au încăpățânat să creadă în misiunea lor”, a scris Botoșineanu pe contributors.ro.

Românii nu sunt blestemați și nici România! Nu ei l-au împușcat pe Ceaușescu! Ci Iliescu și-ai lui tavarișci!

În ”traducere” pentru neinițiați acest demers genocidar pus la cale de politrucii de diverse culori politice înseamnă că, așa zisul blestem românesc NU EXISTĂ! Iar românii nu trebuie să suporte ”consecințele” împușcării lui Ceaușescu în ziua de Crăciun, în 1989, așa cum s-a ”indus” în mentalul colectiv românesc povara ”vinovăției”! Pentru că vina împușcării nu le aparține lor, ci este a celor care au FURAT REVOLUȚIA! Și are legătură cu PUTEREA! Cu puterea neocomunistă care a deturnat Revoluția și a împins românii să își ia traista și să plece în LUME pentru a-și face un viitor lor și copiilor lor, în contextul în care țara a încăput pe mâinile unor securiști la fel de periculoși ca și cei ai lui Ceaușescu, or poate mult mai periculoși, chitiți pe raptul resurselor și controlul acestora, pentru a perpetua un fel de castă a aparținătorilor la serviciile secrete. Și a fura definitiv viitorul Poporului Român! 

Istoricul ieșean pune întrebări la care societatea românească va trebui să răspundă:

”Lipsa de perspectivă critică asupra arhivelor este una cu implicații grave pentru societatea românească. Astăzi, lăsați singuri, arhiviștii, ai ANR sau ai altor deținători legali, nu vor putea determina viziuni alternative. Fără o presiune din partea comunitatii academice și a spațiului public, puterea, indiferent de culoarea ei politică, își va alege cu grijă documentele pe care le va conserva. Dar, în acest caz, nu mai putem vorbi de arhive, ci doar de memorii oficiale. E pregătită societetea românească să înfrunte provocările izvorâte din cazuistica ultimelor două decenii ale arhivelor și a Arhivelor Naționale?”

Manipulare și securism în declarația șefului SRI

Într-o declarație de presă actualul șef al SRI – serviciul care a preluat ofițerii și secretele dar se pare că și metehnele fostei Securități, Eduard Hellvig a încercat să ne manipuleze folosind tiparul putinist? Sau tiparul fostei Securități, adaptat la narativul pe care de patru luni îl clamează Putin? Ne-a aburit sau nu? Eu spun că DA! A încercat, dar nu a reușit decât să ne arate cât de putiniști sunt cei din servicii? Chiar și așa zișii civili? 

Ce mai spune Hellvig? Spune aproape tot ceea ce vor să facă acești băieți cu epoleți, care de 32 de ani au fost mai preocupați de ce și cât pot fura, decât de siguranța națională? Unde au fost și ce au făcut când s-au dat marile tunuri? Și acum vin și cer legalizarea abuzurilor pe care le-au făcut în toți acești ani, motivând cu pericolul războiului din Ucraina?! Știm și noi că România a fost deja ocupată, pașnic, pas cu pas, de ai noștri, folosind modelul stalinist, nu?

”Laboratoarele Securității au fost abandonate în grabă în decembrie 1989, dar virușii dezvoltați în ele pătrunseseră deja adânc în societatea noastră.

(…)Securismul este procesul de intenţie fără dovezi, manipularea adevărului şi întreţinerea unui conflict artificial între părţi ale societăţii, între societate şi instituţiile statului, între indivizi şi societate. Securismul sapă la temelia oricărui demers de democratizare, ne vrea ţinuţi pe loc şi în conflict unii cu alţii. Securismul are abilitatea de a se prezenta ca un medicament, când în realitate este virusul însuşi”, mai spune Hellvig. 

De acord, așa este. Dar să nu e mai aburească acest domn cu texte manipulatorii, chiar ” securiste”, că nu toți românii suntem analfabeți! Iar din textul său se vede clar cam ce demers de democratizare ne-ar fi pregătit, unii și alții…

Ticăloșie, cinism și lăcomie

Iată ce a înțeles editorialistul de la spotmedia.ro Emilian Isăilă din declaraația șefului SRI. 

”În opinia mea, o explicație a securismului din societatea românească e că de peste 30 de ani, instituțiile statului n-au făcut mare lucru să recâștige încrederea oamenilor, iar multe dintre ele s-au comportat exact ca în vechiul regim.

Marile răni ale Revoluției și ale Mineriadelor n-au fost închise. Sistemul de justiție se mișcă încet, iar oamenii așteaptă ani de zile o decizie a judecătorilor. O administrație centrală și locală corupte n-au făcut decât să înrădăcineze și mai mult această idee a securismului – acea îmbinare între ticăloșie, cinism și lăcomie.

Dar mai mult decât atât, securismul a rămas prezent în societatea românească, în opinia mea, prin acea cârdășie dintre oamenii politici și agențiile de informații. O formă de securism este și acest inexplicabil fenomen prin care serviciile secrete din România au o reprezentare consistentă în Parlament.

Cum ar putea cineva să spună că securismul a dispărut din societatea noastră când există o jurnalistă ca Emilia Șercan pe care reprezentanți ai instituțiilor statului o amenință cu moartea, încearcă s-o compromită sau o anchetează, deși e victimă a mașinațiunilor instituțiilor statului și asta doar pentru faptul că-și face meseria, scrie editorialistul Emilian Isăilă pe spotmedia.ro.

O problemă de mentalitate? Cum poți să te sustragi manipulării?

Istoria, încă nepusă la secret a Românilor din Transilvania, deși aflați sub ocupație grea pentru sute de ani, prin documente netrucate de politruci și băieți cu epoleți, arată cum niște ”țărani” și-au dat viața în războaiele austriecilor pentru ca ai lor să facă școală! Existența Fondurilor Năsăudene dovedește cu asupra de măsură acest lucru, dar și cel mai mare număr de membri în forul științific și cultural cel mai înalt, confirmă și nimeni nu va putea șterge această realitate. S-au scris cărți și se vor mai scrie pe această temă. Cu modestia necesară vom scrie și noi cum au au schimbat paradigma niște țărani imperiali, schimbând practic viitorul urmașilor, dintr-unul de plugari într-unul de academicieni! Cu ajutorul EDUCAȚIEI! Pe ideea pusă în practică: Ai carte, ai parte! Dar mai întâi, vom scrie, despre abureala prezentului și ocuparea din interior! Pașnică, cum ar veni…

Florica Dura

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.