Independenţii au depus vineri o cerere de înregistrare a unei noi formaţiuni politice, Uniunea Naţională pentru Progresul României. Denumirea noii formaţiuni politice este oarecum inoportună, având în vedere că UNPR are rude prin diferite republici africane. Rude cu numele, dintre care majoritatea abia reuşesc să intre în camerele legislative ale ţărilor de baştină. Probabil independenţii speră ca alb-roşul de pe siglă să le poarte noroc pentru a contracara numele deplasat ales pentru formaţiune.
Rude nu chiar atât de îndepărtate
Printre fraţii care stau mai bine îi găsim pe cei din Burundi. Aici există Uniunea pentru Progresul Naţional (UPRONA), un partid politic naţionalist sprijinit de membrii grupului etnic Tutsi. UPRONA este cunoscut pentru contribuţia sa în cucerirea independenţei statului Burundi. Conducerea partidului a fost preluată de Michel Micombero printr-o lovitură de stat şi a reprezentat bazele unei dictaturi militare care a condus ţara între 1966 până în 1993. În 2003, preşedintele Burundi Pierre Boyoya, din partea UPRONA, a cedat conducerea ţării liderului formaţiunii Frontul pentru Democraţie în Burundi, iar în 2005 partidul a obţinut doar 7,2% din voturi.
Un verişor din Djibouti este încă la putere prin contestarea repetată a alegerilor. Uniunea Populară pentru Progres (RPP) din Djibouti a dominat politica ţării din 1979, iar în prezent este într-o coaliţie de guvernare cu Frontul pentru Restaurarea Unităţii şi Democraţiei. Fondată în 1979, Uniunea a devenit partid unic în 1981. În 1991, la introducerea multipartitismului în Djibouti, a început să piardă teren, iar în 1997 a contestat alegerile parlamentare împreună cu actualul aliat şi cele două partide au reuşit să obţină 78,5% din voturi. După ce a câştigat alegerile prezidenţiale din 1999, RPP a format mai coaliţii la toate alegerile parlamentare, pentru a păstra majoritatea parlamentară. În 2008 a contestat din nou alegerile parlamentare în cadrul acestei coaliţii, ocupând din nou toate cele 65 de scaune din camera legislativă.
UNPR-ul are rude de nume şi în Republica Centrafricană. Frontul Patriotic pentru Progres (FPP) este un partid politic socialist aflat în opoziţie cea mai mare parte a existenţei sale. Candidatul FPP a obţinut 2,5% din voturile de la alegerile prezidenţiale din 2005, iar la alegerile parlamentare formaţiunea a obţinut doar două din cele 105 de poziţii în Adunarea Naţională.
În Republica Democrată Congo, Nigeria şi Togo există partide cu numele de Uniunea pentru Democraţie şi Progres Social (UDPS). Partidul din Republica Democrată Congo a început ca o facţiune dizidentă în cadrul legislativului. Cam ca şi noua formaţiune din România, doar că în condiţii diferite. În 1980, treisprezece membri ai Parlamentului au semnat o scrisoare deschisă către preşedinte în care denunţau corupţia şi abuzul de putere in regimul uni-parlamentar. Cei treisprezece au fost condamnaţi la închisoare pentru trădare şi în 1982 au fondat UDPS împreună cu un partid clandestin. Partid moderat de opoziţie, Uniunea şi-a propus fundamentarea unui sistem politic pluralist, cu alegeri libere, libertatea presei şi a asocierii şi piaţă liberă. Partidul Nigerian cu acelaşi nume a fost fondat în 1990 în urma mişcărilor pentru drepturile grupului etnic Tuareg. În alegerile parlamentare, formaţiunea a obţinut cel mult trei scaune parlamentare şi a făcut parte din mai multe alianţe politice. Uniunea pentru Democraţie şi Progres Social din Togo a reuşit să ajungă o singură dată în Adunarea Naţională, cu două din 81 de posturi. Nici fraţii din Guinea-Bissau nu sunt mai norocoşi. Uniunea Naţională pentru Democraţie şi Progres nu a reuşit să intre niciodată în Adunarea Naţională a Poporului.
Potrivit indicatorilor de dezvoltare elaboraţi de UNDP în 2009, Republica Democrată Congo, Togo, Burundi şi Guinea-Bissau sunt ţări slab dezvoltate, ocupând poziţii în coada tabelului de dezvoltare umană. Republica Democrată Congo este penultima, „depăşită” doar de Burkina Faso. Nigeria, Republica Centrafricană şi Djibouti sunt la limita de jos printre ţările cu indici medii de dezvoltare. România este cu vreo 100 de poziţii mai bine situată decât toate aceste ţări, printre ţările cu indice ridicat de dezvoltare, într-o listă cu 177 de state ale lumii. În aceste condiţii, dezvoltarea pe care o Uniune Naţională pentru Progres o poate aduce în ţara noastră este îndoielnică.
Alb-roşu pentru succes
Săptămâna trecută au fost anunţate detaliile legate de noua formaţiune politică. Senatorul Liviu Câmpanu a declarat cu această ocazie: „Noua formaţiune pe care o vom crea va fi o formaţiune de centru-stânga, a cărei denumire este Uniunea Naţională pentru Progresul României şi sper că, în cursul săptămânii viitoare, să o putem înregistra la Tribunal”. Aceasta va avea un preşedinte, un preşedinte executiv, un secretar general, opt vicepreşedinţi şi un preşedinte de onoare, dar cei care vor ocupa aceste funcţii nu sunt cunoscuţi încă. Alte detalii legate de partid au fost deja puse la punct, printre care doctrina, statutul şi programul. Sigla formaţiunii politice va fi compusă din iniţialele partidului aşezate pe un scut, în faţa acvilei care ţine în cioc o cruce, iar culorile formaţiunii vor fi alb şi roşu, potrivit lui Câmpanu. „Roşu şi alb sunt culorile cu care Obama a câştigat alegerile din SUA şi sper să fie de bun augur”, a explicat acesta. De asemenea, membrii noii formaţiuni au închiuriat deja două imobile în Bucureşti pentru sediul central şi organizaţia locală.
'Puteţi fi convinşi că vor mai exista şi alte plecări din PNL şi din PSD, cu atât mai mult cu cât, cred eu, noua formaţiune politică va fi un centru de atracţie pentru mai mulţi politicieni nemulţumiţi de modul în care partidele lor au înţeles să facă politică în momentul de faţă. Şi, mai ales, va fi un centru de atracţie pentru cei care nu au făcut politică până acum în România', a declarat Liviu Câmpanu, citat de Agerpres. Potrivit aceleiaşi surse, cererea de înregistrare a formaţiunii va fi discutată în 17 mai în instanţă.
Diana Gabor
