Urări de primăvară pentru primăria Clujului

    

Mai trebuie mult de făcut pentru arhitectura stradală, înlocuindu-se copacii uscaţi sau bătrâni, reparându-se trotuarele şi extinzându-se reţeaua de apă şi canalizare. Mai este necesar să se finalizeze amenajarea Pieţii Unirii, unde statuia regelui Matias stă de prea mult în schele, precum şi a Bulevardului Eroilor, în care am înţeles că se vor amplasa chioşcuri moderne. (Apropo de B-dul Eroilor, îmi permit o constatare: deşi avem urbanişti talentaţi, Roma capitolină, în loc să fie aşezată perpendicular pe axul Statuii Memorandiştilor, a fost pusă la o parte, ca monumentul să nu fie amplasat prea aproape de Catedrala greco-catolică. Ne place să spunem că de la „Râm ne tragem”, dar, în practică, uităm această constatare a Cronicarului.)
    

Apropo de Biserica Română Unită, se impune şi o altă remarcă. Clădirea de pe strada Brătianu, fiindcă era sediul Episcopiei de Cluj-Gherla, a fost restituită proprietarului pe hârtie încă din 1991, nu este o greşală de tipar, repet, din 1991, printr-o Hotărâre de Guvern semnată de domnul Stolojan, în calitate de Prim ministru. De atunci, proprietarul este împiedicat să o folosească, continuând să fie sediul Academiei de Muzică, deci a Conservatorului. Desigur, nu vreau ca această instituţie de învătământ şi artă să ajungă în stradă, cum s-a întâmplat cu Filarmonica, ce concertează în condiţii total improprii. Totuşi, din 1991, se puteau face mai multe imobile unde să se mute Conservatorul. S-a mers pe ideea că, dacă tot nu i se restituie Bisericii Române Unite lăcaşurile de cult, aspect nu prea apreciat şi în ultimul raport al Departamentului de Stat, de ce să i se mai dea înapoi şi clădirile. În această situaţie intolerabilă ar trebui să intervină toţi clujenii, indiferent de confesiune. Aşa cum s-a întâmplat la Bucureşti cu monstrul arhitectural de lângă Catedrala Sf. Iosif, unde ONG-urile au fost o prezenţă activă, aşa ar trebui procedat şi la Cluj.
În altă ordine de idei, în mai multe statistici şi sondaje s-a consemnat că municipiul nostru nu ar fi un oraş prea sigur. Jaful de la Banca Transilvania, apoi spargerea unei case de schimb valutar sunt două evenimente care au făcut să curgă multă cerneală. Nu contest că ameliorarea climatului de securitate urbană este, în primul rând, treaba Ministerului Administraţiei şi Internelor, dar, în definitiv, există şi o poliţie comunitară. Pe membrii acestui corp aş vrea să-i văd mai des în locurile aglomerate, pentru a împiedica furtişagurile, scandalurile şi agresiunea celor care urâţesc intenţionat şi sfidător normele de curăţenie. Esenţial este ca Primăria să intervină la structurile centrale pentru a afecta mai mulţi poliţişti şi jandarmi în zonă, şi să-şi îmbunătăţească aparatul de ordine propriu, pentru ca noi să ne simţim mai confortabil, mai puţin temători pentru siguranţa personală.

Şi fiindcă nu vreau să închei pe o notă pesimistă, îi urez Zonei Metropolitane a Clujului să depăşească greutăţile inerente începutului. Deputaţii clujeni pot să iniţieze crearea cadrului legislativ adecvat. Apoi, în drept, de principiu, se spune că tot ceea ce nu este interzis este permis. Pornind de la cele două premise enunţate, nu aş vrea să se întâmple cu această iniţiativă fericită ceea ce s-a produs cu Universitatea Metropolitană a Clujului, preconizată cândva de domnul Rector Marga.

Adrian Man