O luptă relativ fratricidă se dă acum între liberali. Relativ deoarece mulți dintre ei, poate majoritatea, vin din cu totul și cu totul alte partide precum PDL, PSD, UNPR, PUR, etc. ceea ce nu are nimic de a face cu idealurile liberale și principiile celor pe care tot îi invocă acum: Brătienii. Desigur, dintre toți acești ’’liberali’’, doi s-au decis să concureze pentru locul de șef al partidului. Să vedem cine va câștiga.

În rândul liberalilor (dar nu numai) se pregătesc altfel de alegeri. Alegerile de acum, chiar la nivel intern, nu sunt despre PNL, despre ideologie, principii, doctrine, partid, ideea națională, calea europeană, etc. etc. Acestea sunt  doar lozinci, vorbe aruncate de la tribună, mesaje emoționante scrise pe internet sau strecurate în presă. Marea miză pentru liberali sunt alegerile din 2024. Peste trei ani vor urma 4 rânduri de alegeri, un lucru inedit în România. Alegeri locale, parlamentare, euro-parlamentare și în sfârșit prezidențiale. Practic de pe acum se fac jocurile pentru cine să fie propulsat drept candidat în alegerile prezidențiale, cine să fie sprijinit pentru funcția de premier, cine să ocupe locurile de ministru, cine să-și păstreze locul de deputat/senator, etc. Astfel este destul de limpede că cel/cea care va fi președinte de partid în 2024 va avea rolul vioarei I în toată campania și construcția politică post-campanie electorală. 

Mai mult decât atât, o bună parte din actualul PNL s-a obișnuit să stea în preajma palatului Cotroceni, atât în timpul fostului președinte al României cât și în timpul actualului. Aceștia sunt oamenii care cunosc deja privilegiile administrației prezidențiale așa cum cunoșteau privilegiile aristocrații la curtea lui Ludovic al XVI-lea în zorii Revoluției franceze. A nu se uita nici faptul că acești oameni văd, știu, cunosc și învârt pe degete o bună parte din capitalul care intră și iese din România.

Cine sunt cei doi candidați?

Ludovic Orban, după cum se știe, este un fel de Ion Iliescu al politicii din România. Probabil la momentul de față este unul dintre cei mai longevivi oameni politici încă aflat la putere. El reprezintă în mod vădit vechea generație. Aceasta ar fi constituită din oameni care sunt în PNL de 30 de ani. Să fie această grupare, gruparea ’’pură’’? Nu, nici pe departe. Doar după cum știm, această tabără este constituită din vechi liberali  dar și din vechii colaboratori ai săi, indiferent de partid. Așadar puritatea ideologică este doar  fictivă. Ea a cunoscut deja o denaturare atunci când în PNL s-a revărsat tot PDL-ul. Să nu mai vorbim de restul… Care sunt șansele lui Orban? Minuscule! De obicei cel care reprezintă tocmai gruparea care ar trebui, cel puțin din punct de vedere biologic, să se retragă de pe scena politică, tocmai el pierde. A se vedea din nou cazul Ion Iliescu împotriva lui Mircea Geoană în 2004, când bătrânul a pierdut  în fața ’’prostănacului’’. Sau cazul lui Mircea Geoană în 2010 când a pierdut în fața mai tânărului Victor Viorel Ponta. Deci, din acest punct de vedere, dacă ar fi urmărit acest trend, putem crede că deja cunoaștem deznodământul congresului liberalilor din septembrie. Însă, să fie atât de simplu? Nu! De ce? Deoarece contracandidatul său își dă singur cu stângul în dreptul de la o zi la alta.

Care sunt șansele lui Florin Cîțu?

Ce are Florin și nu are Ludovic? De ce acum foarte mulți ’’liberali’’ s-au decis să-l susțină pe economistul cu studii în SUA? Au fost ei convinși peste noapte de competențele sale? Trece un val al meritocrației prin PNL? Sunt cuprinși președinții de consilii județene și primarii de idei reformiste? Nu! Nu! Nu! La toate aceste întrebări avem doar NU! ’’Marea calitate’’ a lui Florin Cîțu, pe care au văzut-o acești vulpoi din PNL, constă tocmai în faptul că poate fi mai ușor de condus/manevrat decât poate fi Orban. Se repetă într-un fel povestea de neuitat din perioada 2008-2012 cu Traian Băsescu și Emil Boc? Există o probabilitate destul de mare ca acest scenariu să repete. Cu cât actualul premier este mai supus față de Cotroceni cu atât are mai multe șanse să rămână în funcție. Mai mult decât atât, cu cât este mai supus față de liderii din propriul partid cu atât are mai multe șanse să se mențină pe poziție și să fie susținut și în 2024 pentru o posibilă candidatură la funcția de președinte al României. Florin Cîțu joacă pe principiul capul tăiat sabia nu taie. Probabil cu  cât stă mai aplecat cu atât mai bine pentru el. Însă cât de aplecat poate sta în fața unor ’’investitori’’ de la Roșia Montană Gold Corporation? A se vedea faptul că acum premierul României propune retragerea dosarului Roșiei Montane de la UNESCO. Aceasta este o gafă de proporții. O uriașă greșeală prin care premierul, candidat la funcția de președinte PNL, reușește să-și pună în cap tocmai cea mai activă și dinamică parte din populația României. Tocmai proiectul miner de la Roșia Montană a făcut posibilă mobilizarea masivă a tinerilor în Piața Victoriei începând din 2013 și după în toate celelalte orașe. Tocmai aceste mobilizări au fost ulterior capitalizate de USR și PLUS. Acum Cîțu, conștient sau nu, reușește să se pună într-o lumină mai mult decât penibilă: tânărul meritos reîntors de la studii din Occident nu are nici cea mai mică compasiune pentru mediu, pentru natură, pentru patrimoniu, pentru valorile naționale.   În mod incredibil,  nu face nimic altceva decât să-i netezească drumul aceluiași Orban către putere. Însă același  Orban nu dă dovadă de mai multă dibăcie. A se lua drept exemplu reorientarea lui către discursul național, patriotic, tradiționalist.

Care  este miza cea mare

Adevărata bătălie este pentru bugetul României. La cine se vor duce și cum se vor duce banii în următorii  patru  ani, probabil chiar 8. A nu se uita faptul că Florin Cîțu a vorbit la Craiova de o guvernare liberală de 8 ani. Orban plusează și promite 12. După cum am mai scris și în acest ziar, norocul liberalilor că nu mai candidează și un al treilea ‚’’lider’’ care să le promită că nu-i mai scoate deloc din Guvern și că va face pe Guvernul pe veci liberal. Totuși,   a nu se uita faptul că din guvern mai fac parte și alți nesătui precum cei de la USR și UDMR, care au aproximativ aceleași gânduri: dacă nu se poate pe viață, atunci pentru  12 sau măcar pentru 8 ani să rămână la guvern.

Toate aceste ’’condimente’’ fac posibilă o răsturnare de situație în favoarea celuilalt candidat. Cert este faptul că în momentul de față Cîțu pare a fi favorit. Însă, după cum evoluează lucrurile Orban are toate șansele să-și revină, câștigând tocmai pe greșeala contracandidatului său.

Citește și: Roșia Montană nu e locul de joacă al peneliștilor!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here