În urma alegerilor locale, pesedistul Gavrilă Ghilea, „baronul” construcţiilor finanţate din banii publici, a fost ales vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Bihor. În acel moment, s-a creat un conflict de interese între una din firmele acestuia şi CJ Bihor, iar Legea Anticorupţie prevedea rezilierea contractului. Crezând că situaţia va trece neobservată, Ghilea a tăcut mâlc.
Legea 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei sau, pe scurt, „Pachetul de legi anticorupţie” a intrat în vigoare din 21 aprilie 2003.
Prevederile acestei legi i-au pus într-o situaţie delicată pe cei doi viceprimari ai Oradei la acea vreme, Gavrilă Ghilea şi Rozalia Biro, care au societăţi comerciale ce s-au aflat nu o dată în relaţii de afaceri cu Primăria şi Consiliul Local. Gavrilă Ghilea făcea parte din consiliile de administraţie de la Distrigaz Vest, Apaterm şi Construcţii Bihor SA.
De la viceprimar la vicepreşedinte
Gavrilă Ghilea are o vilă estimată la circa trei miliarde de lei, două apartamente, trei societăţi comerciale şi, conform declaraţiei de avere, peste 10.000 de euro în conturile personale, fără a fi precizată exact suma.
Potrivit Legii 161, aleşii care conduc, care sunt acţionari ori asociaţi la firme cu capital privat sau cu capital majoritar de stat nu pot încheia contracte comerciale de prestări de servicii, de executare de lucrări, de furnizare de produse cu autorităţile administraţiei publice locale şi judeţene sau cu instituţiile aflate în subordinea consiliilor locale şi Consiliului Judeţean. Această prevedere se aplică şi în cazul în care funcţiile sau calităţile respective sunt deţinute de soţ sau de rudele de gradul I ale alesului.
În luna iunie a.c., în urma alegerilor locale, Gavrilă Ghilea, până atunci viceprimar al municipiului Oradea, a fost ales consilier judeţean pe listele Partidului Social Democrat şi, ulterior, vicepreşedinte al CJ-Bihor.
Ghilea versus Legea Anticorupţie
Deşi în acel moment Gavrilă Ghilea a intrat într-o situaţie de incompatibilitate, prevăzută de Legea 161/2003, el a tăcut mâlc, în speranţa că nimeni nu va observa că se încalcă legea. Ghinion, însă! Micul secret care, credea el, va trece neobservat, a fost sesizat de reporterii noştri, care au cerut explicaţii celor implicaţi.
Dar să precizăm despre ce este vorba. În luna septembrie 2003, Teatrul de Stat Oradea, instituţie aflată în subordinea Consiliului Judeţean Bihor, a organizat o licitaţie pentru efectuarea de reparaţii capitale la clădirea Teatrului. Au participat mai multe firme de construcţii, fiind declarată câştigătoare SC Construcţii Bihor SA, firmă patronată de Gavrilă Ghilea. Lucrările au demarat şi continuă şi acum. Însă, între timp, dl Ghilea a ajuns vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Bihor. Situaţie în care ar fi trebuit să sesizeze că se găseşte într-o situaţie de incompatibilitate, respectiv conflict de interese cu instituţia şi ar fi solicitat rezilierea contractului cu Teatrul de Stat din proprie iniţiativă. Dar Gavrilă Ghilea nu a făcut-o.
O situaţie în afara legii
Reporterii noştri l-au interpelat în legătură cu situaţia existentă pe preşedintele Consiliului Judeţean Bihor, Alexandru Kiss.
„Licitaţia pentru repararea Teatrului a avut loc în septembrie 2003, pe când dl Ghilea era viceprimar. La acea dată nu aveam de unde să ştim că va fi ales vicepreşedinte al Consiliului Judeţean” — ne-a declarat dl Kiss, care a recunoscut, cu jumătate de gură, că, potrivit legii, contractul dintre Teatrul de Stat şi SC Construcţii Bihor ar trebui reziliat.
Directorul Teatrului de Stat Oradea, Lucian Silaghi, spune că reparaţiile erau strict necesare, având în vedere starea clădirii şi că licitaţia a fost organizată conform legii. El s-a declarat mulţumit de calitatea lucrărilor efectuate de firma lui Gavrilă Ghilea şi recunoaşte că s-a creat o situaţie inedită, în afara legii, dar spune că rezilierea contractului cu Construcţii Bihor ar avea urmări neplăcute. „Acest lucru presupune întreruperea lucrărilor, care, la această dată, trebuiau să fie finalizate, dar, printr-un act adiţional la contract, termenul a fost prelungit până la sfârşitul anului. Ar trebui apoi organizată altă licitaţie, ceea ce înseamnă cel puţin două luni pierdute până la reînceperea lucrărilor. Oricum, noi nu suntem abilitaţi să ne pronunţăm asupra situaţiei create” — explică dl Silaghi.
Recunoaşteri
Directoarea economică a Teatrului, Monica Jugastru, ne-a precizat amănuntele tehnice ale contractului cu firma lui Gavrilă Ghilea.
„La licitaţia de oferte din septembrie 2003, la care au mai participat SC Miza Cons SRL, Edilor SA, SC Ciac S.A., Construcţii Bihor a prezentat oferta cea mai convenabilă, respectiv 7,46 miliarde lei pentru reparaţii capitale la clădirea Teatrului. Contractul a fost semnat în 26 septembrie 2003, pentru o perioadă de 365 de zile. Printr-un act adiţional, termenul a fost prelungit până la 31 decembrie 2004. Lucrările sunt în curs de desfăşurare. Pe 2003 s-a achitat executantului suma de 2,958 miliarde lei, conform situaţiilor de lucrări prezentate. Până acum, pe 2004 nu s-a achitat nimic, nefiind prezentate încă facturile”.
Contactat telefonic de reporterii noştri, Gavrilă Ghilea a recunoscut că, prin alegerea sa ca vicepreşedinte al Consiliului Judeţean, s-a creat un conflict de interese.
„Lucrările la Teatru au început înainte de alegerile locale! Oricum, ele sunt aproape de finalizare. În cazul în care va fi necesar, vom întrerupe contractul cu Teatrul, conform prevederilor Legii 161!” — a precizat sec, cu vădită neplăcere, dl Ghilea.
Lege şchioapă
Rămâne de văzut dacă pentru conducerea instituţiei Legea Anticorupţie este facultativă.
Având în vedere că „viceprezidentul” Ghilea s-a descurcat până acum, este posibil ca situaţia să se perpetueze. România, după cum se ştie, este ţara tuturor posibilităţilor, iar baronii locali rămân cei care fac jocurile în teritoriu, sub privirile admirative ale ministrului Cozmâncă.
Legea Anticorupţie este foarte utilă, chiar în forma şchioapă de acum, scopul ei fiind acela de a diminua influenţa politicului asupra mediului de afaceri (şi invers), adică de a combate corupţia. Însă cum, parafrazând un vechi proverb, banu-i ochiul politicianului, era cât se poate de firesc ca cei care deţin puterea să-şi favorizeze afacerile. De altfel, presa românească postdecembristă a scris mii de pagini în care a relatat cazuri de corupţie ale politicienilor. Însă, amintita lege nu rezolvă mare lucru. Politicianul obligat să se retragă de la conducerea unei societăţi comerciale poate foarte bine să-şi numească o rudă sau un prieten care să-i reprezinte interesele. Conform Constituţiei, nimeni nu poate fi obligat să renunţe la proprietate, în cazul de faţă la acţiuni. Deci, firmele demnitarilor pot fi favorizate în continuare, cu toate că legea prevede şi situaţia conflictului de interese. Astfel, principala armă de luptă împotriva corupţiei rămâne justiţia.
Sorin Badea
